Saxonia, cel mai estic land al Germaniei, își întâmpină vizitatorii cu orașe și peisaje care par desprinse din basme sau din tablouri din perioada Romantismului.
De la capodoperele arhitecturale și galeriile de artă din Dresda, până la foste situri industriale transformate în ateliere de artă din Leipzig, formațiunile de stâncă cu forme bizare din Parcul Național Elveția Saxonă sau rămășițele anilor de dominație sovietică, Saxonia te trece printr-o multitudine de stări și emoții.
Dresda, orașul renăscut
Nu poți vizita Saxonia fără să ajungi în Dresda, capitala regiunii, un oraș cu o istorie zbuciumată, totul culminând cu Al Doilea Război Mondial când orașul a fost distrus în cea mai mare parte. După război și câteva decenii de stagnare sub dominație comunistă, puțini s-ar fi gândit că Dresda se va ridica și va avea atâtea de oferit. Situat pe malul râului Elba, Dresda este astăzi un oraș plin de muzee, arhitectură impresionantă și multă, multă istorie.
Citeste si:
Plimbându-mă pe străzile Dresdei, nu am avut niciun moment senzația că mă aflu într-un oraș reconstruit aproape în totalitate după ani '90, pentru că multe dintre clădirile sale istorice au fost refăcute cu ajutorul imaginilor și fotografiilor, până în cele mai mici detalii, folosindu-se chiar bucăți din ruinele construcțiilor originale. Tocmai de accea, peisajul cultural-național al Dresdei este înscris din anul 2004 pe lista patriomoniului cultural mondial UNESCO.
Una dintre cele mai frumoase atracții din Dresda este Palatul Zwinger, o adevărată capodoperă arhitecturală barocă, care m-a dus imediat cu gândul la Palatul Versailles și grădinile sale impresionante. Palatul Zwinger a fost construit la începutul secolului al XVIII-lea, la ordinul lui Frederic Augustus, elector de Saxonia. Dar în 1945 Zwinger a fost bombardat, mare parte din el fiind distrus, iar reconstruirea s-a făcut, păstrând stilul vechi, după desene și fotografii.
Citeste si:
Numele “Zwinger” înseamnă “interval” și vine de la locația palatului între vechile fortificații ale orașului. Palatul se remarcă prin fațadele sale impresionante și elementele decorative elaborate, precum balcoanele, coloanele sau statuile. Zwinger este alcătuit dintr-un ansamblu de clădiri și pavilioane, toate conectate între ele.
Crown Gate, poarta palatului, are deasupra ei o coroană imensă, decorată cu motive aurite, iar statuile încastrate în nișele porții reprezintă cele patru anotimpuri. În mod normal, palatul este înconjurat de grădini frumoase și simetrice, însă atunci când am fost eu se făceau săpături arheologice în curtea palatului, așadar grădinile lipseau.
Palatul Zwinger găzduiește mai multe muzee care fac parte din Colecțiile de Artă de Stat din Dresda. Unul dintre cele mai renumite muzee este Gemäldegalerie Alte Meister, care conține opere semnate de artiști celebri precum Rafael, Rembrandt sau Vermeer și Porțelanul Staatliche Porzellan-Sammlungen Dresden, care găzduiește o colecție impresionantă de porțelan.
Citeste si:
Lângă Pavilionul Rampart există o mică curte interioară cu o fântână barocă cu numeroase statui de nimfe și tritoni. Fântâna se numește Nymphenbad, adică Baia Nimfelor.
Zidul Procesiunii Prinților este cea mai mare pictură murală de porțelan din lume, fiind alcătuită din 23.000 de plăci de porțelan de Meissen, și ilustrează procesiunea domnitorilor saxoni. Pictura se întinde pe un perete lung de 101 de metri, cu o înălțime de 10 m, și prezintă o procesiune a membrilor Casei de Wettin, începând cu Conrad I de Wettin, și până la Frederick Augustus al III-lea, ultimul rege al Saxoniei în secolul al XIX-lea.
Biserica Frauenkirche din Dresda este o biserică luterano-evanghelică, construită în stil baroc, situată în piaţa Neumarkt. Biserica a fost clădită între anii 1726 - 1743, dar și ea a fost complet distrusă în cel de Al Doilea Război Mondial, ca multe alte clădiri istorice din oraș. Reconstrucția să s-a încheiat în 2005, iar în procesul de restaurare s-au folosit fragmente din construcția inițială, ce au fost extrase din ruinele rămase după bombardamente.
Citeste si:
Dacă ajungeți în Dresda, nu trebuie să ratați o plimbare cu vaporul cu aburi cu padele. În călătoria de la Dresda Terrassenufer la "Minunea albastră” din Blasewitz, veți experimenta priveliștea impresionantă a orașului vechi istoric și castelele Elbei.
Gastromia din Dresda este tipică Germaniei de Est, bazată în principal pe preparate din carne de porc sau de vită și legume, destul de clasic și "cuminte" gătite. De asemenea, nu lipsește vestita bere germană și vinuri chiar din Saxonia (germanii nu sunt cei mai fini cunoscători în ale vinului, deci nici calitatea vinurilor locale nu se compară cu cea a berii). Eu am mâncat la restaurantul Spitzhaus, aflat deasupra podgoriilor Radebeul din 1622. Pentru a ajunge acolo trebuie să urcați 400 de trepte, însă odată ajunși sus, aveți o panoramă superbă a orașului. Mâncarea se încadrează în tipicul bucătăriei germane, însă au și specialități internaționale precum paste sau rață cu portocale. Am mai fost și la restaurantele Moritz și Luisenhof, locuri destul de bine cotate în Dresda.
Citeste si:
La jumătate de oră de mers cu mașina sau cu trenul de Dresda se află orașul Pulsnitz, supranumit și "orașul de turtă dulce”. În Germania, turta dulce poartă numele de "Pfefferkuchen", ceea ce s-ar putea traduce prin "prăjitură cu piper". Explicaţia este foarte simplă: în Evul Mediu, piperul era unul dintre cele mai costisitoare condimente, motiv pentru care, de regulă, majoritatea condimentelor aduse din țări îndepărtate purtau generic numele de piper. Din 1558 și până în prezent, brutăriile din Pulsnitz fac o varietate de sortimente de turtă dulce, unele rețete având o vechime de sute de ani, care pot fi degustate la singurul muzeu al turtei dulci din Europa.
Parcul Național Elveția Saxonă: bijuteria ascunsă a Germaniei de Est
Locul meu preferat, nu doar din Saxonia, ci din toată Germania (din ceea ce am vizitat până acum) este Parcul Național Elveția Saxonă, aflat la aproximativ 30 de kilometri de Dresda. Suprafața totală a parcului este 93 km² și se învecinează cu Parcul Național Boemia Elveției din Cehia.
Citeste si:
În satele din zona parcului se găsesc numeroase oportunități de cazare, iar restaurantele din jur servesc atât mâncare tradițională, cât și din gastronomia internațională. Eu am luat prânzul la Panoramarestaurant Bastei, un loc cu o panoramă incredibilă și cu mâncare destul de bună.
Intrarea în parc este gratuită și nu există program, parcul fiind deschis vizitatorilor pe toată perioada anului. Când vă duceți acolo, să aveți neapărat haine și încălțăminte adecvată pentru drumeție, pentru că sunt cărări destul de abrupte prin pădure, iar unele trasee au sute de trepte foarte alunecoase din cauza umidității din pădure.
Podul Bastei, punctul culminant al Parcului Național, are o lungime de 76,5 metri și a fost inițial construit din lemn, iar la jumătatea anilor 1800, a fost înlocuit de un pod din piatră, prezent și astăzi, care pare că s-a contopit în mod natural cu relieful din jur.
O să mă opresc aici cu descrierea Parcului Național Elveția Saxonă pentru că este genul acela de loc care se descrie cel mai bine prin imagini, dar și mai bine prin experiența de la fața locului, așa că vă recomand să mergeți pe urmele artiștilor romantici, cum ar fi Caspar David Friedrich, care și-au găsit inspirație pentru picturile lor în frumusețea naturală a zonei.
Mai multe detalii puteți afla de pe site-ul oficial al parcului: vă puteți alege traseul pe care vreți să îl urmați, să consultați și să descărcați hărțile zonei, să aflați despre evenimente organizate în parc sau în localitățile din jur.
Leipzig, „noul Berlin” al Germaniei
Ultima mea oprire în Saxonia a fost orașul Leipzig, supranumit, în ultimii ani, și “noul Berlin”- potrivit institutului de cercetare de marketing GfK, Leipzig este acum o importantă putere economică și cel mai locuibil oraș din Germania.
Estetica orașului este un hibrid interesant, cu arhitectură istorică și modernă care se împletesc în special în piața principală a orașului, Augustusplatz, unde clădirile tradiționale în stil german stau alături de cele baroce, de capodopere Art Nouveau și de construcții moderne din sticlă.
Leipzig a fost un centru comercial important încă din timpul Sfântului Imperiu Roman pentru că orașul se afla la intersecția dintre Via Regia și Via Imperii, două importante rute comerciale medievale. De altfel, târgul din Leipzig datează din anul 1190. Însa, după cel de-Al Doilea Război Mondial și în perioada Republicii Democrate Germane, Leipzig a rămas un centru urban important în Germania de Est, dar importanța sa culturală și economică la nivel național a scăzut foarte mult.
De asemenea, Leipzig a fost și este un important centru de artă, muzică, poezie și alte activități creative. Bach, Mendelssohn, Schumann, Weber, Wagner sau Mahler au trăit și au creat în acest oraș. Schiller a scris "Odă bucuriei" ("An die Freude" în germană) în timp ce vizita Leipzigul. După reunificarea Germaniei, artiști precum Neo Rauch, Christoph Ruckhäberle și Matthias Weischer, Tim Eitel, Tilo Baumgärtel, Christian Brandl, Ulf Puder, Rosa Loy și Axel Krause au făcut parte din mișcarea artistică numită New Leipzig School. De atunci, scena artei stradale s-a dezvoltat văzând cu ochii, iar fostele depozite din Plagwitz sunt acum pline de ateliere ale artiștilor. În plus, Leipzig găzduiește anual cel mai mare festival gotic din lume, Wave-Gotik-Treffen.
Tot în Leipzig se află și restaurantul în care am mâncat cel mai bine în Saxonia, Max Enk, unde recomand somonul Ikarimi, pieptul de rață Oldenburg și antricotul de vită.
Sursa foto: Wall-Street.ro
Calculator Salariu: Află câți bani primești în mână în funcție de salariul brut »
Te-ar putea interesa și:
