Asemenea compunerilor din școala generală, care începeau cu ”a fost o zi de vară frumoasă”, toate poveștile lui 2020 încep cu pandemia de COVID-19 s-a infiltrat și a modificat toate activitățile. Coronavirusul a fost infecția care a scos la iveală celelalte infecții ale organismului statului român. Deși parte a Uniunii Europene, România a învățat ”să lege cu sârmă” neputința sa în fața unor calamități. wall-street.ro a intrat într-una din unitățile suport-COVID din București, unde acea neputință ascunsă e strânsă tare într-un combinezon.
Institutul de Național de Pneumoftiziologie ”Marius Nasta” este plasat în zona de Sud a Bucureștiului, găzduind, până în 2020, pacienți cu probleme serioase sau nu ale plămânilor. Începând cu luna martie a acestui an, ”Marius Nasta” s-a transformat parțial în unitate-suport COVID-19, pentru pacienții infectați cu coronavirus.
Două etaje dedicate pacienților cu COVID-19, oameni care stau la rând pentru internări la alte specialități, asistente care transportă materiale sanitare dintr-un bloc spitalicesc în altul și o liniște tăiată de un piuit subțire ce vine de la tirul cu paturi de ATI din curtea spitalului sunt lucrurile care definesc atmosfera de afară.
Ambulanțele nu se aud, pentru că locuri pentru pacienții infectați cu coronavirus nu mai sunt.
”Fiecare zi este o nouă provocare pentru găsirea unui pat liber pentru un pacient nou diagnosticat”, spune dr. Beatrice Mahler, medic pneumolog și managerul unității.
Citeste si:
Neputința te cuprinde încă de la ușă, unde fiecare cameră are acum rolul ei, unde echipamentele sanitare sunt atent verificate și folosite.
Și continuăm drumul pe holul îngust, unde se aude zumzăitul medicilor, rezidenților sau asistenților medicali. Schimburi de tură, programări pentru ambulanțe care să preia pacienții, internări și externări, toate se întâmplă într-o cameră în care măștile de protecție sunt cel mai bun prieten.
Le e teamă de o infectare cu COVID-19? Teama a fost înfrântă de însăși infecția cu coronavirus.
”Unii dintre noi s-au infectat, au fost tratați aici, pe secție. S-au vindecat și au revenit la muncă. Îmi este teamă, dar mă așteptam la așa ceva, doar nu am învățat și muncit aproximativ 40 de ani degeaba”, mărturisește unul dintre reprezentanții spitalului.
Citeste si:
Următorul pas este dat de camera de schimb, unde cadrele medicale (puține număr) își îmbracă echipamentul de protecție și intră în zona roșie. Combinezon, măști, mănuși, botoși, bonetă și vizieră, toate fac parte din lupta împotriva infectării cu coronavirus.
Mai întâi, combinezonul, pe care îl îmbrăcăm cu mare grijă, astfel încât să nu rupem fermoarul. Ne așezăm boneta de unică folosință, din nou, cu grijă, astfel încât părul să nu iasă de sub ea. Ne punem masca, având grijă să o lipim bine de nas. După care, așezăm gluga combinezonului și închidem definitiv fermoarul combinezonului. O pereche de mănuși este urmată de cea de-a doua pereche de mănuși. După care ne punem botoșii și în cele din urmă, viziera.
E un echipament care îți taie respirația, care te face să crezi că nu îl poți auzi pe cel de lângă tine și care îți împiedică mișcările libere. E un echipament care îți ține de cald, chiar dacă afară sunt nu mai mult de 10 grade Celsius, dar care te protejează.
Citeste si:
”Au început să se scumpească materialele de protecție. Se vede că a crescut din nou cererea pentru ele. În plus, e dificil să găsești materiale de calitate”, a declarat reprezentantul spitalului.
Secția destinată pacienților COVID-19 este dată de două etaje, cu holuri lungi și reci, cu saloane a câte maximum doi pacienți (doar două făcând excepție de la regulă, reunind patru pacienți) și cu câte puțin peste patru cadre medicale alocate zilnic: două infirmiere, două asistente și un medic.
Pacienții așteaptă în saloanele lor tratamentul zilnic sau pachetele de la rude, care sunt lăsate pe o masă la intrarea în clădire și distribuite ulterior de asistente.
”Suntem puțini și ne descurcăm cu greu. Cel mai dificil este să îngrijim persoanele supraponderale, care nu pot fi mutate cu ușurință când schimbăm lenjeria de pe pat, spre exemplu”, povestește una dintre infirmiere.
Citeste si:
Pacienții se pot plimba pe holurile secției și pot ieși inclusiv afară, cu obligația purtării măștii de protecție. De la tineri la 25 de ani, la persoane în vârstă de peste 70, cu toții se află în saloanele destinate COVID-19 din ”Marius Nasta”, așteptând negativarea testului.
”A ieșit negativ?”, a întrebat unul dintre pacienți. Răspunsul primit nu l-a mulțumit însă pe bătrânul care abia aștepta să plece acasă.
”Mai trebuie să stai la noi, tataie”, i-a răspuns una dintre asistente.
Chiar și peste 100 de pacienți pozitivi la rând
Măsură prin care pacienții asimptomatici pot rămâne în izolare la domiciliu a degrevat sistemul medical românesc și a diminuat din presiunea pusă pe umerii cadrelor medicale.
”Au fost zile în care aveam peste 100 de pacienți care așteptau să fie internați în spital. Ajungeau aici cu un test pozitiv și începeam trierea cazurilor, în funcție de gravitate”, mărturisește reprezentantul spitalului.
Citeste si:
Părăsim holul liniștit pentru a ne îndrepta spre zona de Terapie Intensivă, unde au fost alocate șase paturi, toate ocupate la momentul vizitei noastre. Celor șase li se adaugă cele opt din tirul instalat în curtea spitalului, în total, 14 paturi la Terapie Intensivă. Liniștea de pe holurile goale este spartă de piuitul asurzitor al aparatelor la care sunt conectați pacienții din ATI, deloc în vârstă (în jur de 40-50 de ani).
O singură asistentă monitoriza starea acestora și avea grijă să se asigure că sunt stabili din punct de vedere medical. Deși nimeni nu spune nimic, parcă totul din sala cu pricina vorbește. Răsună neputința de a face mai mult deși sunt atâtea aparate.
”Întotdeauna este loc de mai bine. Însă nu credeam vreodată că vom avea atâtea aparate pe care să nu le putem folosi din cauza lipsei de personal”, mai spune reprezentantul unității COVID.
Citeste si:
Lipsa de personal medical este una dintre cele mai mari probleme ale sistemului medical românesc, în prezent. Dincolo de puținele locuri în spitale, faptul că nu există suficiente cadre medicale care să monitorizeze atent starea pacienților întârzie tratarea la timp a acestora și prelungește internarea în spital.
”Am deschis un proces de recrutare, însă e foarte greu să găsești pe cineva cu experiență care să poată face față volumului de muncă. Au venit câțiva, dar sunt învățăcei și nu e o perioadă prielnică pentru învățat, mai ales în ATI. Aici e nevoie de personal cu un minimum de experiență”, a mai spus reprezentantul unității.
Atenție la aruncarea echipamentului!
Pe cât de dificil este îmbrăcatul, pe atât de greu este dezbrăcatul de echipamentul de protecție. Două recipiente mari, cu saci, ne așteaptă la ieșirea de pe secție. Fiecare mișcare în eliminarea echipamentului este însoțită de dezinfectant. Nu am numărat, dar cel puțin de zece ori ne-am dezinfectat mâinile.
După prima pereche de mănuși, cu o întreagă tehnică a sterilizării mâinilor, după aruncarea vizierei, după eliminarea combinezonului, pe care nu îl dăm jos definitiv și îl aruncăm ca pe o hârtie. E nevoie de o grijă deosebită în mânuirea tuturor acestor materiale, pentru că o clipă de neatenție, un singur fir de păr în afara vizierei sau un simplu deget pe mănușă ne poate întoarce în spital, ca pacient, de data aceasta.
După tot acest procedeu, intrăm într-un mic tunel creat, care eliberează dezinfectant. Toate cadrele medicale sunt nevoite să treacă prin acel spațiu, după care ajung la duș, unde își schimbă hainele, urmând ca cele pe care le-au purtat în timpul zilei să fie date la spălat (uniforma, cu alte cuvinte).
După acest tunel, vizita noastră în spital s-a încheiat, lăsându-ne urme pe frunte de la echipament și pe cadrele medicale tot acolo, pe secție, îngrijindu-i pe cei internați.
”Îi aștept pe cei care nu cred să vină aici o zi, nu mai mult. De fapt, să se ofere voluntari. Dacă pentru ei, virusul nu există, nu au de ce să se teamă”, ne-a spus, luându-și la revedere, ghidul nostru de pe secție.
Sunt lucruri pe care pandemia le-a modificat și reguli noi pe care le-a adus, care ar fi trebuit implementate demult. Curățenia din spitale, spre exemplu...am găsit secția destinată COVID-19 așa cum nu ne așteptam. Chiar dacă pe alocuri pereții erau scrijeliți, iar tavanul pătat de infiltrația ploilor, holurile erau curate, iar coșurile nu erau pline de materiale sanitare.
Europa face față cu greu celui de-al doilea val al pandemiei. Țări precum Belgia, Italia, Spania sau Franța se declară depășite de situație. Dacă în astfel de state, cu un sistem sanitar înnoit, COVID-19 a reușit să știrbească autoritatea medicală, în România, unde sistemul și normele sanitare îmbătrânite nu reușesc să se adapteze modernului, coronavirusul se transformă într-o bombă cu ceas.
Recent, autoritățile au impus un set de norme, menit să împiedice răspândirea virusului, însă până la 12 noiembrie, România totalizează 334.236 de cazuri de persoane infectate cu noul coronavirus (COVID – 19). Iar, în urma testelor efectuate la nivel național, 35.762 la număr, față de ultima raportare, au fost înregistrate 10.142 cazuri noi de persoane infectate cu SARS – CoV – 2 (COVID – 19), acestea fiind cazuri care nu au mai avut anterior un test pozitiv. Ceea ce înseamnă cu virusul nu cedează cu ușurină și se dovedește a fi mai încăpățânat decât noi, parcă ar vrea să ne arate cât de ”adevărat” este.
Calculator Salariu: Află câți bani primești în mână în funcție de salariul brut »
Te-ar putea interesa și:
