Perioada 1990 - 2007, cea a falimentelor coordonate de stat pentru curatarea pietei, a fost una de transformare si de consolidare profunda a economiei romanesti si a contribuit la conturarea mediului de afaceri din prezent, mult mai stabil si mai orientat catre performanta.

Companiile de stat, neperformante, au facut loc marilor investitori

Numeroase companii mari de stat au fost privatizate, insa multe au intrat si in faliment, aspect care confirma lipsa competitivitatii acestora pe piata internationala si nu numai. Aproape jumatate dintre activele din economie erau de stat si produceau pierderi.

Desi a fost o etapa abrupta, presarata cu inflatie record si somaj major ca urmare a falimentelor, evolutia a fost fireasca si in avantajul mediului de afaceri. Astfel, in 1997 Romania intra in recesiune, dar era si momentul in care isi faceau aparitia pe piata marile companii straine, care investeau in firme romanesti precum Dacia. Cu toate acestea, mediul economic era unul dificil, chiar ostil investitorilor, sub auspiciul volatilitatii fiscalitatii si ajutoarelor de stat oferite companiilor energofage, isi amintesc cei care activau la vremea respectiva in piata.

Cativa ani mai tarziu, insa, procesul de aderare la Uniunea Europena a impus rentabilizarea sau lichidarea companiilor ineficiente. Numeroase companii au fost atunci inchise, insa au existat si povesti de succes, in care companii cu traditie au fost salvate, chiar daca doar partial. Printre cele mai rasunatoare, prin prisma impactului social si emotional putem spune ca se numara povestea Uzinei Tractorul Brasov (UTB), cel mai mare si complex proces de lichidare din istoria Romaniei, al carei activ a fost redat economiei prin revalorificare.

Cazul Tractorul, cea mai mare si mai rapida lichidare din Romania

Uzina Tractorul, una dintre cele mai mari intreprinderi de stat sustinute in perioada comunista si imediat dupa, prin ajutoare de stat a intrat, in 2007, alaturi de alte companii falimentare de stat, intr-un pachet de lichidari voluntare coordonat de institutiile statului, parte din procesul de curatire a mediului de afaceri.

Multe dintre acestea erau companii care, odata cu trecerea la economia de piata, nu reuseau sa faca fata concurentei din partea celorlalte societati din piata.

Lichidarea Tractorul a fost, inca de la inceput una atipica, deoarece se desfasura dupa o procedura diferita, special conceputa pentru astfel de proiecte si nemaiintalnita pana atunci piata de insolventa din Romania.

Printre particularitatile procedurii se numara faptul ca ramane cea mai mare si mai rapida lichidare din Romania.

“Pentru castigarea licitatiei proiectului s-a muncit si zi si noapte timp de doua saptamani iar membrii echipei si-au pus la bataie toate bunurile personale ca garantie pentru reusita acestui proiect, care era atat de mare incat nimeni nu credea ca CITR o sa castige. Dupa castigarea proiectului, s-a lucrat la foc continuu, au fost luni de nopti nedormite, de alergatura pe culoarele imense ale fabricii, de munca non-stop, de analiza, strangere de informatie si de coordonare intre echipa de proiect si cele cateva zeci de angajati ai fabricii care mai ramasesera la ajungerea CITR acolo. Povestile spuneau ca nu era familie in Brasov care sa nu aiba un angajat in compania Tractorul. Era o adevarata comunitate in jurul intreprinderii, iar asta se vedea. Era nevoie sa redai ceva comunitatii. Angajatii fabricii erau oameni dedicati proiectului, care au inteles obiectivele CITR si le sustineau, iar asta s-a vazut si in rapiditatea cu care a fost inchisa procedura”, mai spun specialistii companiei.

Performanta a fost cu atat mai notabila cu cat termenul impus in procedura de lichidare a fost de 6 luni.

La vremea respectiva CITR era la inceput de drum si dornica sa demonstreze ca stie sa faca insolventa si sa inoveze in domeniu.

Ce s-a intamplat cu activul Tractorul dupa vanzare?

Lichidarea cu succes si intr-un termen atat de scurt a Tractorul a facut ca CITR, liderul pietei de insolventa in Transilvania sa tinteasca aceeasi performanta la nivel national. Asa a ajuns CITR sa restructureze Cemacon, o alta mare companie romaneasca, de mare succes astazi.

Cum s-a reusit lichidarea intr-un termen atat de scurt? “Avand in vedere dimensiunea activului si timpul scurt pentru finalizarea procedurii, promovarea Tractorul s-a inceput inca din prima clipa in care am fost desemnati in proiect, astfel incat la venirea primilor investitori interesati, era finalizat si procesul de evaluare. Valoarea la care a fost tranzactionat activul a fost una semnificativa, de 77 milioane de euro, care a fost si valoarea de evaluare a activelor”, mai spun specialistii CITR. Tranzactia a fost confirmata de Comisia Europeana.

In locul fostei uzine s-a dezvoltat cel mai mare complex rezidential din Europa Centrala si de Est. Investitia cuprinde si un centru comercial – o tranzitie clara dinspre uzina veche care nu mai tinea pasul cu schimbarile intr-un nou proiect, in acord cu cerintele consumatorilor.

Lichidarea Tractorul marca finalul unei epoci a companiilor de stat ineficiente si inceputul uneia noi, de trecerea la economia de piata, in care cerintele consumatorilor dicteaza investitiile.

Povestea Tractorul se mai evidentiaza si prin faptul ca lichidarea s-a facut dupa o procedura specifica, alta legislatie decat cea a insolventei, deoarece facea parte dintr-un pachet de lichidari voluntare organizate de stat.

Faptul ca activul Tractorul a fost salvat diferentiaza cazul de alte falimente rasunatoare ale vremii, printre care amintim Compania de utilitati din Cluj-Napoca, Uzinele Electroputere Craiova, fostele uzine 23 August – devenite Republica, Metalurgica Aiud etc.

Din portofoliul CITR, printre cele mai mari insolvente se numara, in afara de Tractorul, CUG Cluj, Remat-uri, Metalurgica Aiud, Uteps Alba Iulia.

De remarcat este si faptul ca, inca de atunci, CITR a avut un caz de reorganizare, procedura inca nedezvoltata la acea vreme (a aparut in 2010 odata cu reorganizarea Flanco). Este vorba de Termorom Cluj.

Epoca falimentelor, necesara pentru curatarea mediului de business

Desi perioada a fost marcata de falimente, tot atunci s-au infiintat numeroase companii care au devenit de succes, cu toate ca majoritatea covarsitoare a firmelor nou infiintate nu rezistau nici macar 5 ani in piata. Cativa dintre antreprenorii contemporani care au debutat in perioada de dupa 1990 sunt: Felix Patrascanu, Adrian si Neculai Mihai, fondatorii FAN Courier, Dragos si Adrian Paval, intemeietorii Dedeman, Florin si Mariuca Talpes, care au creat Bitdefender, Ioan Popa, proprietarul Transavia si Horia Ciorcila, care a pus bazele Bancii Transilvania si a Astral Telecom. Acestia sunt evidentiati si in Muzeul Antreprenorului, proiect CITR.

O privire retrospectiva evidentiaza si cauzele numeroaselor falimente, greselile facute de antreprenori la acea vreme, dar si lectiile invatate.

Falimentele au fost generate de faptul ca afacerile nu erau expuse la un mediu concurential. A fost de fapt, o trecere de la economie inchisa la capitalism, in frunte cu niste oameni care nu au avut mediul in care sa invete sa faca business. Plus ca multe din companiile mari care s-au inchis in perioada respectiva erau companii de stat mamut, dar nefunctionale.

“Tot ce inseamna greseli de antreprenoriat in perioada aceea inseamna bazele pentru nasterea unor afaceri, iar cei care au invatat din ele au crescut astazi”, subliniaza expertii CITR.

In acelasi timp, desi ritmul de infiintare a companiilor private era foarte mare, ritmul de esec era la fel de mare, de altfel normal pentru perioada de tranzitie a economiei. Inflatia galopanta corelata cu dezechilibrele valutare, greselile economice si politice ale vremii si fiscalitatea dezorganizata sunt cativa dintre factorii care au facut extrem de dificila supravietuirea antreprenorilor in acea perioada.

Cu toate acestea, au existat destul de multe initiative antreprenoriale in acei ani. Se infiintau anual intre 50.000 si 100.000 de intreprinderi mici si mijlocii, iar iesirile erau la fel de ample. Dar initiativele erau de talie mica, erau putini curajosi care sa faca investitii majore intr-un climat economic si politic instabil. Oamenii care se aventurau in afaceri atunci veneau dintr-o economie care fusese inchisa multi zeci de ani si erau nevoiti sa se acomodeze la una deschisa, complet diferita. Mai toti antreprenorii vremii s-au educat si au construit pe principiul „vazand si facand” in lipsa unei educatii de management.