Mircea Miclea, profesor universitar: Mintea unui copil are mult mai mult de câștigat dacă studiază mai puține materii la școală, dar în profunzime

„Mintea este cu atât mai sofisticată cu cât rezolvă probleme din ce în ce mai complexe. Dacă ne uităm la dezvoltarea științei și a cunoașterii în general, mintea a devenit cu atât mai sofisticată cu cât oamenii și-au pus probleme pe care adaptarea la realitate nu le pune. A vedea unde pot să găsesc o problemă și să o transform în oportunitate, asta e lumea reală, iar rezolvarea nu e individuală, de cele mai multe ori, rezolvarea e colectivă”, a declarat profesorul Mircea Miclea, la un eveniment organizat de Școala Privată Aletheea.

Vorbind despre componenta formală care pune presiune pe profesori în interacțiunea cu elevii, Evaluarea Națională și examenul de Bacalaureat, Mircea Miclea atrage atenția că ierarhiile și clasamentele generate de evaluare au la bază criterii prestabilite, care nu întotdeauna nu au legătură cu viața reală.

Să vă spun cum văd eu ieșirea dintr-o astfel de dilemă. Pe de o parte, trebuie să arăți părinților și copiilor că iau note mari la Evaluarea Națională și la Bacalaureat, deci trebuie să faci temele care sunt puse în programă. Pe de altă parte, trebuie să le asiguri propria dezvoltare. Când eu îți dau subiectele de la Bacalaureat sau de la SAT în Statele Unite, îți dau niște probleme de rezolvat. Eu am formulat problemele respective, iar tu trebuie să răspunzi singur la acele probleme. Și iei o notă bună.Acum să vedem cum sunt lucrurile în viața reală. Majoritatea problemelor nu sunt formulate. În viața socială nu iese realitatea cu o tablă în fața blocului tău dimineața: iată problemele pe care le ai de rezolvat. Nu, le descoperi.

Mircea Miclea, profesor universitar la Universitatea Babeș-Bolyai

Citeste si:

• Profesor grevist: Avem și noi copii, nu e nicio răzbunare asupra elevilor
• Profesor ASE: e-Factura nu rezolvă integral evaziunea. Românul e inventiv
• De ce mai salvează statul băncile? Răspunsul unui profesor de economie din Viena

Ce ar face Mircea Miclea dacă ar fi acum profesor la gimnaziu sau la liceu? „Spune-mi care sunt lucrurile care se cer. Acestea le predau pentru că acestea vor fi evaluate, dar nu mă limitez deloc la ele. Esențial este cum le predau și ce experiențe produc dincolo de acele subiecte pe care trebuie să le predau pentru Evaluarea Națională sau pentru Bacalaureat. Elevii rămân cu lucrurile care i-au impresionat în clasă, cu emoțiile create de profesor.

„Cred că mintea unui copil are mult mai mult de câștigat dacă studiază puține materii în profunzime. Altfel își disipează interesul”

Pornind de la citatul latinesc „Non multa, sed multum” (nu mult și prost, ci puțin și bine), Mircea Miclea crede că elevii ar trebui să studieze mai degrabă acele materii fundamentale care le asigură o înțelegere în profunzime a lumii.

„Bugetul de timp al copilului este același. Practic acum are o presiune enormă pe resurse lui cognitive, pe care trebuie să le distribuie nu pe cinci materii, ci pe 15 materii și ne așteptăm ca învățarea să se producă în profunzime. Când ai multe teme de procesat, le procesezi superficial și, dacă procesezi superficial la fiecare, pentru că ai multe materii, mulți ani, mintea ta devine mai superficială, nu mai intră în adâncime. Mai simplu spus, are de câștigat dezvoltarea mentală a copilului mult mai mult dacă învață mai puține materii, pe cele fundamentale. Și atunci, dacă înțelege realitatea fizică, chimică, biologică, socio-economică și culturală, are înțelegerea fundamentală a lumii. Pe asta trebuie construit un curriculum, nu pe tot felul de bazaconii și de mode.”

„A avea autonomie înseamnă a avea un toolkit de supraviețuire format din patru metacompetențe”

Dar ce să-i învățăm astăzi pe copii ca să le fie de folos într-o lume din viitor despre care nu știm nimic? „Asumpția noastră este că știm cum va arăta viitorul. Or, noi trăim într-o lume în care este foarte greu de prezis viitorul și atunci școala se confruntă cu această problemă extrem de dificilă,” atrage atenția Mircea Miclea. De aceea, elevii trebuie ajutați, atât la școală, cât și în familie, să dobândească „un toolkit de supraviețuire”, format din patru metacompetențe care să le fie de folos când tehnologiile actuale vor fi depășite: autodisciplina, autonomia, mentalitatea de antreprenor și gândirea de tip designer.

Pe termen lung, cunoștințele fundamentale ne adaptează mai bine la realitate decât o centrare excesivă pe tehnologia la modă. Ce cred că trebuie să facem este să ne concentrăm pe lucrurile fundamentale pe care trebuie să le dobândim, nu numai din punct de vedere cognitiv, ci și din punct de vedere social, emoțional, al autonomiei, al motricității. Dacă ne concentrăm pe aceste conținuturi și achiziții fundamentale, vom forma un copil care să fie adaptat la realitate.

Mircea Miclea, profesor universitar la Universitatea Babeș-Bolyai

„Vrei confort? Atunci nu vei avea dezvoltare personală. Vrei dezvoltare personală? Atunci nu neapărat vei avea confort”

Adresându-se atât profesorilor, cât și părinților și elevilor, Mircea Miclea crede că fiecare dintre noi alege ce vrea în viață din punct de vedere al dezvoltării personale, dar că în egală măsură fiecare dintre noi este rezultatul propriilor alegeri. Astfel, el explică faptul că dezvoltarea cognitivă este strâns legată de ieșirea din zona de confort. I se pare important ca, în fiecare zi, să ne ridicăm ștacheta un pic mai sus (zona proximei dezvoltări în psihologie).

„Competențele sunt, practic, cunoștințele în uz,” spune el. „Poți să ai două feluri de cunoștințe: cunoștințe pe care le ai în cap, dar nu le folosești – ele sunt cunoștințe inerte, ești un fel de bibliotecă ambulantă, un fel de Google. Ești doct, dar nu ești competent. Competent ești atunci când utilizezi, exploatezi cunoștințele pe care le ai. Dar pentru ce? Pentru a rezolva probleme, acestea sunt cunoștințe active. În general, dezvoltarea noastră cognitivă se face prin confruntarea cu problemele pe care le avem. Dacă noi evităm să ne confruntăm cu probleme, nu ne dezvoltăm cognitiv”, a precizat cadrul didactic.

„Un profesor bun construiește o soluție în funcție de cei pe care îi are în față, e un designer de interior sufletesc”

Pornind de la ideea că generația actuală de elevi are nevoi de învățare diferite și că este necesar ca profesorii să rămână conectați la realitatea copiilor, Mircea Miclea a evidențiat reperele importante și așteptările realiste pe care un cadru didactic ar trebui să le aibă în momentul în care intră în clasă.

„Cred că un profesor bun este un fel de designer al minții elevilor, adică oferă o soluție personalizată de a preda un conținut, care să satisfacă constrângeri legate de vârsta lor, de cunoștințe lor, de oportunitățile pe care le dă vârsta lor, resursele pe care ei le au. Cred că este important să realizeze faptul că mintea copiilor cu care el interacționează este destul de diferită de mintea pe care el însuși a avut-o când a avut vârsta acelor copii. Profesorii au propriile lor experiențe de profesori buni și atunci încearcă să le reproducă în interacțiunea cu copiii. Nu e rău, dar trebuie să nu uităm că elevii s-au schimbat semnificativ. Vine din urmă o generație digitalilor nativi.” Studiile au demonstrat că interacțiunea permanentă cu tennologiile digitale modifică mintea, afirmă Mircea Miclea, îi face pe copii să gândească în alt fel. Confruntat cu această realitate, profesorul trebuie să ia în considerare caracteristicile minții elevilor din generația digitală.

„Eu, ca profesor,” atrage el atenția, „trebuie să mă gândesc în ce mediu a crescut copilul și ce așteptări reale are, trebuie să-i ofer informația în funcție de aceste așteptări pe care el și le-a format interacționând cu o anumită tehnologie. Asta înseamnă că eu însumi trebuie să fac o combinație de prezență personală cu utilizarea acestei tehnologii. Astfel, fac designul interior al minții elevilor mei legat de materia pe care o predau. Soluțiile de predare sunt soluții construite de un designer, nu sunt soluții algoritmice. Prin analogie, este ca și cum, dacă vrei să joci șah, trebuie să înveți regulile jocului de șah. Totuși, faptul că știi regulile jocului de șah nu te face mare maestru.”

„Cred că în fiecare materie există și posibilitatea de a vorbi despre lumi posibile”

Pentru o învățare în profunzime, Mircea Miclea crede că profesorul trebuie să ancoreze permanent materia pe care o predă de realitate, dar treptat trebuie să-i învețe pe elevi și că unele lucruri nu au legătură cu realitatea imediată. „Lumea în care trăim noi e una dintre lumile posibile. Viitorul este o lume posibilă,” afirmă Mircea Miclea.

„Spre exemplu, matematica este o știință formală, dar ea nu se referă numai la realitate. Ea se referă la posibil, e operare cu lumi posibile. În istorie putem face exerciții cu copii – ce s-ar fi întâmplat dacă, de pildă, nu s-ar fi unit Transilvania cu România în 1918? Ce s-ar fi întâmplat? Este un exercițiu interesant. Putem să gândim lumi posibile în literatură, să creăm cu copiii alte finaluri, să lucrăm cu ei cu lumi posibile. La fel în geografie etc. Deci, în orice disciplină pe care o avem și pe care o predăm, există o dimensiune a realității și există o dimensiune a posibilului și putem face excursii din real în posibil în orice disciplină. În cele din urmă, copiii văd lumea aceasta numai ca fiind una dintre lumile posibile și asta dezvoltă mintea, îi ajută să gândească out of the box, să-și imagineze alte posibilități”, a mai precizat acesta.

„Părinții trebuie să îi ghideze pe copii în realitatea digitală așa cum îi ghidează în realitatea fizică”

Unul dintre subiectele actuale legat de obiceiurile și comportamentul elevilor este timpul petrecut în mediul online și conținuturile la care ei au acces prin intermediul tehnologiei digitale. Pe această temă, Mircea Miclea crede că rolul părinților este acela de a-i ghida pe copii în lumea digitală așa cum o fac și în cea reală, pentru a-i avea în siguranță și pentru a le asigura o dezvoltare cognitivă complexă. „Să nu considerăm că realitatea digitală e problema copiilor și intimitatea lor și acolo noi nu intrăm,” spune Mircea Miclea.

„Mai ales acum, când ei stau mult și vor sta mult în lumea digitală. Nu poți să nu-i lași să utilizeze tehnologia, dar trebuie treptat și cu ghidaj. Nu poți să le interzici complet, pentru că intră în dezavantaj față de colectivul în care sunt, dar trebuie să ne asigurăm că ei vor utiliza tehnologia exact în sensul în care vor obține maximum de beneficii cu minimum de costuri și nu invers. Asta înseamnă să utilizeze tehnologia planificat. Ce vreau să spun: cei care utilizează impulsiv tehnologia au probleme cu funcționarea executivă, și anume cu capacitatea de concentrare a atenției, cu memoria, cu raționamentul. Cei care o utilizează planificat nu au problemele acestea, deci aici trebuie să ajungem cu copiii – ca utilizarea acestei tehnologii să fie cu un scop, să fie planificat, să fie pe bază de reguli. Hai să luăm mai degrabă conținuturi care sunt de folos ca să înveți lucruri, nu conținuturi care te fac să te simți bine, dar din care nu înveți mare lucru”, este de părere specialistul.

„Trebuie să învățăm tot mai mult acum, pentru a nu deveni o anexă la propriul nostru instrument conectat la Inteligența Artificială”

Referitor la rolul și la utilizarea inteligenței artificiale în procesul de învățare, Mircea Miclea este convins că aceasta poate oferi, eventual, o soluție generică, în timp ce rolul important revine profesorului, de a contextualiza soluția.

„Eu am în fața mea un elev real, nu unul abstract, și trebuie să construiesc soluția pentru el. Eu trebuie să mă gândesc în ce situație este el în momentul acesta din punct de vedere al performanțelor școlare, în ce moment din zi se desfășoară ora mea. Nu există un sistem de inteligență artificială care să-mi ia pulsul clasei mele acum.” Inteligența artificială nu poate crea soluții contextuale, spune Mircea Miclea, pentru că nu are acces la datele din planul realității. Asta înseamnă să gândim mai mult și să cunoaștem mai mult, în așa fel încât să putem aduce mereu valoare adăugată oricărui sistem de inteligență. „Inteligența artificială e un proces în decurs de dezvoltare, orice aserțiune categorică pe această temă e greșită,” crede Mircea Miclea.

„Ea va fi utilizată din ce în ce mai mult, acesta este trendul în lumea în care trăim. Folosim aplicații pentru tot mai multe probleme pe care le avem, inclusiv noi, imigranții digitali. Înainte, ne duceam să ne cumpărăm bilete la teatru direct de la ghișeu. Acum, utilizăm o aplicație pentru a cumpăra bilete la teatru, pentru a cumpăra bilete de avion etc. Dar trebuie să știm cum și când să folosim aceste aplicații, o utilizare planificată a lor. Mai simplu spus, nu ne trebuie mai puține cunoștințe, ci ne trebuie mai multe cunoștințe la purtător, deoarece cunoștințele ne fac să raționăm. Deci morala este că trebuie să învățăm mai mult acum, când există forma aceasta de inteligență. Sigur, putem să alegem să învățăm mai puțin, așteptând ca inteligența artificială să ne rezolve problema. Bine, facem asta azi, mâine, poimâine. Și treptat devenim o anexă la propriul nostru instrument. Apoi, oricine se poate dispensa de noi, de ce să ne plătească din moment ce suntem anexă la un instrument?”

Sursa foto: Școala Privată Aletheea

Calculator Salariu: Află câți bani primești în mână în funcție de salariul brut »

Te-ar putea interesa și: