1. Ce se executa?

Pot fi supuse executarii silite bunurile aflate in ambele forme de proprietate comuna: pe cote-parti si in devalmasie. Notiunea de proprietate comuna se refera la situatia in care, asupra aceluiasi bun, isi exercita prerogativele, concomitent, mai multe persoane. Proprietatea pe cote-parti este o prima forma a proprietatii comune. Aceasta se intalneste atunci cand mai multe persoane detin cate o cota-parte ideala si abstracta din dreptul de proprietate asupra unui bun (spre exemplu, 40% si, respectiv, 60%). Bunul nu este insa divizat in materialitatea sa, niciunul dintre proprietari nefiind titularul unei anume fractiuni din bun. O a doua forma de proprietate comuna consta in devalmasie. Specificul acesteia consta in faptul ca titularii dreptului de proprietate (sotii, de regula) stapanesc bunul impreuna, fara ca dreptul acestora sa fie fractionat in cote-parti, iar bunul sa fie divizat, in materialitatea sa.

2. Care sunt impedimentele legale?

Atunci cand se tinde la urmarirea unui bun aflat in proprietate comuna in devalmasie, procedura se va derula astfel. Un creditor isi poate satisface creanta detinuta impotriva codevalmasului debitor numai (a) ulterior urmaririi bunurilor personale ale acestuia ori, in lipsa unor astfel de bunuri, sau daca acestea sunt insuficiente pentru a satisface creanta (b) in urma partajului, prin urmarirea bunului/fractiunii din bun ce a revenit debitorului coproprietar devalmas, sau a sumei (sultei) cuvenite acestuia. Atunci cand se tinde la urmarirea unui bun aflat in proprietatea comuna pe cote parti, procedura se va derula dupa cum urmeaza. Exista doua abordari posibile: urmarirea cotei-parti din dreptul asupra bunului comun sau partajarea bunului; in acest ultim caz, creditorul isi va recupera creanta de la debitor dupa ce, in urma partajului, bunul/o fractiune din bun ii revine debitorului; daca bunul revine unui alt coproprietar, debitorul este despagubit de catre respectivul coproprietar cu o suma corespunzatoare cotei sale parti, denumita sulta. In situatia data, aceasta din urma sulta va face obiectul executarii silite. In consecinta, regula in materie este ca bunurile aflate in proprietate comuna nu pot fi urmarite de creditorii personali ai unuia dintre debitori, adica nu pot determina afectarea drepturilor coproprietarului devalmas sau pe cote parti, care nu are calitatea de debitor.

3. Cine sunt participantii? Care este partea interesanta in cadrul contestatiei la executare?

Legiuitorul a stabilit ca impotriva procedurii executionale pot formula contestatie la executare si „cei interesati“, categorie in care intra tertii „vatamati prin executare“. Contestatia la executare reprezinta acel litigiu specific fazei executarii silite. Pe calea contestatiei, cel care o promoveaza poate solicita si anularea in tot sau in parte a executarii silite. Tertul interesat poate fi, spre exemplu, coproprietarul devalmas prejudiciat de procedura de executare. In esenta, termenul in care tertul poate formula contestatie la executare este de 15 zile de la care acesta a luat cunostinta de inceperea executarii silite.

4. Care sunt modalitati de vanzare urmarire silita a bunului, fara parcurgerea procedurii de partaj?

In cazul bunurilor aflate in proprietate comuna pe cote-parti, executarea silita fara partajul bunului poate privi doar cota-parte din dreptul de proprietate. In aceasta situatie, executorul judecatoresc ii va notifica pe coproprietari cu minim 2 saptamani anterior datei stabilite pentru vanzarea cotei-parti. Reglementarea are in vedere acordarea, in favoarea coproprietarilor, a posibilitatii de adjudecare a cotei-parti, daca acestia vor oferi un pret egal celui mai mare pret avansat de eventualul cumparator. Ratiunea unei astfel de prevederi consta in protecția coproprietarilor, acestora, fiindu-le acordat un drept de preferinta fata de cumparatorul care ofera pretul maxim. In ceea ce priveste bunurile aflate in proprietate comuna devalmasa, regula mai sus amintita nu este aplicabila; in acest caz nu se poate urmari o cota-parte din dreptul asupra unui bun, cotele respective nefiind determinate.

5. Cine poate cere partajul partilor?

Ulterior demararii procedurii, partajul poate fi solicitat dupa cum urmeaza:

Prima ipoteza are in vedere situatia in care debitorul sau partea interesata (coproprietarul, spre exemplu) formuleaza contestatie la executare, invocand starea de proprietate comuna, ca impediment legal pentru urmarirea bunului, si solicitand anularea executarii silite (datorita impedimentului mentionat). In aceste conditii, creditorul poate formula o cerere reconventionala. O atare cerere reprezinta mijlocul specific prin care paratul (cel chemat in judecata) formuleaza pretenții proprii impotriva reclamantului (cel care l-a actionat in instanta). Obiectul cererii reconventionale ar fi tocmai partajul, ca modalitate de surmontare a impedimentului mentionat (proprietatea comuna), prin care sa ceara partajarea bunului.

A doua ipoteza priveste situatia in care debitorul sau tertul interesat (coproprietarul, spre exemplu) formuleaza contestatie la executare si, de asemenea, solicita si partajarea bunului.

Citeste si:

In aceste doua ipoteze are loc o suspendare de drept (adica automat, in temeiul legii) a executarii silite (care, din acest moment, va stagna), pana la data solutionarii cererii de partaj.

In fine, a treia ipoteza se raporteaza la situatia in care bunul urmarit silit face obiectul unei proceduri de partaj aflata in derulare la momentul initierii executarii silite. In acest context, debitorul sau persoana interesata (coproprietarul, spre exemplu) formuleaza contestatia la executare. Intr-o prima etapa, va opera o suspendare a procedurii executionale, de drept, ca efect al existentei in paralel, a unei dispute privind partajul; intr-o a doua etapa, cel interesat va solicita suspendarea contestatiei la executare, pana la solutionarea cererii de partaj.

Acest caz de suspendare este unul facultativ, judiciar, fiind la latitudinea judecatorului daca dispune sau nu suspendarea cauzei. Insa solutia fireasca ar trebui sa fie in sensul suspendarii cauzei.

Articol scris de Ana Parvu, Avocat in cadrul Tuca Zbarcea & Asociatii.