Responsabilitatea nu este doar a conducatorilor de tari sau a celor numiti sau alesi sa indeplineasca o anumita functie. Ea apartine, in egala masura, fiecaruia dintre noi. Dalai Lama
Lumea este intregul definit de fiecare particula reprezentata de fiecare dintre noi si, mai ales, de fortele ce ne tin impreuna. Suntem luati in seama, vocea noastra conteaza doar in masura in care suntem conectati la univers, in masura in care reactionam si nu ne limitam doar la contemplare, ori - in cel mai bun caz - la analize sterile. Reactia implica alegere si, logic, responsabilitate asumata.
Relatia cu tine, cunoasterea de sine, onorabilitatea cu care accepti negativul ce, in relatie cu pozitivul, te defineste ca unitate, este singura garantie a unei reactii responsabile fata de semenii cu care imparti universul.
“Daca nu spui adevarul despre tine insuti, nu-l poti spune nici despre altii.”. (Virginia Woolf). Metafora spovedaniei exemplifica nevoia acestei acceptari a sinelui pentru a putea relationa cu semenii in armonie sifara duplicitate.
Sarbatoarea Pastelui, cu cele sase saptamani de post care o preced ar trebui sa fie acel timp al impacarii cu sine, al constientizarii contradictiilor care ne definesc reactiile, al autoanalizei, al reformularilor alternativelor, functie de obiectivele ce se contureaza simultan cu definirea noului context.
Postul este echivalentul unui audit intern in care EU ma angajez pe mine pentru a-mi revela vulnerabilitatile. Duminica Pastelui este, de fapt, celebrarea schimbarii de strategie in managementul sinelui, accesarea resurselor de crestere naturala, intoarcerea la valorile fundamentale ce ne definesc. Spunem, in virtutea inertiei, “Sarbatori fericite”. Ce ar trebui sa insemne aceasta fericire, in duminica ce vine, dincolo de aranjamentul festiv si bogatia mesei? Armonia impacarii cu tine, pe care Gandhi o defineste ca fiind fericirea: “Fericirea este data de armonia dintre ceea ce gandesti, ce spui si ce faci.”
Ne dorim schimbari, cuantificate in acumulari masurabile. Mai simplu spus, securitate materiala. Raportam, sub presiunea competitiei si a globalizarii, succesul si fericirea la posesia materiala. Succesul este perceput ca diferentiere de pluton. A face devine un scop in sine, in timp ce a fi este lasat ca material de lucru pentru neparticipanti. Pe vremea cand credeam ca schimbarea este solutia spre o lume mai buna, era la moda cantecul lui Janice Joplin: ”O, Lord, won’t you buy me a colour TV...”
Navigand pe net in cautarea validarii celor impartasite mai devreme, am descoperit o alta fata a lui Janis: “Don't compromise yourself. You are all you've got.” (Nu face compromisuri cu tine insuti. Tu esti tot ce ai.)
Suntem un asset. Sa nu-l transformam intr-un negative equity. Saptamana asta, si in zilele ce vor veni dupa ea, ni se mai da o sansa.
Lumea este intregul definit de fiecare particula reprezentata de fiecare dintre noi si, mai ales, de fortele ce ne tin impreuna. Suntem luati in seama, vocea noastra conteaza doar in masura in care suntem conectati la univers, in masura in care reactionam si nu ne limitam doar la contemplare, ori - in cel mai bun caz - la analize sterile. Reactia implica alegere si, logic, responsabilitate asumata.
Relatia cu tine, cunoasterea de sine, onorabilitatea cu care accepti negativul ce, in relatie cu pozitivul, te defineste ca unitate, este singura garantie a unei reactii responsabile fata de semenii cu care imparti universul.
“Daca nu spui adevarul despre tine insuti, nu-l poti spune nici despre altii.”. (Virginia Woolf). Metafora spovedaniei exemplifica nevoia acestei acceptari a sinelui pentru a putea relationa cu semenii in armonie sifara duplicitate.
Sarbatoarea Pastelui, cu cele sase saptamani de post care o preced ar trebui sa fie acel timp al impacarii cu sine, al constientizarii contradictiilor care ne definesc reactiile, al autoanalizei, al reformularilor alternativelor, functie de obiectivele ce se contureaza simultan cu definirea noului context.
Postul este echivalentul unui audit intern in care EU ma angajez pe mine pentru a-mi revela vulnerabilitatile. Duminica Pastelui este, de fapt, celebrarea schimbarii de strategie in managementul sinelui, accesarea resurselor de crestere naturala, intoarcerea la valorile fundamentale ce ne definesc. Spunem, in virtutea inertiei, “Sarbatori fericite”. Ce ar trebui sa insemne aceasta fericire, in duminica ce vine, dincolo de aranjamentul festiv si bogatia mesei? Armonia impacarii cu tine, pe care Gandhi o defineste ca fiind fericirea: “Fericirea este data de armonia dintre ceea ce gandesti, ce spui si ce faci.”
Ne dorim schimbari, cuantificate in acumulari masurabile. Mai simplu spus, securitate materiala. Raportam, sub presiunea competitiei si a globalizarii, succesul si fericirea la posesia materiala. Succesul este perceput ca diferentiere de pluton. A face devine un scop in sine, in timp ce a fi este lasat ca material de lucru pentru neparticipanti. Pe vremea cand credeam ca schimbarea este solutia spre o lume mai buna, era la moda cantecul lui Janice Joplin: ”O, Lord, won’t you buy me a colour TV...”
Navigand pe net in cautarea validarii celor impartasite mai devreme, am descoperit o alta fata a lui Janis: “Don't compromise yourself. You are all you've got.” (Nu face compromisuri cu tine insuti. Tu esti tot ce ai.)
Suntem un asset. Sa nu-l transformam intr-un negative equity. Saptamana asta, si in zilele ce vor veni dupa ea, ni se mai da o sansa.
