Restaurantul este un vis, cronica, subiectiva

Silviu's a fost pt mine un restaurant de clasa. Un loc clasicizat, aristocratic si romantic, un loc sentimental si de neuitat. Si, cred, ca este si acum. Mancarea s-a ridicat intotdeauna la nivelul artei autentice, cu un gust si arome surprinzatoare, aproape afrodisiace. De vina erau ambianta, in mod deosebit, si maestrul de sala, Cristian, un domn din alta lume si alte vremuri, un tanar foarte educat, foarte cult si manierat. Un privilegiu sa-l ai in preajma. Ii placea sa filozofeze, sa discute, sa interogheze, dar discret si cu bun simt, era atent si deosebitt de politicos. Mi-am lansat aici trei carti intr-o atmosfera de exceptie, eleganta, de super-clasa.
Cred ca aceasta cronica a dlui Butunoiu este nemeritata si subiectiva. Silviu's a fost intotdeauna privat de clienti de tipul Sorley sau Nicoresti, unde te sufoci din cauza agitatiei. Cine vrea un restaurant bun din Bucuresti, unde sa se simta cu adevarat bine, rasfatat din toate punctele de vedere, si estetic si culinar si ca ambianta, ei bine, acesta este Silviu's. Si este doare pentru connaisseuri.
Felicitari, Silviu's, sper ca ai ramas acelasi restaurant burghez pentru oameni cu sufletul burghez.