Adriean Parlog este co-fondator, consultant si trainer ICSS.

Analize ale expertilor din Federatia Rusa, publicate in februarie 2019, in „The Buletin of The Atomic Scientists”, au aratat ca sistemele Aegis din Polonia si Romania nu sunt capabile sa ofere garantii de securitate impotriva rachetelor Iranului datorita limitelor tehnologice ale sistemelor radar asociate, dar ca mascheaza capacitati ofensive care incalca prevederile Tratatului INF.

S.U.A. a suspendat oficial continuarea prezentei sale ca parte la tratat in primele zile ale lunii februarie 2019, iar Federatia Rusa a urmat-o imediat, trimitand practic securitatea globala inapoi cu mai multe zeci de ani.

Tratatul privind fortele nucleare intermediare, cunoscut sub acronimul INF, se referea la eliminarea rachetelor cu raza scurta si intermediara, a fost semnat pe 8 decembrie 1987 de presedintele Ronald Reagan, pentru Statele Unite si presedintele Mihail Gorbaciov pentru Uniunea Sovietica (si asumat de Federatia Rusa ca stat succesor). Tratatul a fost ratificat de Reagan si Gorbaciov la 1 iunie 1988.

ANALIZA: Implicatii ale...
Citeste si: Implicatii ale retragerii SUA din Siria in problematica securitatii

Tratatul INF a eliminat rachetele si lansatoarele de rachete cu baza la sol, cu raze de actiune de 500-1000 km (raza scurta), respectiv 1000-5.500 km. (raza intermediara). Tratatul nu acoperea rachetele ce puteau fi lansate din aer sau de pe apa. Pana in mai 1991, au fost eliminate 2692 sisteme de rachete, efort urmat timp de 10 ani si de inspectii reciproce la fata locului.

Foto 1 Reagan and Gorbachev shaking hands after the INF signing, June 1, 1988. [Photo courtesy of Reagan Presidential Library, Simi Valley, California]

Istoria si contextul aparitiei Tratatului IFN

In martie 1976, Uniunea Sovietica a operationalizat rachetele RSD-10 Pioneer (cunoscute in Occident sub denumirea de SS-20 Sabre) pe care le-a dislocate in unele state socialiste europene. SS-20 era o racheta balistica mobila, capabila sa transporte la tinta trei focoase nucleare de 150 de kilotone.

ANALIZA: Cazul Jamal...
Citeste si: ANALIZA: Cazul Jamal Khashoggi - rol nou pentru Erdogan?

Sursa foto 2: https://fas.org/irp/dia/product/smp_87_ch2.htm

Rachetele SS-20 aveau o raza de actiune de pana la 5.000 km, fiind capabile sa loveasca Europa de Vest de pe teritoriul sovietic. Caracteristicile sistemelor SS-20 plasau aceste rachete in afara limitei minime prevazute in Tratatul SALT II referitoare la sistemele de rachete balistice intercontinentale (peste 5.500 km). SS-20 inlocuiau sistemele sovietice SS-4 Sandal si SS-5 Skean, depasite tehnologic.
Statele Unite, sub presedintele Jimmy Carter, au considerat initial ca armele nucleare strategice si avioanele de bombardament strategic ar fi contrabalansat sistemele SS-20, fiind suficiente pentru descurajarea strategica a Uniunii Sovietice. In 1977, cancelarul Helmut Schmidt al Germaniei de Vest a cerut un raspuns occidental la desfasurarea SS-20, idee preluata de NATO.

La 12 decembrie 1979, ca urmare a presiunii europene pentru un raspuns la redislocarile de sisteme SS-20, ministrii de externe si ai apararii din statele NATO, reuniti la Bruxelles, au apreciat ca Pactul de la Varsovia „a dezvoltat o capacitate nucleara care ameninta direct Europa de Vest" prin sistemele de atac „din teatrul de confruntare directa" facand referiri directe nu numai la rachetele SS-20, ci si la redislocarea de bombardiere sovietice Tupolev Tu-22M.

Turcia, un subiect sensibil...
Citeste si: Turcia, un subiect sensibil pe agenda lumii (II)

Pentru contracararea initiativelor sovietice, SUA si NATO au decis modernizarea propriilor forte nucleare cu raza lunga si medie de actiune (LRTNF, respectiv INF), prin inlocuirea rachetelor Pershing 1a cu 108 lansatoare Pershing II, ce au fost redislocate in Germania de Vest, concomitent cu desfasurarea a 464 sisteme de rachete de croaziera BGM-109G in Belgia, Olanda, Italia si Regatul Unit incepand cu decembrie 1983. In acest fel, practic, s-a declansat ceea ce istoria avea sa cunoasca sub denumirea de Razboiul Stelelor, concept dezvoltat sub administratia Reagan.

Uniunea Sovietica si Statele Unite au convenit sa deschida negocieri si discutii preliminare referitoare la fortele nucleare intermediare, care au inceput la Geneva, in octombrie 1980, cu cateva zile inainte de alegerile prezidentiale din SUA, care au facut posibila, la 20 ianuarie 1981, investirea in functia de presedinte a lui Ronald Reagan.

Discutiile oficiale au inceput la 30 noiembrie 1981, co-prezidate de Ronald Reagan si de Leonid Brejnev si s-au axat pe urmatoarele principii stabilite de fostul presedinte american, Jimmy Carter: plafoanele si drepturile convenite de cele doua parti sa fie paritare si asigurarea reciproca a unui regim de verificare.

La 18 noiembrie 1981, cu putin timp inainte de inceperea discutiilor oficiale din Elvetia, Reagan a facut propunerea cunoscuta ca „Optiunea Zero” (adica suspendarea implementarii de catre SUA a sistemelor GLCM si Pershing II, concomitent cu retragerea rachetelor sovietice SS-4, SS-5 si SS-20).

O serie de intalniri sovieto-americane, in august si septembrie 1986, au culminat la 11 octombrie 1986, cu reuniunea la nivel inalt de la Reykjavík dintre Reagan si Gorbaciov. Ambii au convenit, in principiu, inlaturarea sistemelor INF din Europa si limitarea reciproca la 100 de focoase de rachete INF. In context, Gorbaciov a propus, schimbari profunde si fundamentale in relatia strategica, ajutat de decizia istorica a cancelarului german, Helmut Kohl, din august 1986, de a elimina in mod unilateral sistemele Pershing 1a, dislocate in Germania de Vest.
Urmare a semnarii documentului de catre cei doi lideri, Statele Unite au trecut la dezafectarea sistemelor de rachete BGM-109G, Pershing 1a si Pershing II, iar URSS au dezafectat sistemele SS-4 Sandal, SS-5 Skean, SS-12 Scaleboard, SS-20 Saber, SS-23 Spider si SSC-X-4 Slingshot.

Revenirea Rusiei in prim planul problematicii de securitate globala

In februarie 2007, presedintele rus Vladimir Putin a tinut un discurs la Conferinta de Securitate de la München, in care a formulat unele idei care aveau sa marcheze evolutiile strategice ale lumii in urmatorii ani:

  • „Cei care vor sa ne dea noua lectii, nu vor sa invete nimic din faptul ca nimeni nu se simte mai in siguranta astazi”;
  • ”Cea mai mare tragedie a secolului XX a fost reprezentata de acceptarea disolutiei URSS”;
  • „Tratatul INF ar trebui revizuit pentru a asigura securitatea globala, deoarece acesta a restrictionat doar Rusia si SUA, dar nu si alte tari”;
  • „In 1990, Secretarul General NATO dadea asigurari ca Alianta Nord-Atlantica nu se va extinde dincolo de granitele Germaniei”.

Dan Blumenthal, director al American Enterprise Institute a apreciat ca problema reala a Rusiei cu INF este legata de fapt, de R. P. Chineza, care nu intra sub restrictiile acestui tratat , dar continua sa isi construiasca propriile forte nucleare intermediare.

Tot in 2007, seful de atunci al Statului Major General al Fortelor Armate din Federatia Rusa, Iuri Baluievski, declara ca Rusia intentioneaza sa se retraga unilateral din tratat ca raspuns la desfasurarea unui nou sistem de aparare antiracheta al NATO si pentru ca alte tari nu au fost obligate sa adere la tratat.

Conform declaratiilor unor oficiali americani, incepand cu 2008, Rusia a incalcat tratatul prin testarea rachetei de croaziera SSC-8. In 2013, au aparut rapoarte conform carora Rusia a testat noi rachete care ar putea incalca termenii tratatului. Este vorba de rachetele balistice intercontinentale SS-25, RS-26 dar si Topoi M, cunoscute si sub denumirea de RS-29.

In acelasi an, si Statele Unite au testat la sol o noua racheta de aviatie, AGM-158-B cu raza de actiune de aproximativ 1000 km, iar in decembrie 2017, presedintele Trump a semnat un proiect de lege, care, printre altele, prevedea alocarea a 25 milioane de dolari pentru a dezvolta o noua racheta de croaziera de acest tip. Potrivit diplomatilor rusi, aceasta a reprezentat o incalcare a Tratatului INF.

In perioada 2014 – 2017, reprezentanti ai Statelor Unite au acuzat in mod repetat ca Federatia Rusa a incalcat Tratatul INF, iar in toamna anului 2018, Directorul National pentru Informatii al Statelor Unite, Daniel Coats, a furnizat detalii suplimentare privind incalcarea tratatului de catre Moscova. Acesta a aratat ca Statele Unite considera ca Rusia a incercat sa triseze prin efectuarea testelor admisibile din punct de vedere legal, atunci cand a testat racheta 9M729, pentru o distanta de peste 500 km de pe un lansator fix, precum si testarea aceleasi rachete de pe un lansator mobil pentru distanta mai mica de 500 km. Coats a mentionat ca prin „aranjarea celor doua tipuri de teste, Rusia a reusit sa dezvolte o racheta cu raza intermediara care ar putea fi lansata de pe o platforma mobila, incalcand astfel tratatul”.

Contextul geostrategic si militar actual al Tratatului IFN

Astazi, multi analisti occidentali apreciaza ca nici SUA si nici NATO nu dispun de o politica de descurajare nucleara adecvata, chiar daca Rusia a pus optiunea nucleara in centrul strategiei sale de securitate nationala.

Incepand cu 4 decembrie 2018, Statele Unite au acordat Rusiei 60 de zile pentru a se conforma tratatului. La 5 decembrie 2018, Rusia a raspuns prin prezentarea publica a laserului de lupta Peresvet, declarand ca a fost achizitionat in fortele armate ale Rusiei inca din 2017 ca parte a programului sau de achizitii publice. In acest context, pe 23 ianuarie 2019, Rusia a prezentat racheta 9M729 (SSC-8) si diplomatilor militari acreditati la Moscova.

Sursa foto 3 https://www.globalsecurity.org/wmd/world/russia/ssc-8.htm

Autoritatile de la Kremlin au tinut sa precizeze ca a fost vorba de un exercitiu de transparenta. Ministerul rus al Apararii a declarat ca diplomatii militari din Statele Unite, Marea Britanie, Franta si Germania desi au fost invitati sa participe la prezentarea rachetei, au refuzat sa participe. Statele Unite au respins anterior oferta Rusiei de a face acest lucru, deoarece un astfel de exercitiu nu i-ar permite sa verifice adevarata gama de focoase.

Conform unor informatii neconfirmate, 9M729 provine dintr-o racheta Kh-101 aer-sol, dezvoltata de compania NPO "Raduga" si utilizata pe scara larga de fortele aeriene ruse din Siria. Racheta are o raza de actiune de circa 5.500 km, dar conform unor estimari poate ajunge pana la 10.000 km. Poate transporta o incarcatura de 450 kg, inclusiv o ogiva nucleara cu o viteza de 270 metri pe secunda. Cel mai grav insa este faptul ca exista temeri formulate de experti in domeniu, inclusiv americani, care considera ca acest tip de racheta nu poate fi interceptat cu sistemele antiracheta de astazi.

La randul lor, oficiali rusi au acuzat si ei ca decizia americana de a implementa sistemul de aparare antiracheta in Europa a constituit o incalcare a tratatului INF, la fel si utilizarea de catre SUA a vehiculelor aeriene fara pilot MQ-9 Reaper si MQ-4.

La 2 februarie a.c., Administratia Trump a anuntat suspendarea obligatiilor SUA conform cu Tratatul INF si si-a anuntat oficial intentia de a se retrage din acord in urmatoarele sase luni. La putin timp dupa aceea, presedintele rus Vladimir Putin a anuntat, de asemenea, ca Rusia va suspenda si ea oficial obligatiile sale din tratat, respingand practic si solicitarea Secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, care a cerut si el Rusiei sa respecte tratatul.

Numerosi experti in controlul armamentelor nucleare, printre care George Shultz, Richard Lugar, Sam Nunn si Mihail Gorbaciov, au cerut Administratiei Trump sa pastreze tratatul pentru ca in caz contrar se anunta o noua cursa a inarmarilor, comparabila cu cea din anii 70–80 ai secolului trecut.

Decizia a fost criticata de lideri ai Camerei Reprezentantilor Statelor Unite, ai Comitetului pentru Afaceri Externe si ai categoriilor de forte ale Armatei, care au apreciat ca, in loc ca Rusia sa fie tinuta la contact, administratia Trump ii ofera lui Putin o cale usoara de iesire din tratat, asa cum probabil si-a dorit. Argumente similare au fost aduse anterior, la 25 octombrie 2018, de membrii europeni ai NATO, care au cerut Statelor Unite „sa incerce sa aduca Rusia inapoi in cerintele Tratatului INF si nu sa renunte la acesta”. Aceasta alternativa ar putea sa conduca la o divizare a Aliantei, obiectiv strategic pe care Moscova doreste sa-l atinga de la disolutia URSS.

In final, apreciem ca impasul strategic generat de retragerile SUA si Federatiei Ruse din Tratatul INF mai dispune de mai putin de 6 luni pentru a fi depasit. Din pacate, se contureaza o puternica interconditionare intre marile dosare de securitate globala si INF. Solutia depinde de gradul de intelegere reala a implicatiilor unui eventual esec al viitoarelor negocieri dintre SUA si Federatia Rusa.