Depresie, ezoterism, pisici: acestea ar putea fi cuvintele cheie ale expoziției Victor Brauner de la Muzeul Național de Artă din București, deschisă până în aprilie 2024.
Pe lângă expozițiile Brâncuși și Picasso, finalul lui 2023 mai aduce o expoziție importată, de nivel european: ”Victor Brauner. Între oniric și ocult”, la Muzeul Național de Artă al României. E o ocazie excelentă pentru cei care au ratat expoziția de la Timișoara, dar și pentru cei care îl știu pe Brauner doar din cărți ori îl asociază strict cu suprarealismul, deși opera sa este mult mai vastă și mai profundă (și prea idiosincratică pentru a se supune regulilor autoritare impuse de Andre Breton). ”Tablourile mele nu se înscriu în nicio clasificare”, scria Brauner, ”fiecare dintre ele este un sfârșit în sine”.
Deși născut la Piatra Neamț și activ ani buni în țară, Brauner a fost mult timp un nume nefamiliar românilor – înainte de 1989 era scos din ”canon”, arta sa fiind tot ce mai poate fi mai străin de viziunea asupra lumii a unui regim dictatorial. Influența lui asupra artei contemporane este însă uriașă și, spre deosebire de Brâncuși și Picasso, care și-au gonit potențialii discipoli (Brâncuși l-a pus chiar pe tânărul Brauner să-i spele cămășile și să-i calce pantalonii, învățându-l, în schimb, arta fotografiei), a inspirat multe generații, de la Saul Steinberg și Hedda Sterne la Florin Mitroi și Dumitru Gorzo.
Citeste si:
Spre deosebire de mulți artiști contemporani, opera lui Brauner, în ciuda mesajului ezoteric, nu e opacă. Undeva la granița între conștient și subconștient, are o universalitate a visului care face ca și cele mai bizare compoziții ale sale să aibă ceva familiar și atractiv. În ciuda depresiei lui Brauner, a cărui viață a fost bântuită de coșmarul antisemitismului (nu doar nazist), nu e nici o operă tristă. ”Pictura mea e autobiografică, în ea mi-am povestit viața”, spunea artistul – dar o viață universală, în care privitorul se poate ușor regăsi. Titlul uneia dintre operele lui Brauner rezumă perfect viziunea sa asupra lumii: ”Somnambula smulgând buruiana realității”.
Să cauți la Brauner influențe ale folclorului românesc, așa cum face expoziția de la Muzeul Național de Artă, pare totuși o formă de suprainterpretare. Artistul și-a creat mai degrabă propria mitologie, undeva la intersecție între vis, alchimie, dragostea pentru animale și hasidism – identitatea evreiască a lui Brauner e destul de estompată în textele din expoziție, lucru nu neapărat surprinzător. Mai interesantă decât pista folclorică e cea a ocultismului văzut ca metodă de evadare dintr-o lume de care pictorul se plângea, mult după căderea nazismului, că ”sufocă real și total întreaga mea ființă”. Și influența psihanalizei e o temă ce ar merita discutată – sexualitatea este unul dintre motivele pentru care Brauner a fost mult timp inacceptabil pentru canonul cultural românesc.
Citeste si:
Trecând peste tentația românizării lui Brauner, expoziția de a Muzeul Național de Artă este un eveniment cultural de neratat. Pe lângă opere din colecții locale sau ascunse de obicei prin depozitele muzeelor, vizitatorii au ocazia să vadă și câteva dintre creațiile sale esențiale din muzee din Franța, cea mai notabilă fiind ”Întâlnirea cu mine însumi la cele patru pisici ale lumii”.
Ca o notă de final: câteva dintre operele din expoziție sunt din colecția unui fost premier al României (și fost deținut). Așa ne amintim că nu toții șefii de guverne de după 1989 au fost rezerviști sau foști gonaci de-ai lui Omar Hayssam.
Sursa foto: wall-street.ro
Calculator Salariu: Află câți bani primești în mână în funcție de salariul brut »
Te-ar putea interesa și:
