Bun venit în epoca de piatră. Mă rog, glumesc, vă dați seama. Dar așa m-am simțit când am ajuns prima dată în Matera, un oraș vechi din Italia în care oamenii au trăit mult timp în case de piatră, construite...pe alte case de piatră. Vă povestesc imediat mai multe și o să înțelegeți. Casele rupestre din Matera (oraș din regiunea Puglia) care azi au mult conținut instagramabil au aparținut, de fapt, celor mai săraci oameni din Italia. Deseori, oamenii locului spun că inima acestei așezări seamănă cu regiunea istorică din turcia, Cappadocia.
Când am ajuns în Matera am înțeles poate cel mai bine diferența culturală dintre nordul Italiei și sudul țării, care a dus deseori la o „luptă” internă, despre care unii ar spune că alimentează ideea că am putea vorbi chiar de două țări diferite. Mulți italieni consideră, chiar și în ziua de azi, că nordul țării care este muncitor și întreprinzător, trage după el sudul care este leneș și relaxat. Într-adevăr, nordul este mai dezvoltat, însă sudul a trecut prin încercări grele de-a lungul istoriei, iar cel care nu își cunoaște istoria (probabil) că înțelege mai puțin și are tendința să fie mai puțin empatic și blând.
Spuneam într-un alt articol că Vieste, un alt oraș din Puglia a trecut prin ciumă, dar și prin episoade sângeroase care au dus la dispariția locuitorilor ca urmare a invaziei otomane. Matera adună, de asemenea, în mentalul colectiv, o istorie chiar mai recentă dominată de sărăcie, neputință și condiții vitrege de trai.
Citeste si:
Orașul vechi și istoria depozitării decedaților în podul casei
Arealul apropiat Materei a fost creat ca urmare a unei curgeri de apă care există și astăzi și care se numește Grivina. Respectiva curgere de apă a săpat de-a lungul timpului într-o zonă montană, unde exista un material geologic calcaros, ușor fiabil. Ulterior, pe măsură ce râul a crescut „în drepturi”, s-a creat un canion care și-a făcut loc între doi versanți, împărțind teritoriul calcaros al Materei în două văi.
Urmele găsite de cercetători dau ca început al acestei așezări anul 7.000 î. Hr. Din acea perioadă s-au găsit peșteri, așezăminte săpate în versanți, precum și artefacte foarte vechi, calcaroase.
În antichitate, în munții de lângă Matera locuiau grecii troglodiți (adică săraci), uniți în acea vreme într-un trib grecesc care avea să poposească în mai multe zone ale Europei. Mai târziu, asta i-a îndemnat pe mulți să creadă că există o concordanță istorică vis-a-vis de numele și construcția orașului Matera cu cel al complexului de mănăstiri ortodoxe de lângă Munții Pindului din Grecia. Însă „căciulile” din piatră de la lăcașul sfânt din Grecia nu sunt la fel cu cele din Italia, mai ales că vorbim de un altă modalitate de săpat în stâncă și de un alt tip de material din care au fost realizate așezările.
Citeste si:
În sfârșit, locuitorii Materei sunt cunoscuți încă din cele mai vechi timpuri care fiind troglodiți, adică săraci și nenorociți de soartă. Și nu o spun eu, o spune istoria. După greci, romanii se instalează și ei aici și găsesc așezări cu veleități de organizare mai mult sau mai puțin tribală (în termeni de așezare), în care oamenii locuiau practic în niște caverne. Istoric, oamenii erau culegători și se ocupau cu agricultura (primară) și creșterea animalelor, cu mențiunea că animalele precum oi, capre, dar și găini erau ținute în locuințele în care trăiau și ei. Acest tip de așezare se păstrează până în 1952 și o să vă explic puțin mai târziu și de ce.
La finele secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea, o bună parte dintre oameni își doreau condiții mai bune de trai, așa că au construit case noi, dar unde credeți că le-au construit? Deasupra celor vechi, desigur. Locuințele erau așezate în trepte, sculptate în munte și așezate stratificat. Practic, acoperișul casei de jos era fundația pentru noua locuință de sus.
Citeste si:
Interesant (cel puțin pentru vremurile în care trăim) este că oamenii la acea vreme nu își înmormântau decedații în cimitir sau în spații special amenajate, ci alegeau să îi depoziteze în podul casei. Practic, partea de jos a tavanului era destinată regretatului sau regretatei din familie, pus într-o alveolă de piatră, în timp ce partea superioară susținea clădirea de deasupra.
În acest fel, despărțirea de cei dragi nu era niciodată un lucru greu, în contextul în care aceștia se aflau în continuare în aceeași gospodărie. Acest tip de depozitare a decedaților a fost unic în lume, însă nu și condițiile precare de igienă care s-au creat în urma acestui obicei.
Italienii, în istoria lor s-au ferit ca de ciumă să vadă aceste lucruri, deși știau că acolo locuiau oameni și trăiau în moduri în care nimeni nu mai trăia. Începând cu anul 1800, regii Italiei de la acea vreme au ajuns la concluzia că regatul se face de rușine acceptând ca o populație de 2.500 de oameni sa trăiască în acest condiții inumane și au hotărât ca o bună parte dintre aceștia oameni să fie transferați în dezvoltarea urbanistica de sus, adică în casa de sus.
Citeste si:
Cei crescuți în vechea Matera nu voiau să fie mutați de autorități departe de casele săpate în stâncă. Autoritățile au dus o „luptă” pentru a-i face pe oameni să vină sa locuiască în Matera superioară, adică în casele de deasupra. A durat 152 de ani să se întâmple asta.
În 1952, guvernul italian a decis închiderea acestei așezări rupestre și primitive pentru că au considerat că nu e normal ca un stat occidental sa aibă în componență un asemenea loc. Toți locuitorii au fost strămutați, în vreme ce unii s-au mutat de tot. Ulterior, pentru aproape 30 de ani, orașul de jos al Materei nu a mai fost locuit și a fost lăsat în paragină.
Anii `80, un nou început pentru Matera
În 1980, ministrul Turismului din acea perioadă a tras concluzia ca italienii trebuie să își cunoască istoria, motiv pentru care a decis ca Matera să înceapă să fie conservată ca un loc cu tradiții, care să poată să fie vizitat. Oficialul a mers la premier și a solicitat redeschiderea orașului care până la acea vreme era închis și păzit de gardieni. Așa începe, practic, un nou capitol în viața Materei și asta pentru că se amenajează un sit arheologic care să amintească de modul în care locuitorii orașului trăiau.
Citeste si:
Ușor, ușor, în Matera începe să se investească și apară utilități fără de care azi nu ne-am putea imagina viața precum canalizare și curent electric, dar și o sumedenie de facilități care au transformat orașul pugliez într-o atracție turistică. În 1991-1992 apar și primele hoteluri în Matera, unele de dimensiuni mici, având în vedere că s-au construit practic în casele de dedesubt care au aparținut italienilor care au locuit prima dată în acea așezare. În prezent, sute de autocare cu turiști, atât din alte părți ale Italiei, cât și din alte țări ajung în Matera pentru a vedea cu ochii lor cum se trăia în vremuri străvechi, în care speranța de viață era, în medie, la 50 de ani.
Există azi și un Muzeu în Matera veche care a conservat multe dintre locuințele orașului vechi, cu obiectele care existau la acea vreme: vase de lut, coșuri împletite, războaie de țesut, instrumente agricole, dar și articole vestimentare precum încălțări și haine și diverse obiecte personale care aparțineau celor care au locuit în casele vechi din Matera.
Citeste si:
Top lucruri de vizitat în Matera
- Panorama cu așezarea rupestră
- De luat la pas întreaga așezare veche (un loc foarte instagramabil de altfel)
- Catedrala din Matera
- Muzeul din Matera - Casa Grotta di Vico Solitario (un bilet pentru adulți costă 3 euro, iar pentru copii cu vârste cuprinse între 11-18 ani biletul se ridică la 2 euro. Copiii până în 10 ani au intrarea liberă).
Tips & tricks pentru Matera
Dacă ajungi în Matera, trebuie să știi, înainte de toate că e musai să te echipezi cu încălțări bune: niște adidași foarte rezistenți cu care să nu aluneci sau chiar niște bocanci. Cele mai multe străduțe sunt în pantă, iar la acestea se adaugă și trepte, așa că pregătește-te de urcat.
De asemenea, nu uita pălăria acasă, mai ales câtă vreme e soarele pe cer. Important de menționat ar fi și faptul că dacă prinzi o zi ploioasă în sejurul tău din regiunea Puglia, ar fi bine să ocolești Matera pentru că îți va fi foarte greu să o vizitezi. E foarte greu de urcat și de coborât fără să te accidentezi.
În ceea ce privește prețurile, o porție de tagliere di salumi e formaggi, adică un platou de mezeluri și brânzeturi specifice zonei costă 12 euro. Ușor cam piperat pentru un aperitiv, însă având în vedere că este o zonă turistică, italienii profită de faptul că mulți turiști le calcă pragul. Un felul doi cu o carne de vită feliată cu ciuperci cardoncelli se ridică la 17 euro. Poza cu meniul extins o puteți regăsi în galeria foto din deschiderea articolului. În rest, voie bună și spor la vizitat!
Sursa foto: Wall-Street.ro
Calculator Salariu: Află câți bani primești în mână în funcție de salariul brut »
Te-ar putea interesa și:
