La inceput, aproape toata lumea a privit programul "Femei - mecanic de locomotiva" cu oarecare reticenta. Din cele 36 de locuri puse la dispozitie de catre C.E.N.A.F.E.R., institutia specializata in formarea angajatilor din industria feroviara, s-au inscris doar 8 femei. Acestea au fost incadrate intr-o clasa mixta, alaturi de 25 de barbati.

La sfarsitul a sase luni de teorie si trei luni de practica, doamnele au impresionat prin determinare si perseverenta, obtinand rezultate care le-au plasat in fruntea clasei.

"Inca din timpul scolii, fiind in stagiile de practica, au starnit curiozitatea tuturor, multi vazand in acest inedit un esec. Insa dorinta doamnelor de a invata meseria de mecanic de locomotiva i-a convins pe cei pesimisti sa-si schimbe parerea", a declarat instructorul de tractiune Adrian Radu.

In ianuarie 2019, intreaga clasa a sustinut examenul de absolvire, iar doamnele au obtinut rezultate foarte bune, fiind ulterior angajate de Grup Feroviar Roman. Recent, acestea au fost promovate la functia de mecanic ajutor de locomotiva.

“De la ate, la fiare”

"Am fost adesea intrebate ce vrem sa demonstram", isi amintesc doamnele despre primele luni la scoala. "Prin natura lor, femeile pot fi mai determinate, mai responsabile si constiincioase. In acelasi timp, barbatii compenseaza prin abilitati tehnice si mecanice. Dar, pana la urma, daca ei pot, noi de ce n-am putea?", au adaugat acestea.

Margareta Mateescu a gasit raspunsul la aceasta intrebare dupa 11 ani in care a lucrat ca acar, schimband macazuri de tren. In timp, a inteles ca poate sa aspire la meseria de mecanic de locomotiva, avand toate calitatile necesare. A fost prima femeie care s-a inscris in program, fiind si singura eleva care a lucrat anterior in domeniul feroviar.

Colegele sale vin din domenii profesionale diferite si au experiente de munca diverse (agricol, economic, comercial, etc.). Aproape toate s-au inscris in program pe fondul instabilitatii profesionale si pentru ca aveau nevoie de o siguranta pe termen lung.

Patricia Enache, inginer de protectia mediului si fosta antreprenoare, a luat decizia pe neasteptate. "Am avut un salon de infrumusetare care a dat faliment. Intr-o noapte geroasa de decembrie, in Ploiesti, am vazut un anunt pe un stalp. Am sunat si, desi era destul de tarziu, cineva mi-a raspuns", a povestit Patricia. Cateva zile mai tarziu s-a prezentat la interviu.

Daniela Naghi s-a inscris la scoala dupa ce o prietena i-a spus de campania de recrutare de la Grup Feroviar Roman.

Cristina Nicolici, fosta casiera, a primit sugestia de la o colega, intr-o perioada in care nu avea serviciu. Pentru Cristina, anuntul s-a dovedit sansa pe care o astepta pentru o reconversie profesionala.

Pe Nicoleta Bancescu a inspirat-o sotul, care era deja ajutor de mecanic la un operator de transport feroviar de calatori. "Stia de aceasta scoala si m-a incurajat sa incerc. La acel moment, lucram in cadrul unei companii japoneze, un mediu foarte strict de lucru care m-a pregatit pentru ce avea sa urmeze", a povestit Nicoleta.

Tot sotul a incurajat-o si pe Adina Dedu, dupa ce a aflat de program din media. Mama a trei baieti, Adina renuntase pentru o perioada la serviciu. "Stiind ca duc foarte mult, sotul m-a incurajat si mi-a dat incredere. Este o provocare, dar ii poti face fata", a precizat Adina.

Mihaela Tapusi a gasit anuntul de scolarizare pe OLX, intr-un moment in care cauta stabilitate financiara si siguranta unui loc de munca. S-a prezentat la interviu fara sa stie exact despre ce era vorba.

Colega Mihaelei, Vasilica Giurea, a fost de-a dreptul surprinsa cand a inteles ce avea sa invete. Dupa 15 ani in industria textilelor, si-a imaginat ca programul GFR avea de-a face cu mecanica. "Cei care ma cunosteau, ma intrebau daca voi repara fiare", a povestit amuzata Vasilica. "Am trecut de la ate, la fiare. La prima intalnire a parut foarte usor. Abia dupa ce am intrat la scoala am inceput sa intelegem ce inseamna de fapt", a marturisit aceasta.

Locomotiva vazuta altfel

"Dupa interviul de recrutare a urmat proba de foc. Am mers sa vedem o locomotiva reala. Ni s-a prezentat modul ei de functionare, apoi am urcat in cabina ca sa intelegem ce avem de facut. La un moment dat, au pornit-o. Momentul in care locomotiva pleaca de pe loc, cu o smucitura, creeaza o emotie pe care nu o poti uita", au povestit doamnele.

Din cele 8 candidate care au participat la prezentarea locomotivei, nu a renuntat niciuna la drumul greu "de cale ferata" pe care il aveau de parcurs.

Primii pasi spre o cariera feroviara

"Cand am inceput scoala, am fost socata", recunoaste Adina Dedu. "A trebuit sa invat un limbaj nou de comunicare. Aici nu se comunica verbal. Exact ca in muzica, trebuie sa cunosti si sa intelegi semnele. La inceput am fost stangace, dar in timp am invatat sa trag linia la portativ, apoi sa fac cheia sol", a spus Adina.

Orele din clasa au continuat cu ore de studiu individual si nopti petrecute pe Google, in cautarea termenilor tehnici si explicatiile lor.

Vocabularul lor s-a dovedit, dintr-o data, neincapator, pe masura ce se loveau de cuvinte noi: material rulant, boghiu, declivitate.

"Dupa prima luna am zis ca arunc materialele de studiu", isi aminteste, razand, una dintre doamne. "Nici in facultate nu am invatat atat de mult. Manualul avea peste 600 de pagini si mai aveam si caietele pline cu notite", a adaugat aceasta.

Constiincioase, doamnele nu au renuntat. Ba mai mult, ambitia lor i-a inspirat si pe colegii de generatie. Au "tras" clasa, spun profesorii lor, motivandu-i si pe barbati sa invete si sa termine scoala cu rezultate bune.

"Nu a fost usor, dar am dovedit ca suntem puternice impreuna, ca echipa", a spus Adina Dedu. "Le admir foarte mult pe toate aceste doamne. Am parcurs totul pas cu pas si, in timp, am invatat o meserie. Cine are o meserie, este cu o treapta mai sus decat ceilalti", a adaugat Adina.

Instructorul Adrian Radu confirma fascinatia elevelor sale pentru acesti colosi de fier. "Au demonstrat inca de la inceput interesul de a cunoaste tipurile de locomotive din dotarea parcului GFR, cum ar fi locomotivele electrice, dar mai ales cele diesel (electrice si hidraulice). Planurile de viitor implica participarea lor, in mod direct, la proiectele companiei, prin deservirea noilor tipuri de locomotive pe care GFR le propune pe piata de manevrare a vehiculelor feroviare, fiind implicate tot mai mult in activitatile de manevra (activitati extrem de dificile, dar pe care si le-au insusit rapid)", a explicat Adrian Radu.

Etapele procesului de calificare

In acest moment, cele 8 femei parcurg alte stagii de formare in vederea autorizarii ca mecanic locomotiva III la AFER. In paralel, isi depun dosarele pentru obtinerea Permisului European de mecanic de locomotiva.

Pregatirea lor continua cu un curs de material rulant de trei saptamani la Centrul de Formare Brazi din cadrul Grupului Feroviar Roman. Urmeaza alte patru saptamani de practica de acomodare. Oficialii companiei estimeaza ca doamnele vor putea actiona locomotive pe propria raspundere (conducere in echipa completa) din aceasta vara.

Pentru inceput, femeile mecanic vor efectua manevre la platforma Brazi si in jurul Ploiestiului. In functie de optiunea proprie si dupa autorizarea ca mecanic locomotiva I, vor putea sa plece la drum, conducand un tren de marfa catre destinatii din tara. Insa pentru o femeie care are responsabilitati si acasa, o astfel de decizie nu este usoara. Plecarea la drum ar insemna sa stea departe de familie chiar si cateva zile.

Intre provocari si responsabilitati

Femeile mecanic sunt convinse ca au luat decizia corecta si sunt constiente ca ce urmeaza nu este deloc usor.

Astazi, ziua lor incepe la 4-5 dimineata si continua pana tarziu, in noapte. Se adapteaza zi de zi la "o munca foarte grea", cu responsabilitati mari pentru manevrarea trenurilor, munca ce trebuie realizata in conditii de siguranta, cu evitarea pagubelor materiale si umane. Totodata, trebuie sa se obisnuiasca cu programul de lucru in ture si cu provocarile zilnice ale muncii in sine. Acest proces de adaptare si invatare continua poate dura pana la trei ani de zile.

"Trebuie sa te instruiesti tot timpul, sa studiezi tot timpul, sa te adaptezi la orice conditie", spune Elena Naghi.

"Nu este loc de greseala in aceasta meserie", o completeaza Nicoleta Bancescu.

Mihaela Tapusi adauga: "Mecanicul trenului de marfa este raspunzator de ce transporta. Pot fi ore lungi de asteptare in locomotiva, ore in care stai si astepti semnalul ca sa poti pleca. Este esential sa fii mereu in alerta".

In functie de incarcatura si numarul de vagoane, un tren poate sa ajunga la cateva mii de tone greutate, din care 120 de tone cantareste doar locomotiva. Complexitatea unui traseu (pante, curbe, traseu accidentat) sporeste exponential sarcina mecanicului. La toate acestea se adauga provocarile majore din infrastructura feroviara romaneasca, care vin la pachet cu multe limitari de viteza si un risc de accidente peste media europeana.

"Distanta de franare la un tren poate ajunge si la 700-1200 de metri", explica una dintre doamnele mecanic, referindu-se la consecintele unui accident pe calea ferata. "Mecanicul de locomotiva are o mare responsabilitate, trebuie sa fie conectat 100% la ceea ce are de facut", a adaugat aceasta.

Pentru femeile care intra in acest program, primul hop ramane reticenta barbatilor din industrie. Prima generatie a femeilor, mecanic de locomotiva de la Grup Feroviar Roman a deschis deja usa catre o discutie reala in privinta diversitatii si egalitatii de sanse in aceasta industrie. Si, odata cu noile generatii de absolvente pe care compania le va pregati in urmatorii ani, prezenta femeilor in cabina unei locomotive de marfar poate deveni o normalitate, nu o exceptie.

Ramane ca femeile-mecanic locomotiva, prin implicarea lor, sa fie primele care sa risipeasca neincrederea cu care a fost primit acest demers, pentru a-si castiga locul binemeritat si a avea deschisa calea spre o cariera deosebita.