„Cel mai fericit elvetian traieste in Zug” ori „90% dintre locuitorii din Zug sunt fericiti sau foarte fericiti” nu sunt cuvinte in vant si nici ironii la adresa micului canton din imediata vecinatate a Zurich, cel mai mare oras din Elvetia. Daca acum 60 de ani era una dintre cele mai sarace regiuni ale Elvetiei, cateva decenii mai tarziu Zug s-a transformat in punctul fierbinte al celor mai mari afaceri la nivel mondial.
Orasul pare sa se dezmorteasca abia a doua zi, dar nu intr-atat incat sa-ti dea senzatia de forfota. Aglomeratie este numai pe strazile care duc spre iesirea din oras, acolo de unde incep sa se zareasca, in plin camp, palcuri de cladiri inalte, din sticla si otel. Zug, la origini o mica localitate pescareasca, a devenit capitala a celor mai mari afaceri ale lumii, fie ca este vorba despre comertul cu petrol, biotehnologie sau industrie.
Nu vei vedea instalatii de foraj petrolier sau fabrici, ci doar centre de business ce poarta sigle celebre precum Transocean (cel mai mare contractor de foraje), Rothschild (banca de investitii), Tata (producator auto), SABMiller (producator de bere) sau Biogen (lider in biotehnologia farmaceutica). Acestea sunt doar cateva exemple de mari companii care au ales sa-si stabileasca sediile in Zug, un canton cu 110.000 de locuitori.
Numarul total de companii inregistrate in cantonul Zug, cel mai mic din Elvetia, este in prezent 30.000, potrivit lui Matthias Michel (foto), chairman of the government al cantonului. Anul acesta, alte peste 1.000 de companii isi vor lua “buletin” de Zug, numarul fiind in usoara crestere fata de ultimii doi ani de criza. In 2009, totalul „intrarilor” a fost de 900, iar in 2010, de aproape 1.000 de companii.
Una dintre “noile venite” in Zug este si compania farmaceutica Actavis. Cu afaceri de 2 miliarde de euro estimate pentru 2011, Actavis si-a mutat sediul din Reykjavik, Islanda, intr-un sediu de 4.000 de metri patrati dintr-o cladire inchiriata. “Am ales Elvetia pentru ca se afla in centrul Europei si are conexiuni aeriene excelente catre pietele unde trebuie sa ajungem”, a explicat Claudio Albrecht, CEO-ul Actavis, la inaugurarea noului sediu.
Dincolo de pozitionarea geografica, argumentele de ordin financiar cantaresc mai mult. In anii ’50, Zug a introdus legea holdingului (cu avantaje fiscale si taxe reduse), ceea ce a atras ca un magnet companii de diverse marimi si din sectoare de activitate diferite.
„Prin anii '60-'70 au venit foarte multe companii aici, o mare parte dintre care se ocupau cu comertul resurselor naturale. In ultimii 30 de ani, domeniile de activitate s-au diversificat, iar azi avem companii din farma, diagnostice, electronice si hitech”, explica Michel.
Infiintarea unei noi companii se face rapid si fara prea mare birocratie. Astfel, inregistrarea companiei dureaza doua zile daca sunt indeplinite cerintele minime: capitalul minim este de 100.000 de franci elvetieni, unul dintre directori trebuie sa locuiasca in Elvetia, iar adresa sa fie tot in aceasta tara.
Odata pusa pe roate, o companie activa de marime internationala care vinde si cumpara in strainatate plateste un impozit pe profit de 9%, cu mult mai putin fata de media la nivelul Elvetiei, de 21%.
Taxarea este avantajoasa si pentru persoanele fizice, astfel incat cei casatoriti cu doi copii sunt impozitati cu 6% din venituri. „Standardele de viata sunt foarte ridicate aici. Relocand oamenii aici, trebuie sa ai grija sa compensezi diminuarea puterii de cumparare”, remarca Albrecht.
In Zug, venitul mediu net anual este de 80.000 de franci elvetieni (circa 63.700 de euro), o suma de zece ori mai mare comparabil cu cat incaseaza, pe an, un roman cu venituri medii pe economie. Pe de alta parte, si preturile sunt foarte mari. De exemplu, o cina la o terasa din centrul vechi ajunge sa coste in jur de 60 de euro per persoana.
„Pretul unui metru patrat de teren costa 2.000 franci elvetieni (1.600 de euro) in cazul locuintelor, respectiv 600-700 de franci elvetieni (477-557 euro) in cazul activitatilor comerciale”, explica Guido Bulgheroni, oficial in cadrul departamentului de economie al cantonului.
Chiar si asa, potrivit unor sondaje derulate in 2008, 92% dintre locuitorii Zug se simt fericiti si foarte fericiti, intarind zicala potrivit careia cel mai fericit elvetian locuieste in micul canton.
Bulgheroni spune ca cea mai mare parte a imigrantilor provin din Italia, tara de unde insusi bunicul sau a venit in Elvetia. Mai noii veniti sunt germanii, recrutati de marile companii in cadrul sediilor lor pentru inalta pregatire si usurinta in acomodare. La nivelul anului 2010, 2 din 10 locuitori ai cantonului erau straini. In total, 124 de nationalitati diferite traiesc in Zug. De altfel, orasul celebreaza si o zi speciala a expatriatilor.
In ceea ce priveste firmele, cele mai multe dintre cele care se inregistreaza aici sunt din Germania si Statele Unite ale Americii, conchide Bulgheroni.
Citeste aici mai multe detalii despre cerintele infiintarii unei companii in Zug.
Citeste si:
Calculator Salariu: Află câți bani primești în mână în funcție de salariul brut »
Te-ar putea interesa și:
