Despre ce date este vorba? Valoarea activelor, a creantelor si a lichiditatilor, cifra de afaceri, profitul sau pierderea, datoriile, capitalul social, numarul de salariati etc. din fiecare an in parte, pentru fiecare entitate inregistrata la Ministerul Finantelor.
Cu cateva luni in urma, perioada pentru care datele acestea au devenit disponibile s-a redus la sase ani. Mai exact, la ultimii sase ani in raport cu anul curent. Astfel, in vara lui 2014, atunci cand, pe mfinante.ro, se vor publica datele de bilant ale anului 2013, informatiile pe care le vom mai putea verifica pe acest site vor cele din intervalul 2008-2013.

Atat pentru jurnalisti, cat si pentru membrii societatii civile – cei care vor sa faca, pe cont propriu, investigatii economice – pentru analistii financiari sau pentru orice persoana particulara interesata de traiectoria economica a unei societati comerciale, aceasta limitare a accesului la informatiile publice echivaleaza cu o baricada ridicata de stat in calea celor care vor sa afle date despre trecut.

Sa luam cateva exemple! Daca dorim astazi sa vedem care erau profitabilitatea SNP Petrom si valoarea contabila a activelor acestei companii in 2004, atunci cand ea a fost vanduta catre OMV, nu vom mai avea cum. Cel putin, nu prin intermediul paginii web a Ministerului de Finante. La fel, in cazul oricarei companii de stat privatizate in perioada 1999-2006. Iar acesta este un exercitiu elementar, la care simplul cetatean ar trebui sa fie indreptatit prin simpla lui calitate de platitor de taxe si impozite.
Daca cineva ar vrea sa faca astazi un profil al firmelor cu care Societatea Nationala a Cailor Ferate Romane (SNCFR) a incheiat contracte in „era” Mihai Necolaiciuc, din nou nu ar mai avea cum. Iar contractele incheiate de SNCFR in „era” Necolaiciuc pot fi si subiecte de film, nu doar subiecte de presa.

In prezent, la Tribunalul Bucuresti, sunt judecati oamenii de afaceri Dumitru Crestin si Adrian-Viorel Gaspar pentru o frauda de 1,6 milioane de USD pe care ar fi provocat-o, la inceputul anilor 2000, in „era” Necolaiciuc, SNCFR. Potrivit procurorilor DNA, in 2001, acestia au participat la o licitatie organizata de SNCFR, cu trei firme distincte, pe care le controlau deopotriva, direct sau indirect. Castigatoarea licitatiei a fost desemnata firma Rom Tehno Invent SA – o firma paravan, de carton, fara niciun angajat, sustin anchetatorii – infiintata cu doar cinci luni inainte de organizarea licitatiei.

Citeste si:

Desi, potrivit contractului, Rom Tehno Invent SA trebuia sa execute lucrari in valoare de 65.000 de USD – instalatii de monitorizare a 100 de km de cale ferata – in cele din urma, a incasat de la SNCFR de 25 de ori mai mult: 1,6 milioane de USD. A incasat acesti bani fara sa faca nimic. Emitea facturi pentru servicii fictive catre SNCFR, iar SNCFR le achita cu promptitudine. Cel putin, asta sustin procurorii.

Incercati sa aflati, pe cont propriu, informatii despre situatiile financiare ale firmei Rom Tehno Invent SA, firma pe care DNA o catalogheaza a fi fost de carton! Pana acum cateva luni, acest lucru era posibil. Astazi, nu veti avea cum. Rom Tehno Invent SA a functionat doar intre 2001 si 2004, ani pentru care Ministerul de Finante tocmai a sistat publicarea bilanturilor contabile.
La solicitarea RISE Project, Ministerul de Finante a explicat masura limitarii accesului la informatiile din bilant in felul urmator: „In ultimii ani, volumul de informatii publicate pe site-ul nostru a crescut exponential. De asemenea in luna octombrie 2013 a fost lansat si site-ul www.mbuget.ro care contine informatii cu privire la politica bugetara si managementul datoriei publice. Astfel, avand in vedere resursele informatice existente in prezent si pentru a putea mentine operabilitatea acestor site-uri, afisarea datelor referitoare la indicatorii financiar economici ai persoanelor juridice si institutii publice este posibila pentru ultimii 6 ani”.

„Informatiile din bilantul anual al unei firme insumeaza, cu indulgenta, un spatiu de arhivare de 1 kilobyte. In realitate, mai putin de 1 kilobyte. Daca s-a renuntat la afisarea bilanturilor anuale din perioada 1999 – 2006, adica din opt ani, asta inseamna ca, pentru fiecare firma, s-a facut o economie a spatiului de stocare de circa 8 kilobytes. La o mie de firme, asta inseamna 8 Mb. La un milion de firme, 8 Gb. Iar la un miliard de firme, 8 Tb. O nimica toata. (…) In plus, e de presupus ca Ministerul de Finante nu a sters din evidenta sa electronica aceste date. Tot ceea ce face este sa nu le mai afiseze”, sustine pe de alta parte Cosmin Nitu, programator la Quick Data.

Sursa foto: Riseproject.ro