Pentru / Despre Studenti

In urma articolului “Oamenii de afaceri mici de statura” de saptamana trecuta am primit surprinzator de multe emailuri si chiar interpelari directe (tocmai vin de la o intalnire cu studentii). Dupa cum ma asteptam, cei mai multi au spus un “nu” hotarat “MBA-ului pentru copii” (denumire mai mult metaforica, a nu se lua ad litteram) si un “da” hotarat angajatului inca din timpul studentiei.

www.georgebutunoiu.ro

Desi am raspuns pe site catorva comentarii mai reprezentative, le reiau aici si detaliez raspunsurile deoarece subiectul angajarii studentilor mi se pare important, atat datorita generalizarii sale (majoritatea studentilor sunt angajati, ceea ce mi se pare trist si ingrijorator) cat, mai ales, datorita consecintelor pe care asta le are asupra vietii acestor oameni (tot triste si ingrijoratoare, dupa parerea mea) si despre care eu sunt convins ca nu isi dau seama.

Iata primul comentariu: “Sunt total de acord cu ceea ce ati spus in prima parte a articolului dvs. Copilul trebuie lasat sa-si urmeze vocatia si propriul drum in viata. In ceea ce priveste munca in timpul studentiei aici nu va mai dau dreptate si am sa va spun de ce. Am terminat Politehnica acum 19 ani. Am studiat la seral. Faptul ca am lucrat in timpul facultatii m-a ajutat enorm dupa absolvire. Deja la terminarea facultatii stiam foarte bine ce inseamna viata intr-o fabrica, proces de productie, echipamentele, relatiile dintre oameni, etc. Dintr-un simplu muncitor necalificat am ajuns in 7 ani inginer responsabil de produs (un fel de Project Manager actual). Actualmente sunt Regional Sales Manager for Romania la o multinationala si va rog sa ma credeti ca la pregatirea mea actuala a contribuit cu cel putin 50% experienta din uzina. Nu imi este rusine sa o recunosc. Chiar (cu riscul de a fi catalogat drept retrograd sau comunist) imi permit sa recomand factorilor de decizie din educatie sa reconsidere liceele de profil si invatamintul universitar la seral. Cred ca un om poate fi un specialist mai bun daca de ex. un viitor inginer urmeaza un liceu industrial de profil si apoi Politehnica la seral, un viitor economist se duce la un liceu economic si apoi la ASE, un viitor medic face mai intii liceul sanitar, apoi facultatea de medicina, etc. Sigur, trebuie sa fie motivat si sa se scolarizeze pina moare (eu eram deja inginer si nu vazusem un PC).”

Sunt convins ca are dreptate si trebuie sa-i spun ca nu m-a contrazis, cum a crezut el, ci, dimpotriva, a reconfirmat (involuntar) ceea ce am spus eu in articol. Sigur ca speculez, insa omul acesta pare sa aiba o certitudine definitiva (doar aparent pleonasm), inca de pe bancile scolii. Eu nu cred ca a “ales” aceasta cale, ci ca a “luat” primul lucru aflat la indemana sa, si cel mai facil dintre toate, pentru ca iti cere o implicare interioara minima si una exterioara maxima (te tine ocupat). Poate ca daca ar fi avut mai mult timp acum ar fi ajuns calugar, sau parlamentar, sau cercetator, sau scriitor, sau sahist renumit, sau interlop, sau trubadur, sau freelancer, sau soldat in Legiunea Straina, sau sau sau sau... Poate ca ar fi fost mai bine, poate ca nu. El va sari ca ars daca ar pune cineva la indoiala “alegerea” sa pentru ca, dupa ce isi imagineaza timp de cateva minute celelalte variante, ajunge la aceeasi concluzie, cum ca bine a facut ce a facut. Insa doar isi inchipuie ca isi inchipuie “cum ar fi fost”, cred ca foarte putini oameni de pe lumea asta pot asa ceva. Toti ceilalti trebuie sa traim ceva, macar o zi sau o saptamana, ca sa ne putem inchipui macar “ce ar fi fost daca”. Apoi, daca nu faci asta in timpul studentiei, cand aproape totul iti este permis, e greu de crezut ca o vei mai face alta data, poate nu in ultimul rand fiindca peste 10 ani ai putea parea putin penibil in unele ipostaze.

Alt comentariu: “Sunt perfect deacord cu domnul ... (cel care a facut comentariul de mai sus). Am trecut prin aceeasi experienta de lucru in timpul facultatii si la fel m-a ajutat enorm aceasta experienta. S-a pus problema in articol ca studentii ce lucreaza din timpul facultatii isi refuza activitati pe care nu vor mai putea sa le aiba dupa ce "intra in campul muncii". Poate este adevarat dar fiecare poate sta sa se intrebe ce merita ?... sa isi refuze unele activitati placute din timpul facultaii dar sa porneasca cu dreptul dupa terminarea facultatii sau sa se bucure de tot ceea ce este frumos in timpul facultatii si imediat dupa terminare cand vor sa se angajeze sa se izbeasca de refuzul angajatorilor de a fi angajat pe motiv de lipsa de experienta si in plus sa aiba si nechibzuinta sa creada ca terminand o facultate totul i se cuvine si cere salarii de sute de euro fara sa stie practic sa faca ceva ? Este probabil dureros sa renunti la niste placeri de viata de studentie dar cred ca este si mai dureros (poate chiar si psihic si moral) sa termini o facultate si sa stai un an sau doi dupa terminarea facultatii fara sa te angajeze nimeni si sa crezi ca ti se cuvine salariu mare, functie si totul si in final sa ai moralul la pamant ca nu reusesti. Din discutiile mele cu diverse persoane din HR a rezultat ca in prezent vin foarte multe CV-uri de la proaspat absolventi care nu au lucrat nicio zi in viata lor si vin si cu pretentii foarte mari si normal ca sunt refuzati.”

In primul rand, eu nu despre “placeri” vorbeam in articolul meu, chiar daca pe unele dintre acele lucruri le faci mai detasat (usor de confundat cu placerea) in timpul studentiei, decat dupa. In al doilea rand, daca m-ar pune un student sa raspund la intrebarea de mai sus nu as ezita nicio clipa si as raspunde ca sa nu isi refuze nicio activitate in timpul facultatii (inclusiv angajatul o luna sau doua, in vacanta) pentru ca NU se va izbi de refuzul angajatorilor. Niste studii stralucite, cultura enciclopedica, experienta “de viata” fac de o mie de ori mai mult decat caratul unor marfuri printr-un depozit, chiar daca ajungi sa cunosti fiecare coltisor al acelui depozit. Cei care nu sunt angajati imediat dupa absolvire nu sunt angajati din alte motive, nu din lipsa experientei. E drept, e mult mai usor unui recruiter sa expedieze un tanar candidat spunandu-i ca nu are destula experienta, decat sa-i spuna ca a venit nespalat la interviu. In fond, cand l-a chemat, a vazut foarte bine in CV cata experienta are...


Comenteaza articolul

Opinia cititorilor nostri este importanta pentru noi, Wall-Street incurajand publicarea comentariilor voastre. Pe site urmeaza sa isi gaseasca locul numai comentariile pertinente, on-topic, prezentate intr-un limbaj civilizat, fara atacuri la persoane / institutii. Ne rezervam dreptul de a elimina orice comentariu care nu corespunde acestor principii, precum si de a restrictiona accesul la comentarii utilizatorilor care comit abuzuri grave sau repetate.