In prezent, toti producatorii de energie din surse hidro platesc aceeasi contributie (tarif), netinandu-se seama de factorii tehnici determinanti: tipul hidrocentralei (cu acumulare sau amplasata pe firul apei), inaltimea caderii de apa, pozitionarea pe firul apei (spre izvoare sau spre varsare), scrie News.ro.

”Ca urmare, nivelul contributiei (tarifului), pe care o platesc producatorii de energie din surse hidro, de 1,1 lei/1000mc, are un impact diferit in costuri, in functie de tipul de hidrocentrala”, spun reprezentantii Consiliului Concurentei. Astfel, la nivelul anului 2015, producatorul de energie Hidroelectrica cheltuia pentru producerea energiei, in medie, 20,28 lei/MWh, ceea ce reprezenta aproximativ 16,88% din pretul energiei pe piata reglementata si 12,17% din pretul de pe piata concurentiala.

Comparativ, in 2009, costul apei pentru producerea energiei era de 4,38 lei/MWh, adica 5,24% din pretul pe piata reglementata si 3,94% din pretul de pe piata concurentiala. In ceea ce priveste cea mai mare hidrocentrala aflata pe firul apei si care are cea mai mica cadere de apa, Portile de Fier, in 2015, ponderea apei in pretul de productie al energiei era de 21,4% din pretul pentru piata reglementata si 15,4 % din pretul de pe piata concurentiala, fata de 2009, cand era de 6,8% si, respectiv 2,1%.

In acelasi timp, tariful platit de termocentrale si de centrala nucleara pentru apa de racire (24 lei/1.000 mc) este de 22 de ori mai mare decat cel platit de centralele hidro, chiar daca aceasta apa provine din aceeasi sursa. In cazul termocentralelor, aproximativ 95% din apa bruta este folosita pentru racire si integral returnata in sistem, restul de doar 5% fiind apa „consumata” efectiv in procesul tehnologic pentru abur.

”Cu toate acestea, tarifele nu sunt diferentiate in functie de modul de utilizare a apei, termocentralele platind ca si cum aceasta ar fi integral consumata pentru abur”, arata autoritatea de concurenta. Astfel, producatorii de energie termo ar trebui sa plateasca acelasi pret ca Hidroelectrica pentru apa care recircula si doar apa consumata sa fie platita la un pret diferit, mai mare. Pentru centrala nuclearelectrica, costul cu apa este comparabil cu cel al combustibilului nuclear, care reprezinta 7% din cheltuielile totale de exploatare.

Spre deosebire de producatorii de energie care folosesc apa, dupa care aceasta revine in cursul de apa, irigatiile si piscicultura consuma efectiv apa. Contributia platita pentru irigatii este de 3 lei/1.000 mc, iar pentru piscicultura, nivelul acesteia este semnificativ mai mic, respectiv 0,5 lei/1.000 mc. Ca urmare, in 2015, fermele piscicole au consumat un volum aproape dublu fata de 2010, ceea ce inseamna mai multa apa decat au folosit toate termocentralele in acelasi an.

Citeste si:

De asemenea, volumul de apa folosit pentru irigatii este de doua ori si jumatate mai mic decat cel consumat in piscicultura si pastravarii. De altfel, Romania foloseste pentru irigarea culturilor agricole doar 5,4% din apa captata, mult sub media Europei care este de 14%. Administratorul apelor ce fac parte din domeniul public este Administratia Nationala Apele Romane (ANAR), institutie ce are printre atributii si alocarea dreptului de utilizare a resurselor de apa de suprafata pe baza de contract (abonament).

De asemenea, propune reglementari (inclusiv pretul/tariful) si incaseaza sumele facturate (inclusiv creantele), poate acorda bonificatii, aplica penalitati atat pentru depasirea cantitatilor de apa utilizate, acestea reprezentand venituri ale ANAR. La ora actuala, apa se tranzactioneaza in baza unui contract, numit abonament. Plata utlizarii apei, exprimata in lei/1.000 mc, se numeste „contributie” si nu este avizata de Ministerul Finantelor Publice.

Ca urmare, Consiliul Concurentei recomanda adaptarea legislatiei in vigoare pentru a se clarifica statutul economic si juridic al apei, respectiv „resursa naturala”, astfel incat sa poata fi concesionata contra unei redevente. De asemenea, autoritatea de concurenta recomanda elaborarea unui mecanism de tarifare a utilizarii apei, transparent, bazat pe analiza economica, care poate acoperi costurile de functionare al ANAR si de respectare a legislatiei de Mediu, dar sa fie avizat de Ministerul Finantelor.

In acelasi timp, Consiliul Concurentei propune ca tariful platit de producatorii de energie sa fie corelat cu caracteristicile tehnologice ale capacitatilor si cu cantitatea de energie electrica vanduta. Raportul anchetei sectorial privind gestionarea resurselor de apa de suprafata va fi supus dezbaterii publice, pe pagina de internet a institutiei.

Sursa foto: Shutterstock