Malta. Circa 320 de kilometri pătrați de insule, în buricul bazinului mediteraneean. Ca o comparație, Bucureștiul ocupă o suprafață de 230 km pătrați. Populație, circa 450.000 de locuitori. Turiști anual? Au fost aproape 1 milion în 2021, an afectat de pandemie, și 2,3 milioane în 2022, an de revenire a turismului. Cel mai probabil, 2023 va fi și mai bun.

Numele l-a dobândit de la greci. „Melita” este cuvântul grecesc de la care își trage originea numele statului liliputan din Mediterana. Cuvânt care înseamnă „miere”. Ceea ce o să vedeți imediat cum ajungeți în Malta și vedeți culoarea construcțiilor.

Materialul principal de construcție este calcarul obținut local și care are o culoare gălbuie, ce aduce aminte de culoarea mierii.

Influențele britanice persistă în acest mic paradis mediteraneean

Deși a fost mereu protejată de mare, Malta nu a fost scutită de invazia popoarelor mult mai mari din jurul ei, de la fenicieni, la romani, la arabi, spanioli și britanici mai aproape de zilele noastre. De altfel, Malta a devenit independentă de Regatul Unit pe 21 septembrie 1964.

Și se vede influența britanică în insulă. De la faptul că engleza este o limbă cunoscută de toată lumea, la mașinile care au volanul pe dreapta și până la zidurile de piatră, tipic britanice printre câmpurile agricole, la răceala unora dintre oamenii din insulă. Chiar am fost „mustrat” de un patron de local că i-am făcut poze micuțului său fast-food, deși m-aș gândi că un antreprenor local ar fi încântat că turiștii îi pot promova localul prin poveștile lor.

Nici în magazinele cu suvenire nu am găsit comercianți prea încântați să te vadă. Nici la hotelul în care am fost cazați personalul de la recepție nu a fost foarte primitor. Îmi va rămâne în minte reacția vădită a unei recepționere când a aflat că cineva din grup voia să plătească folosind cardul în loc de numerar, deranjul fiind acela că trebuia să scoată POS-ul de sub tejghea.

În șapte zile de cazare, abia în a 6-a am fost întrebat de o tânără cameristă, Aruna, din Nepal, cum m-am simțit în hotelul în care am fost cazat, AX Odycy 4*. O jenă m-a împiedicat să-i mărturisesc că nu a fost o experiență extraordinară. În afară de locația lui, într-un golf superb din nordul insulei principale, restul nu prea se încadra la nivelul unui hotel de patru stele.

Bai fără uscător de păr, nu tu papuci, halate, încălțător sau alte mici lucruri utile pentru orice turist și pe care le primești la hoteluri mai modeste. Inclusiv în România am găsit hoteluri care-ți oferă lucruri care să acopere o varietate de necesități.

Se recomandă ca fiind un resort, dar după ce le-am vizitat pe cele din Turcia, totul mi s-a părut mic în acest resort maltez. De la piscina principală din apropierea mării până la piscinele infinity de la ultimul etaj, unde este ușor să fi înghesuit de alți turiști, dornici să se bucure de priveliștea oferită de facilitățile de pe acoperișul hotelului. Un loc cochet, dar în momentele de vârf este destul de aglomerat.

Și vorbim, totuși de un hotel care are 600 de camere, ceea ce presupune un număr foarte mare de turiști în perioadele de vârf. S-ar fi putut mai mult. Este adevărat, vorbim de un hotel pe o insulă mică, dar era loc de mai bine.

Curat și îngrijit, cu personal care robotea toată ziua prin hotel, dar experiența nu a fost grozavă. Asta poate și din cauza alarmelor de incendiu frecvente, cauzate cel mai probabil de o defecțiune a sistemului de detecție. Au fost și patru alarme false în aceeași zi. Cea mai deranjantă, cea din ultima zi de la 6 dimineața.

Atracții turistice la aproape fiecare colț de stradă

Dincolo de hotel, însă, găsești o țară transformată aproape în totalitate într-o atracție turistică. Este o afirmație exagerată puțin, dar se că maltezi încearcă să exploateze la maximum și chiar mai mult, orice colțișor din țara lor, ce ar putea fi catalogat ca atracție turistică.

Este ceea ce mi s-a părut cel mai admirabil la maltezi. De aici și titlul articolului. Maltezii ar fi în stare să transforme orice într-o atracție turistică.

Sunt curios dacă oamenii din turism de la noi iau notițe de la maltezi când vizitează această țară.

Cel mai bun exemplu în acest sens este taxa de acces de 2 euro într-un turn de câțiva metri, Xutu Tower, din apropierea Grotei Albastre, din sudul Maltei, un loc ce merită vizitat cu orice preț. Turnul nu prezintă nimic spectaculos din punctul meu de vedere, nici nu erau prea mulți doritori, dar era una dintre atracțiile din jur pentru care trebuia să scoți bani suplimentar din buzunar.

În centrele istorice ale orașelor vechi, fiecare colț de stradă pare să aibă o poveste. Fiecare biserică are o întâmplare sau serie de întâmplări care să-i impresioneze pe vizitatori.

Cea mai interesantă este cea din Rotonda din Mosta sau Domul din Mosta. O bombă a căzut în interiorul bisericii în timpul bombardamentelor din Al Doilea Război Mondial și nu a explodat. Evenimentul a fost catalogat drept o minune divină, din moment ce nimeni nu a fost rănit sub acoperișul lăcașului de cult.

Iar Malta nu duce lipsă de biserici. Cei care doresc să vadă lăcașe de cult în Malta vor avea ce vizita, micuțul stat mediteraneean având peste 300 de biserici. Sunt destule pe insula principală, în Malta, dar sunt altele, la fel de importante și în a doua insulă ca mărime a țării, Gozo, cea mai impresionantă fiind Ta’Pinu.

Călătoria până în Gozo este și ea una fermecătoare. Tranzitul peste mare se face cu feribotul împărțit atât de oameni, cât și de mașini. O plimbare plăcută, trecând și pe lângă insula Comino, una accesibilă, dar aproape nelocuită, singurii doi rezidenți ai insulei fiind un frate și o soră.

Gozo pare puțin mai în urmă decât Malta în ceea ce privește arhitectura, clădirile moderne fiind specifice, mai degrabă insulei principale.

Un aspect interesant, în special în insula mare, este trecerea dintr-un orășel în altul, fără să-ți dai seama. Nu vei știi când ai trecut, parcurgând un traseu de la nord către sud, prin St. Julian, Sliema, Gzira, Msida, Hamrun, Floriana, trezindu-te, fără veste, în Valleta, capitala modernă a statului Malta.

Este un oraș ce trebuie vizitat. În special Grădinile Upper Barrakka, de unde, la ora 12.00 fix, puteți asista la tradiționalul foc de tun, care să marcheze ora exactă din miezul zilei. O tradiție foarte veche și care este o altă atracție turistică la care asistă, zilnic, turiști din toate colțurile lumii.

Este doar un foc, tras dintr-un singur tun, parte a unui set de 8, dar este un eveniment incitant și nu durează foarte mult. Ca să prindeți un loc mai bun, ar fi indicat să vă îndreptați către esplanada din partea cu Marele Port, cu 15 minute înainte. Altfel, o să fiți nevoiți să vă zgâiți peste alte zeci de turiști mai prevăzători decât voi.

Peste turiști români o să dați cu siguranță. A început să devină o destinație tot mai accesată de români. În avionul cu care am plecat erau două grupuri organizate, dar pe străzile din Malta am dat și peste alți români. Chiar am sesizat prezența unui cuplu de tineri români care s-a aciuat după grupul nostru organizat, în Citadela, unde găsiți și cel mai înalt punct din Malta și care profita de informațiile furnizate de ghizii noștri.

Va trebui să fiți atenți la practica de oferire de bacșiș suplimentar pentru ghizii locali. Nu suntem convinși că este o practică generalizată, dar din ce înțelegem obișnuița locală este ca fiecare turist să plătească 5 euro pe zi.

Vremea este caldă mai tot anul, dar atenție la umiditate

Evident, Malta câștigă la capitolul atractivitate prin vremea destul de stabilă, oferită de climatul mediteraneean. În mijloc de octombrie, vremea încă era superbă, cu temperaturi ce oscilau între 26 și 29 de grade în timpul zilei și de 18-19 grade pe timpul nopții.

Umiditatea ridicată, însă, ar putea să reprezinte o problemă pentru cei care au afecțiuni respirații. Dar este ceva la care ar trebui să vă așteptați, fiind vorba de o destinația care se află, efectiv, în mijlocul mării.

Plaje ar fi destule în toate direcțiile insulelor, unele cu adevărat superbe, special amenajate, supravegheate de salvamari, cu ape calde, liniștite și cristaline, inclusiv în luna octombrie. Din păcate, nu sunt foarte multe opțiuni pentru cei care vor neapărat plaje cu nisip.

Prețurile nu sunt de speriat în Malta

Cât despre prețuri, unii ar spune că sunt măricele, dar aș spune că nu. Terasele nu sunt foarte scumpe. Prețul mediu practicat pentru o sticlă de 500 ml de Cola este de 2 euro. În Centrul Vechi din București nu prea găsești această băutură la un preț de doar 10 lei.

În zona docurilor pentru bărci din Marsaxlokk, la o terasă, o pizza quattro stagioni, cu o mulțime de ingrediente pe ea, a costat, undeva la 35 și de lei, iar o bere locală, Cisk, a costat în jur de 10 lei. Acestea ar fi prețurile echivalente ale unei crâșme neînsemnate de cartier din București.

În supermarketuri, găsești produse la prețuri similare cu cele din România. Evident, există și excepții, unele produse fiind scumpe, dar și mai ieftine decât la noi. O sticlă de apă minerală plată, de 500 ml, o poți cumpăra la un preț de circa 3 lei.

Dacă vreți să faceți economie, nu luați băuturile din frigidere. Multe magazine impun o taxă suplimentară de 20 de eurocenți, pentru băuturile cumpărate din frigidere.

Și nu vă gândiți că vânzătorii nu vă vor vedea când le extrageți din vitrinele frigorifice, deoarece verifică temperatura fiecărei sticle în parte când ajungeți la casă.

Poate că 20 de eurocenți nu pare mult, dar la fiecare 3 sticle de apă cumpărate din vitrine, pierdeți încă una, dacă le-ați fi cumpărat de pe raft. Iar diferența de temperatură nu este atât de mare, magazinele fiind protejate, la interior, de sisteme de climatizare, așa că apa de la raft nu este caldă.

Și veți avea nevoie de apă în Malta, mai ales în sezonul foarte cald. Hidratarea este esențială dacă vreți să vizitați cât mai multe atracții în aceeași zi, iar o sticlă de apă în plus s-ar putea să facă diferența.

Ca să înțelegeți cât de scumpe sau de ieftine sunt produsele în raport cu economia locală, salariul minim net pe economie în Malta este de 800 de euro, iar cel mediu de circa 1.600 de euro.

Dacă alimentele nu par a fi atât de scumpe, vorbim de cu totul altceva când vine vorba de chirii. Chiria medie pentru un apartament de două camere începe cam de la 800 de euro lunar.

Achiziția unei locuințe necesită și ea un efort considerabil. Un apartament de două camere costă între 250.000 și 270.000 de euro. Vorbim de un apartament mediu într-un bloc de locuințe. Casele și vilele ajung la prețuri mult mai mari.

Ca o concluzie, după o săptămână petrecută în Malta, cu siguranță este o țară ce merită vizitată. Este plină de istorie, mai ales dacă vă fascinează misticismul adus de aventurile cavalerilor de Malta, dacă vreți să vedeți o destinație mediteraneeană ușor diferită de alte țări din acest areal și dacă sunteți pasionați de arhitectură veche și aparte.

Ca o recomandare personală, din partea unuia care avea Malta pe lista țărilor ce trebuie neapărat vizitate și încărcat cu entuziasm, aș spune să nu picați în acest păcat. Ca în multe alte circumstanțe, este mai bine să nu te duci cu sacul la pomul lăudat. Sunt convins că, dacă nu m-aș fi dus cu așteptările pe care le-am avut, Malta m-ar fi impresionat așa cum am crezut.

Sursa foto: Wall-Street.ro

Abonează-te pe

Calculator Salariu: Află câți bani primești în mână în funcție de salariul brut »

Despre autor
Adrian Ungureanu
Venit în Capitală în 2007, ca orice copil de provincie cu tolba plină de vise, primul fiind acela de a deveni comentator sportiv - următorul Cristian Țopescu - Adrian a ales să-și înceapă cariera de jurnalist scriind în presă. Deși era abia în al doilea an la Facultatea de Jurnalism , Adrian și-a găsit un loc de muncă la ziarul ” Curierul Național ”. A realizat abia la interviul de angajare că nu mai există departament de sport la ziar, dar asta...

Te-ar putea interesa și:



Mai multe articole din secțiunea Turism »



Setari Cookie-uri