Tot mai multi specialisti considera managementul conflictului ca fiind la fel de important ca si celelalte functii ale managementului.

Se poate spune ca nu exista organizatie fara conflicte, dupa cum nu exista grup social fara frictiuni. De altfel, acolo unde interactioneaza cel putin doi oameni, se creaza mediul propice aparitiei si dezvoltarii conflictelor. Si, cu toate acestea, putini stiu ce este cu adevarat conflictul. El reprezinta un proces de opunere si confruntare ce poate aparea intre diferiti indivizi sau grupuri, atunci cand fiecare urmareste urmareste propriile interese. Trebuie remarcat faptul ca un conflict intre grupuri poate aparea numai atunci cand acestea difera intre ele, dar sunt dependente unele de celalalte.

Pentru a simplifica analiza manageriala, procesul conflictului poate fi defalcat in cinci secvente, si anume: Conflictul latent, Conflictul perceput, Conflictul simtit, Conflictul manifest si Conflictul final.

Este conflictul necesar?

Componenta inerenta a societatii, dar mai ales a grupurilor, conflictele au din punct de vedere psiho-social atat aspecte negative, cat si pozitive, putand genera haos, dar si progres, dezbinare sau coeziune. Printre efectele benefice ale conflictelor se numara:

1. Diminuarea tensiunilor acumulate, ajutand la stabilizarea si integrarea membrilor.
2. Posibilitatea grupurilor de a-si exprima parerile si doleantele. Impulsurile astfel aparute se pot consuma mai eficient datorita efectului de transformare a acestora in schimbari.
3. Mentinerea nivelului de stimulare necesar creativitatii, conflictele intergrup putand reprezenta o sursa de motivare in cautarea schimbarilor.
4. Sugerarea unei identitati a grupului.

Surse de conflict

Daca luam in considerare tipurile specifice de conflicte putem spune ca in ceea ce priveste conflictele interpersonale, principalele motive ar fi: diferenta de pregatire profesionala, rezistenta la stres, capacitatea de efort, dorinta de putere, neconcordanta de caracter si comportament, hartuirea sexuala, conducerea slaba.

Referitor la conflictele intergrupuri, cele mai importante surse sunt: comunicarea defectuoasa, sisteme de valori diferite, scopuri diferite, ambiguitati organizationale, dependenta de resurse limitate, influenta departamentala reciproca, nemultumirea fata de statutul profesional.

Modul de manifestare

Conflictele se pot manifesta sub forma conflictelor de interese, a reclamatiilor, a practicilor neloiale in munca, conflictelor de recunoastere.

Primul tip de manifestare apare atunci cand negocierea dintre sindicate si patronat nu se poate solutiona, nu se poate ajunge la o intelegere si atunci este necesara interventia unui mediator.

Cea de a doua forma de manifestare, reclamatia, se refera la protestele angajatilor datorate unor tratamente considerate inechitabile sau incalcari ale unor drepturi. Acest tip de conflicte pot fi, teoretic, solutionate repede deoarece exista norme precise in acest sens.

Citeste si:

Practicile neloiale la locul de munca se rezolva legislativ, ele presupunand ca un drept a fost exercitat ilegal.

Conflictele de recunoastere se refera la refuzul patronatului de a recunoaste dreptul unui sindicat de a reprezenta o categorie particulara de lucratori la sfarsitul negocierilor colective.

Strategii in managementul conflictelor

In literatura de specialitate pot fi intalnite urmatoarele abordari in vederea solutionarii conflictelor, din perspectiva actiunii managerului:

Retragerea - managerul nu manifesta interes pentru solutionarea conflictului si prefera sa nu se implice.

Aplanarea - reprezinta strategia folosita de acei manageri care cauta aprobarea celor din jur, in loc sa caute ca obiectivele organizationale sa fie atinse; el va incerca sa impace pe toata lumea.

Fortarea - este abordarea managerului care, spre deosebire de cel anterior, doreste cu orice pret sa realizeze obiectivele de productivitate si va apela la constrangere, uzand exagerat de puterea cu care a fost investit.

Compromisul - se afla ca atitudine a managerului intre cea de a doua si cea de a treia forma de strategie, adeseori fiind atins prin negocieri.

Confruntarea - este singura abordare care poate duce la rezolvarea definitiva a conflictului, luand in considerare atat nevoia de productivitate cat si pe aceea de cooperare interumana.

Actiunea pentru calmarea conflictelor organizationale poate fi preventiva sau poate surveni dupa ce conflictul s-a declansat.

Solutionarea conflictului se poate realiza prin:

- fixarea de obiective comune - in conditiile in care o sursa majora de conflicte este reprezentata de urmarirea unor obiective diferite, managerul trebuie sa incerce sa propuna obiective acceptate in egala masura de grupurile aflate in conflict;
- imbunatatirea proceselor de comunicare - barierele de comunicare existente intre manager si ceilalti membri ai organizatiei sau intre acestia din urma, trebuie reduse, comunicarea dintre membrii organizatiei trebuie stimulata prin intensificarea schimburilor informationale dintre departamente;
- negocierea integrativa - esenta acestui proces este ca nici una din parti nu trebuie obligata sa renunte la aspectele pe care le considera vitale; oamenii trebuie incurajati sa gaseasca o solutie creativa in locul compromisului.

Prevenirea conflictelor se poate realiza prin dialog social de calitate in cadrul organizatiei. Aceasta necesita o participare activa a angajatilor intr-o comunicare atat pe orizontala cat si pe verticala, care presupune mai multe niveluri: participarea la locul de munca, participarea in relatiile umane propriu-zise, cointeresarea lor financiara.