Batrana inveli ultimul borcan de zacusca si il strecura, cu maini tremurande, langa celelalte, pe tava ruginita la margini. Pe masa mai ramase doar prima pagina din ziarul gratuit “Bucurestiul meu – 20 de ani de progres”. Firea zambea, la fel de tanara si frumoasa, in rochie roz, din spatele unui birou. Deasupra ei un calendar parca batea ceasul anului 2030, an aniversar ce anunta noi valuri de petreceri si focuri de artificii.

Cu piosenie, lua ramasitele din ziar si le puse bine pe frigider – “poate o sa mai am nevoie mai incolo…poate sa fac un compot, sa-l trimit nepotilor…?”. Clatina din cap si-si stapani un suspin, gandindu-se cum au crescut, cum au plecat intre straini, lasand-o singura.

Isi puse capotul lung, broboada, lua cheile si iesi din casa, sontacaind. Era aproape ora slujbei, in noua biserica deschisa recent chiar pe strada ei. Zilele astea, auzise ea, urmau sa puna si o statuie, nu stia a cui exact. Ii placeau statuile. Atrageau porumbei si ea-i hranea, uneori.

Acum aveau deja cinci, cinci biserici noi, placute, racoroase, in care isi petrecea batranetile. Ii placea sa le ia prin rotatie si astazi se simtea mai in forta, asa ca o porni spre noua biserica, mai in cap de strada.

Azi se anuntau proteste, cativa golani urmau sa marsaluiasca pe-acolo si sa strige blasfemiile lor. De peste zece ani o tineau asa, nu renuntau. Niste pierde vara, niste nimeni, uneori o trezeau din somn cand treceau pe-acolo, scandand, uneori batandu-se cu fortele de ordine. E bine, e bine ca, in sfarsit, justitia isi face treaba si acum au voie sa ii aresteze mai usor, mai rapid.

“Sa fie liniste, sa fie liniste si la noi, ca prea mult ne tot trezeau din somn!”. Asa ii spune Marioara, vecina de la doi, si nu putea decat sa fie de acord. Ea are televizor de-ala nou, trimis de fiu-sau, din Germania. Uneori o mai invita la ea si se uita la Gadea si Badea. “E bine, e bine sa fim informate! Om fi noi batrane, da’ uite, intelegem mai multe decat astia mai tinerii! Am trecut prin atatea…da’ tot cel mai bine parca era cu Ceausescu, iti dadeau un loc de munca, aveau grija de tine…”, spunea Marioara.

Da din cap. Nu poate decat sa fie de acord. Nu vrea decat liniste. Si pe nepoti. Oare Vlad ce mai face? Dar Sabin…? Au uitat-o, poate, ocupati cu…internet…sau ce fac ei, nu a inteles niciodata bine. Au plecat imediat dupa Marea Instaurare din ’25, au zis ca sunt satui si renunta sa incerce sa faca ceva, ca pleaca din tara, ca n-are niciun viitor. A incercat sa ii convinga sa ramana, ca tot ce se intampla e spre bine, ca in sfarsit pot guverna linistiti, in pace…si ca speranta e mare, Dragnea e presedinte, puteri sporite si a promis mariri, sa iesim din UE ca ne trag in jos si…

…si nu au vrut sa asculte. Doar au plecat. Nu au mai asteptat. Au imbratisat-o scurt, au promis ca o sa revina dar de atunci au mai venit doar o data.

“Mamaie…nu s-a schimbat nimic, decat in rau”, i-au spus. “Matale nu vezi…? Uita-te in jurul tau!”. Sabin i-a zis asta. Sabin a fost tot timpul un spirit prea vulcanic – inca de mic era asa! Ultima oara cand a iesit in strada, l-au arestat. Si pe bune dreptate, strigand cuvinte urate catre Partid…asa ceva nu se face…si stia asta…a reusit sa-l scoata taica-sau, a trebuit sa vina tocmai din Canada. Banuia ca a dat bani “cui trebuia” sa se rezolve…

Nu s-a mai uitat de mult in jurul ei, ce este drept. Aplecata de spate, se uita prea des in pamant. Simte doar mirosuri – groapa de gunoi s-a extins, si fiind cald, pute, dar a inteles de la primar ca o sa rezolve vara asta, dar deocamdata nu sunt bani…nenorocitii din Statul Paralel, explica Marioara, si ea stie cel mai bine. Stie, ca are televizor de-ala nou, se si aude cristal.

Ii e dor, ce-i drept, de plimbarile lungi printre rafturile hipermarket-ului din colt dar, unul cate unul, au inchis si au plecat din tara. Ceva de conditii economice, taxe…nu ii era clar ce voiau. Oricum, strainii nu au ce cauta in Romania! Acum, in locul magazinului, ramase un teren viran, inca nu se intampla nimic acolo. Mai hranea cainii aciuiati printre maracini. Ii place in special de Bobita, cel galbui cu pata alba pe crestet.

Firea a spus ieri ca are in plan sa deschida o alimentara cu produse doar romanesti. O sa-i zica “Abundenta”, si o sa fie un lant mare, magazine mai mari si mai bine aprovizionate decat alea straine! Spera doar sa o mai prinda in viata, si sa mai poata merge…

Ocolind o groapa, intra in biserica. Ah, racoare…ce bine…

Cutia milei era la locul ei si, ca de obicei, lasa niste marunt inauntru. Vazand privirea preotului, se simti prost si scoase o bancnota, ezita, o puse inauntru, apoi isi facu cruce de trei ori.

“Buna ziua, parinte…am venit la slujba, parinte…”.

------

A fost o slujba frumoasa. Apoi, ca de obicei, Petru vorbi despre cat de mult bine este acum, ne-a indemnat sa sprijinim si noi, cum putem, batrani sau batrane, Partidul, sa avem grija de cei tineri si sa ii invatam si pe ei cele bune, cele corecte, sa ii dam la scoala sa invete carte.

Isi aminti zambind atunci…atunci cu manualele de sport! Sabin si Vlad au ras, au “facut misto” – asa se zice -, apoi au zis ca vai de invatamant si de tanara generatie, dar uite, acum sunt carti frumoase si pe prima pagina este tot timpul chipul unui mare om de stat, Dragnea cel mai des, dar si Firea, si Tudose (niciodata nu i-a placut de el, un om prea incruntat! Dar toti zic ca este foarte bun, deci asa trebuie sa fie!) si, bineinteles, noul Parinte al Constitutiei tarii, Iordache. Vai ce baiat bun Iordache, cum i-a pus el cu botul pe labe… Pe cartile de istorie este, la prima pagina, Iliescu – a imbatranit si el, saracul, dar pare inca in forta, D-zeu sa-l tina-n viata ca mult bine a facut si prin cate-a trecut…

Fotoliul scartai surprins cand se puse in el. Televizorul se stricase, dar asta nu o oprea sa se uite la el, din cand in cand, imaginandu-si. Vazand imagini care nu erau. Vazand imagini care se petrecusera. Ochii batranei sclipeau si sticleau. Incepu sa planga, si nu stia de ce. Plangea necontrolat si a plans minute-n sir. Pana a adormit.

A doua zi Marioara o gasi tot acolo. Venise sa-i dea vestea cea mare, ca suntem, in sfarsit, liberi, nu mai suntem sclavii nimanui din vest, Romania isi recastigase independenta, in studioul Antenei 3 Voiculescu petrecea, sampania curgea. Insa in garsoniera nu mai era nimeni care sa o auda.

In drum spre iesire lua doua borcane de zacusca si un colt de paine uscat. “Bogda proste, odihneste-te in pace, vecina”.

Sursa foto: Shutterstock: De Visu

Abonează-te pe

Calculator Salariu: Află câți bani primești în mână în funcție de salariul brut »

Despre autor
Alex Goaga
Alex Goaga scrie despre antreprenoriat, new media si IT&C de peste sase ani, visand (in timpul liber!) la viitoarele holograme portabile “tip Star Wars”. Pasionat de citit (benzi desenate printre altele) .

Te-ar putea interesa și:



Mai multe articole din secțiunea Social »



Setari Cookie-uri