Astazi, am participat la ceea ce, in America, se numeste training motivational. Fiecare dintre noi, cei care ne dorim podiumul dirijorului in domeniul in care incercam sa fim destepti si remarcati in fiecare zi, stim cat de important este sa fii in stare sa capacitezi oamenii din subordine sa te urmeze si sa o faca cu convingere.
Teoriile privind leadershipul s-au inmultit, pe masura ce economiile lumii au fost atinse de spaimele limitarilor energetice. Ceea ce intelegem, majoritatea dintre noi, prin lider (noi, cei tributari cultural mitului paternalist, precum toti aceia care au supravietuit in acest spatiu al intersectiei culturilor orientului si occidentului) se refera, in general, la indivizi carismatici, cu personalitati puternice, abili in gestionarea relatiilor cu terti si, mai ales, cu grupurile de interese ale unui anumit moment. In Romania, liderul este acel personaj capabil sa contrabalanseze tendinta naturala spre multiplicarea centrilor de putere generata, de-a lungul istoriei noastre, de interferentele cu cele trei mari puteri de la hotare.
Din lectiile de istorie din liceu, imi amintesc cu claritate comentariul referitor la revolutia de la 1848. Iata cauza esecului, identificata de profesorul nostru (atentie, era in anul 1971!) “Daca in Romania sunt doua personalitati intr-un grup atunci, cu siguranta, acest grup se scindeaza si incepe sa-si dispute teritoriul valorilor, initial comune. Orice grup, capabil de a genera schimbare, se autodistruge prin implozie. Singura solutie pentru Romania ramane implicarea tertilor”. Atunci, n-am inteles. Acum, dupa 17 ani de tranzitie, din perspectiva matematicianului, ma incapatanez sa sper ca exista o explicatie logica. Derizoriul in care esueaza lidershipul mioritic n-are, insa, nimic comun cu logica. Poate cu istoria, poate cu genetica...
Acum, dupa ce am iesit din sala de training, dupa ce mi s-a explicat consecvent ca, dincolo de disciplina, viziune si pasiune, diferenta in calitatea rezultatelor actiunilor o da CONSTIINTA, capacitatea de a actiona pentru binele celorlalti, deprimarea mea este totala. Avem, noi, romanii, constiinta necesara asumarii responsabilitatii colective, capacitatea diferentierii binelui de rau in relatia cu interesele personale? Daca aceasta constiinta este inca in faza de cristalizare (dupa cum o demonstreaza, informal, peisajul romanesc reflectat de mass media) atunci, prima intrebare este: care sunt metodele prin care procesul de cristalizare poate fi accelerat? In nici un caz, modele importate, retete din spatii culturale disjuncte de cele autohtone.
Structurile foarte vulnerabile, rezultate in ultimii ani, sunt solutii pe termen scurt, paleative. Nu exista retete pentru a forma mari lideri, dupa cum nu exista nici diete pentru un corp frumos. Exista in schimb solutii punctuale, neconventionale, asumate de personalitati capabile de a-si asuma responsabilitatea de a fi altfel decat restul lumii.
Sunt multi, nu-i cunoastem, pentru ca au decenta de a ramane in umbra pentru a-si pastra libertatea spiritului. Pentru ca ei exista, am convingerea ca Cineva, acolo, sus, ne iubeste - inca. Cautati-i si ajutati-i, pentru ca doar prin ei vom reusi sa devenim din EU, NOI. Sigur, va mai dura.
O carte, pentru a incepe sa ne intrebam: “A 8-a TREAPTA A INTELEPCIUNII – de la eficienta la maretie” de Stephen R. Covey – Editura ALLFA
