Wall-Street: V-a placut conferinta?

Da, mi-a placut. Din pacate, a trebuit sa ma pregatesc pentru seminarul de maine si nu am participat decat la prima parte a acesteia, insa pot spune ca a fost interesanta si mi-a placut. Unul din motivele pentru care mi-a placut a fost ca am avut ocazia sa aud aceleasi intrebari tipice provenind din perspective diferite. Cred ca e interesant sa vezi ce se intampla cu strategia, pe o piata care creste intr-un ritm atat de alert.

Wall-Street: Care sunt aceste intrebari tipice, comune, pe care sunteti obisnuit sa le auziti?

Cred ca una din cele mai comune intrebari este chiar “Ce inseamna strategia?”. Toti cei de aici erau interesati de comunicare si strategie. Unii isi spun, la fel ca mine, “account planners”, dar ce mi se pare interesant este ca suntem mereu putin nesiguri cand vine vorba de ce inseamna strategia si cu ce se ocupa planner-ii de fapt.

Wall-Street: Cu ce se ocupa planner-ii de fapt ?

Buna intrebare! Cred ca daca ai intreba persoane diferite, ai primi raspunsuri diferite. Eu cred ca indatorirea unui strateg este aceea de a pastra o perspectiva larga asupra lucrurilor, de a ajuta agentiile de comunicare sa dea nastere unor idei relevante, interesante si eficiente. Totodata, nu cred ca planner-ii sunt absolut necesari pentru a produce comunicare de calitate. Motivul pentru care atatea agentii aleg, totusi, sa lucreze cu planner-i este ca toate ramurile unei agentii tind sa convearga spre ei. Este folositor sa ai pe cineva care sa faca un pas in spate si sa se intrebe: “Care este ideea de baza? Ce incercam noi sa facem aici? Procedam corect?”

Wall-Street: Pot fi indeplinite indatoririle unui planner la fel de bine si de catre cineva cu un altfel de background, cu o pregatire diferita?

Absolut! Cred ca e greu, deoarece, atunci cand ai o alta slujba tinzi sa te concentrezi pe domeniul tau. Exemplul stereotip: creativii vor fi preocupati de partea artistica a ceea ce fac, oamenii din account se vor interesa mereu daca clientul este multumit, iar cei din zona financiara vor fi preocupati de acest aspect. Un planner va reusi mai usor sa priveasca situatia in ansamblu. Insa nu e imposibil nici pentru ceilalti. Asa ca revenindm un planner nu este absolut necesar.

Citeste si:

Wall-Street: Cum vedeti nivelul planning-ului de strategie in Romania?

Cred ca pietele in diferite etape de dezvoltare percep planning-ul in moduri diferite. Discutiile pe care le aveau invitatii de azi-dimineata sunt aceleasi discutii pe care sunt obisnuit sa le aud de 15 ani incoace, peste tot in lume. Oamenii pe care i-am cunoscut aici sunt foarte inteligenti si au o perspectiva buna asupra lucrurilor. Insa cred ca i-ar ajuta mult sa cunoasca profesionisti din diferite colturi ale lumii, sa priceapa ce s-a intamplat prin alte locuri. Jobul inseamna perspectiva, iar daca reusesti sa iti creezi perspectiva nu doar asupra pietei tale ci la nivel global, cred ca iti poti servi mai bine clientii.

Wall-Street: Cu ce ar fi diferita slujba dumneavoastra de planner daca ati trai in Romania?

Sincer, pe baza a ceea ce i-am auzit pe ceilalti vorbind, nu cred ca diferentele sunt atat de mari. Cred ca avem, in mare, aceleasi probleme. O diferenta ar fi faptul ca publicitatea este altfel. In unele locuri, mesajul publicitar este mai direct, in altele este transmis intr-o maniera mai artistica, iar in alte locuri eu nu inteleg publicitatea deloc, cum ar fi Japonia. Astfel ca diferentele ar consta in tipul de probleme cu care urmeaza sa te confrunti si genul de argumente pe care ti le dau oamenii.

Wall-Street: Dupa cele spuse de vorbitorii de astazi, tot mai multi tineri romani doresc sa devina planner-i. Romania nu are insa invatamant superior specializat in aceasta directie. Ce le-ati recomanda sa studieze viitorilor planner-i?

Primul meu sef era un barbat pe nume John Steel, care lucra la agentia BMP. Studiase geografia. Steel obisnuia sa spuna ca planner-ii sunt, in general, putin mai ciudati. Eu as spune ca planner-ii sunt oameni interesati de o gramada de lucruri diferite. Cred ca, atata timp cat iti mentii perspectiva, poti studia absolut orice. Cand cautam oameni pentru posturi de planner-i, nu ma uitam la experienta trecuta in CV sau la educatia, ci la capatul CV-ului, unde oamenii povesteau despre lucrurile care ii intereseaza. Daca un aplicant imi spune ca este pasionat de literatura si sport, nu e nimic nou, nu e omul cu care eu as vrea sa lucrez. Caut persoane cu pasiuni foarte specifice si ii provoc sa imi trezeasca si mie interesul pentru ele. Daca un aplicant spune ca il intereseaza literatura renascentista sau filmele horror italiene si ma convinge ca aceste lucruri sunt interesante, asta e tot ce conteaza.

Wall-Street: Spuneati, la conferinta, ca discutiile pe care le purtau invitatii romani erau aceleasi pe care le-ati auzit in 1994 in alte locuri din lume. Cum va arata planning-ul romanesc peste cativa ani?

Mai intai, e important cum va evolua planning-ul de strategie la nivel global. Sincer, eu cred ca planning-ul va disparea peste cativa ani. Nu pentru ca nu ar fi atragator sau folositor, ci pentru ca planner-ii se vor indrepta spre alte directii: companii, agentii de publicitate sau alte locuri. Se vor imprastia. Vor face acelasi lucru, dar in alt context si sub alta denumire. Multi dintre oamenii pe care ii stiu fac planning, dar nu se numesc planner-i. Dupa cum am mai spus, un planner nu este absolut necesar in nici o companie. In Romania, lucrurile vor evolua la fel ca si in restul lumii.