Nu am vazut vreodata un sondaj care sa arate cati dintre angajati chiar cred cand li se spune cu orice ocazie si sub orice forma (in discursuri, in revista firmei, la team-buildinguri, in articole etc.) cat de importanti sunt ei cu totii si fiecare in parte pentru companie si cat ar suferi businessul in lipsa lor. Sunt convins, insa, ca procentajul e mare, chiar foarte mare.
Sigur, la nivel de discurs public, “oamenii sunt cel mai valoros capital”, insa orice manager realist si responsabil face tot ce poate pentru ca lucrurile sa se intample exact pe dos. Mai ales pentru corporatiile mari si foarte mari, e nu numai normal, ci si vital sa se intample asa: cu cat compania depinde mai mult si de mai multi dintre angajatii ei, cu atat e mai vulnerabila si businessul mai greu de administrat si mai putin predictibil.
Rezultatele unei companii sunt influentate decisiv de activitatea si de deciziile catorva angajati-cheie, doar ei conteaza cu adevarat pentru FIRMA. Productivitatea, eficienta, rentabilitatea si profitul nu au fost niciodata treaba si responsabilitatea angajatilor “de rand”, si nici nu vor fi vreodata. Niciodata “simplii angajati” nu-si vor creste singuri productivitatea, dimpotriva! Daca vor avea posibilitatea sa munceasca mai putin si mai prost fara a fi penalizati (adica sa consume mai putine resurse pentru acelasi castig), majoritatea o vor face si altii ii vor urma in scurt timp. Cei cativa foarte morali si constiinciosi, care vor “rezista” o vreme, vor acumula o frustrare care sigur va rabufni intr-un fel sau altul, voluntar sau subconstient.
Vad adesea angajati care, in urma unor astfel de discursuri si in numele culturii organizationale de tip “suntem o mare familie”, se ataseaza emotional si afectiv de FIRMA si de manageri mai mult decat ar fi sanatos, prudent si rentabil, atat pentru ei, cat si pentru companie. De multe ori consecintele sunt dramatice, am vazut oameni distrusi pentru ca s-au simtit “tradati” de catre FIRMA. Unii ar mai accepta o tradare din partea unor apropiati, a unor colegi, insa cu greu inteleg ca FIRMA, in care vad o adevarata personificare a idealurilor lor, le poate face asa ceva. Ei bine, FIRMA, oricare ar fi ea, o face, si nici nu are vreo remuscare. Sa stiti ca FIRMA nu e o vietate, asa cum incearca directorii sa va convinga…
Sigur, la nivel de discurs public, “oamenii sunt cel mai valoros capital”, insa orice manager realist si responsabil face tot ce poate pentru ca lucrurile sa se intample exact pe dos. Mai ales pentru corporatiile mari si foarte mari, e nu numai normal, ci si vital sa se intample asa: cu cat compania depinde mai mult si de mai multi dintre angajatii ei, cu atat e mai vulnerabila si businessul mai greu de administrat si mai putin predictibil.
Rezultatele unei companii sunt influentate decisiv de activitatea si de deciziile catorva angajati-cheie, doar ei conteaza cu adevarat pentru FIRMA. Productivitatea, eficienta, rentabilitatea si profitul nu au fost niciodata treaba si responsabilitatea angajatilor “de rand”, si nici nu vor fi vreodata. Niciodata “simplii angajati” nu-si vor creste singuri productivitatea, dimpotriva! Daca vor avea posibilitatea sa munceasca mai putin si mai prost fara a fi penalizati (adica sa consume mai putine resurse pentru acelasi castig), majoritatea o vor face si altii ii vor urma in scurt timp. Cei cativa foarte morali si constiinciosi, care vor “rezista” o vreme, vor acumula o frustrare care sigur va rabufni intr-un fel sau altul, voluntar sau subconstient.
Vad adesea angajati care, in urma unor astfel de discursuri si in numele culturii organizationale de tip “suntem o mare familie”, se ataseaza emotional si afectiv de FIRMA si de manageri mai mult decat ar fi sanatos, prudent si rentabil, atat pentru ei, cat si pentru companie. De multe ori consecintele sunt dramatice, am vazut oameni distrusi pentru ca s-au simtit “tradati” de catre FIRMA. Unii ar mai accepta o tradare din partea unor apropiati, a unor colegi, insa cu greu inteleg ca FIRMA, in care vad o adevarata personificare a idealurilor lor, le poate face asa ceva. Ei bine, FIRMA, oricare ar fi ea, o face, si nici nu are vreo remuscare. Sa stiti ca FIRMA nu e o vietate, asa cum incearca directorii sa va convinga…
