Emigrantii in Uniunea Europeana proveniti din Orientul Mijlociu si Africa de Nord trimit anual acasa fonduri de cel putin 7,1 miliarde euro, insa suma reala ar putea fi dubla din cauza tranzactiilor neoficiale, potrivit unui raport al Comisiei Europeane. Pe de alta parte, romanii care lucreaza in strainatate au trimis anul trecut in tara, pe cale oficiala, 4,3 miliarde de euro, dublu fata de tranfe-
rurile inregistrate in 2004.

Remiterile de fonduri sunt o sursa importanta de venituri pentru tarile de pe coasta sudica si estica a Marii Mediterane, in unele cazuri depasind chiar investitiile straine directe si ajutoarele pentru dezvoltare, a apreciat executivul UE intr-un raport. Potrivit raportului Comisiei Europene, 90% din remiterile de fonduri au mers spre Maroc, Algeria, Tunisia si Turcia, tari cu o larga majoritate de imigranti in Uniunea Europeana.

In cazul Marocului, remiterile de fonduri provenite de la imigrantii din UE reprezinta intre 6 si 9 procente din PIB, pe locul secund situandu-se Tunisia, unde aceste fonduri reprezinta intre 4 si 5 procente din PIB, urmata de Algeria cu 2-3% din PIB si Turcia cu 2 procente din PIB.

Pe de alta parte, remiterile de fonduri provenite din UE sunt aproape vitale in cazul Iordaniei si Libanului, unde aceste fonduri sunt echivalentul a 22 si respectiv 15 procente din PIB-ul acestor doua tari.

UE vrea rapoarte mai exacte

Raportul apreciaza ca valoarea remiterilor “oficiale” catre Maroc, Algeria, Tunisia, Turcia, Egipt, Liban, Siria si Iordania a fost de 7,1 miliarde euro in anul 2003, ultimul an pentru care au fost disponibile date complete. Prin adaugarea transferurilor neraportate, studiul estimeaza ca suma totala este de aproximativ 13,6 miliarde euro, adica mult peste suma de 8,98 miliarde euro pe care cele opt state mentionate au primit-o sub forma de investitii straine directe si ajutoare pentru dezvoltare in acel an (2003).

Citeste si:

Studiul, primul de acest fel demarat vreodata de UE, a fost publicat de divizia mediteraneeana a Bancii Europene de Investitii (BEI), principala agentie de finantare pe termen lung a Uniunii Europene. Studiul propune modificarea modului in care banii emigrantilor sunt trimisi spre tarile de origine prin intermediul bancilor, oficiilor postale si companiilor private, prin reducerea comisioanelor si eliminarea termenilor neclari. In plus, raportul sugereaza chiar ca UE sa imite sistemul folosit in SUA, unde imigranti legali pot primi un “consular registration card”, care este acceptat de banci ca dovada de identificare personala. Acest card nu este o dovada a dreptului de rezidenta, insa ofera acces la servicii financiare sigure.

Pe de alta parte, Banca Mondiala da publicitatii in mod regulat astfel de estimari, pentru 2005 apreciind ca valoarea acestor fonduri a atins 323 miliarde dolari la nivel mondial, in crestere semnificativa comparativ cu 131 miliarde dolari in 2000.

Romanii evita transferurile bancare

In doar doi ani, sumele trimise de romanii care lucreaza in strainatate s-au dublat. In 2005, 4,3 miliarde de euro au fost trimisi acasa, pe cai oficiale. Banca Nationala a Romaniei estimeaza, insa, ca sunt alte aproape doua miliarde de euro care au intrat in tara pe cai neoficiale, trimisi cu autocarul, prin rude sau prieteni, metoda fiind mai ieftina decat transferul bancar, care presupune plata unor comisioane. De fapt, muncitorii romani isi asuma riscul sa trimita bani acasa pe cai neoficiale pentru ca transferul electronic ii costa pana la o zecime din agoniseala.

Conform unui studiu realizat de Ghiseul Bancar, cei care trimit banii sunt, in mare parte, emigranti temporari. Aproximativ 2 milioane de romani lucreaza peste hotare, adica circa 20% din totalul fortei de munca a Romaniei, iar 50,8% provin din mediul rural si 21,5% din micile orase. Bucurestiul trimite doar 2,4% afara, in vreme ce Moldova se lipseste de 41% din forta de munca. Acelasi studiu arata ca in Europa de Est, aproximativ 65% din remittances (transferuri private curente + venituri din munca) sunt directionati in consum. Celelalte aproximativ 35% care se duc in investitii au tendinta de a inlocui canalele oficiale de finantare, in schimb ele contribuie la finantarea afacerilor de familie si a angajarilor in comert si constructii.