De la inceputul anului, Clujul a ramas fara jumatate din abatoarele sale. Trei dintre cele sase unitati care mai functionau in 2005 au ales sa se reprofileze, sau au fost inchise definitiv pentru neindeplinirea standardelor de calitate. Acest fenomen a scos la iveala lipsa investitiilor din domeniu si faptul ca in judet activitatea de abatorizare a devenit nerentabila. Cu trei ani in urma, fermieri elvetieni au venit la Cluj sa investeasca in zootehnie, dar clujenii au refuzat ajutorul. Ca urmare, elvetienii si-au stabilit cartierul general in Bistrita-Nasaud, unde programul lor a avut un succes neasteptat si a cuprins nordul Transilvaniei. Cu o investitie de 500.000 franci elvetieni, in mai putin de trei ani, programul Rebiat, finantat de elvetieni, a reusit sa uneasca sapte judete transilvane intr-o federatie a zootehnistilor care aduna peste 30.000 de crescatori. Programul si-a propus sa-i deprinda pe ardeleni sa se asocieze, le-a oferit cursuri de perfectionare la nivel european, le-a adus materii prime din UE si le-a facilitat accesul direct pe piata comunitara.

Rebiat a poposit acum trei ani si la Cluj, dar producatorii de aici au refuzat sa se asocieze, apreciind ca programul este sortit esecului. In prezent, zootehnistii clujeni incearca sa intre in Federatia careia nu i-au acordat nici o sansa de reusita. Ei se vad in situatia de a nu-si mai putea valorifica munca, dar mai grav, unii sunt chiar in situatia de a nu mai avea ce sa valorifice.

Rentabilitate zero

Activitatea abatoarelor clujene a devenit nerentabila, pentru ca nu au ce procesa. In primul rand animalele aduse spre sacrificare nu sunt tinere, iar calitatea carnii este din acest punct de vedere foarte slaba, iar consumatorii, inclusiv cei industriali, o refuza. In alta ordine de idei, abatoarele nu s-au ridicat la nivelul european, cerut si de legislatia romaneasca pentru a ramane in functiune, a declarat directorul Directiei pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala (DADR) Cluj, Iuliu Suatean. El spune ca in judet nu exista nici o fabrica de mezeluri, cele care functioneaza in prezent abia ridicandu-se la nivelul de ateliere de carmangerie ca dotare si produse finite obtinute. Astfel, de la 1 ianuarie 2006, judetul Cluj cu o populatie de peste 700.000 de locuitori este deservit de trei abatoare, fata de sase cate functionau in 2005, sau de 18 cate existau pana in 2004. Ca activitatea abatoarelor clujene sa fi fost rentabila, era nevoie de minimum 20 de capete de taurine aduse la sacrificare zilnic, ori in acest moment activitatea se afla mult sub acest minim, a precizat Suatean.

Cooperativa moderna

Problema a fost ca clujenii nu au vazut castigul imediat in programul elvetian. Cineva ar fi trebuit sa fie voluntarul care sa-si convinga consatenii sa intretina pasunile, targurile de animale in comun. Dincolo de cursurile pe care elvetienii le platesc pentru a forma specialisti, ideea programului este de a forma intai asociatii de producatori puternice, care apoi sa se extinda si sa devina federatii regionale care sa aiba un cuvant de spus atunci cand legiuitorul decide in privinta lor, a declarat directorul executiv al Federatiei Crescatorilor de Taurine din Transilvania (FCTT), Dorina Custurea. In prezent, federatia transilvana inglobeaza peste 30.000 de crescatori din sapte judete ardelene, mai putin Clujul.

Elvetienii i-au invatat cum sa aiba grija nu doar de animale, ci sa intretina si culturile de furaje, de la insamantare pana la pastrare. Acum, producatorii se duc direct pe pietele din UE, folosindu-se de facilitatea programului si de faptul ca sunt deja o federatie mare si isi cumpara de acolo semintele, sau chiar materialul seminal, pentru ca acum nu mai au decat animale ameliorate genetic. Noi le facilitam transportul, a mai precizat Custurea.

Clujenii, codasi

Producatorii clujeni inca mai asteapta ca primariile sa intretina targurile si sa investeasca in intretinerea pasunilor comunale in timp ce membrii federatiei transilvanene intretin targurile, organizeaza expozitii, isi aleg parteneri europeni pentru a-si desface produsele. In plus, ei au realizat puncte proprii de colectare a laptelui, fapt care le permite sa obtina de la marii procesatori un pret dublu pe litrul de lapte. Un producator clujean abia daca primeste 4.000 de lei pentru litrul de lapte, in timp ce producatorii din Bistrita, spre exemplu, vand litrul de lapte spre procesatori cu 8.000 sau chiar cu 12.000 de lei litrul, afirma oficialii FCTT. Ei pot negocia preturi mai mari, pentru ca ofera calitate si cantitate, dar si datorita faptului ca functioneaza in asociatie si nu individual. Mai mult, lipsa infrastructurii, a calitatii materiei prime, a metodelor folosite, au determinat ca nici productia de carne pe care zootehnistii clujeni o ofera sa nu mai aiba cautare si au lasat fara obiectul activitatii unitatile de abatorizare si desfacere din judet.