Facturile de electricitate sau gaze naturale emise cu întârziere au devenit o situație tot mai comună, și nu doar la Hidroelectrica. Situația le dă bătăi de cap atât consumatorilor cât și companiilor, iar prevederile în acest sens nu sunt neapărat clare. Bogdan Carpăn, Senior Associate ONV LAW, vine cu lămuriri foarte precise la toate întrebările noastre privind facturile întârziate la energie și gaze și posibilitatea de a le eșalona.
De ce se emit cu întârziere de multe ori facturile la energie electrică și gaze am explicat într-un articol anterior. Ce putem face însă atunci când ne confruntăm cu o asemenea situație? Legea (adică ordinul ANRE 5/2023) spune că în cazul în care furnizorul emite factura pentru o perioadă de facturare mai mare decât cea prevăzută în contract sau stabilită conform reglementărilor în vigoare, acesta este obligat să eşaloneze la plată sumele datorate de către client, pe o perioadă cel puţin egală cu perioada de facturare pentru care a fost emisă factura, fără a percepe penalităţi. Realitatea arată însă că nu întotdeauna lucrurile sunt atât de simple, iar ordinul ANRE nu clarifică toate aspectele. Ca urmare, am primit clarificări de la Bogdan Carpăn, Senior Associate în cadrul companiei de consultanţă juridică ONV LAW.
Citeste si:
Începând de la câte facturi cumulate se poate cere eșalonarea?
Orice factură care nu respectă perioada de facturare este pasibilă de a fi eșalonată în baza textelor discutate. Astfel, dacă perioada de facturare este de 1 lună și primim o factură emisă pentru 12 luni, se va putea solicita eșalonarea pentru o perioadă de 12 luni.
Are furnizorul obligația să menționeze explicit posibilitatea eșalonării, dacă a emis facturi cu întârziere? Și dacă nu o face, poate fi sancționat?
Art. 38 – 42 din Regulamentul privind furnizarea gazelor naturale la clienții finali aprobat prin Ordinul Președintelui ANRE nr. 29/2016 (”Regulament Furnizare GN”) și, de asemenea, Art. 24 – 25 din Regulamentul din 2023 de furnizare a energiei electrice la clienții finali aprobat prin Ordinul Președintelui ANRE nr. 5/2023 (”Regulament Furnizare EE”), nu specifică obligația furnizorului de a menționa explicit, în cadrul facturii, posibilitatea eșalonării, explică Bogdan Carpăn.
Citeste si:
Însă remarcăm că furnizorul are obligația de informare a consumatorului (Art. 30 – 37 din Regulament Furnizare EE), iar, în baza acesteia, cu siguranță ar trebui ca furnizorul să ofere și această informație. Desigur, regulamentele de furnizare nu specifică dacă furnizorul trebuie sa ofere voluntar această informație, ori trebuie sa o confirme atunci când este întrebat de client, însă în cadrul unui dialog ipotetic furnizor – consumator, pe marginea unei facturi emise cu întârziere de furnizor, acesta ar fi de rea-credință dacă nu ar informa consumatorul cu privire la acest drept al său.
Cu toate acestea, nu trebuie ignorată nici obligația consumatorului de a manifesta diligență în ceea ce privește relația cu furnizorul și de a se informa cu privire la exercitarea drepturilor sale.
Citeste si:
Cum se face efectiv eșalonarea? Este obligatoriu ca tranșele să fie egale sau se pot stabili tranșe de valori diferite, de comun acord cu furnizorul?
Eșalonarea se face în baza unor articole specifice, respectiv în baza art. 43 alin. (3) din Regulament Furnizare GN sau în baza art. 25 alin. (8) din Regulament Furnizare EE, textul acestor două articole fiind virtual identic.
Nu se specifică obligativitatea divizării în tranșee egale, deci se poate negocia. Însă, atragem atenția că, cel mai probabil, orice discuție de negociere va pleca de la divizarea în tranșe egale.
Aceasta ar fi opțiunea ”default”, iar dacă vreuna dintre părți dorește alt split al sumei atunci va trebui să aducă argumente serioase.
Într-un scenariu în care perioada de facturare este lunară, dar se emite de furnizor o singură factură pe 6 luni, cu valoare de 600 de lei atunci discuția va pleca, cel mai probabil, de la un split de 100/lună, eșalonat în 6 luni.
Citeste si:
Considerăm că furnizorul va fi în drept să refuze o propunere în care pentru primele 5 luni se plătesc câte 10 lei și abia în ultima lună se plătesc 550 de lei. Refuzul ar fi justificat având în vedere faptul că plățile de 10 lei sunt virtual nesemnificative, în condițiile în care, chiar dacă este în culpă pentru emiterea cu întârziere a facturilor, energia electrică a fost totuși furnizată și consumată de clientul final, acesta neachitând-o.
Per a contrario, dacă furnizorul insistă asupra unei propuneri diametral opuse – prima plată de 550 de lei și apoi 5 plăți lunare de câte 10 lei – se poate considera că acesta nesocotește dreptul consumatorului la eșalonare stabilit prin articolele anterior menționate.
Trăgând linie, pentru că situația / negocierea este cauzată de culpa furnizorului, relativ la nerespectarea perioadei de facturare, considerăm că consumatorul are un ușor avantaj în această negociere și că poate încerca, cu succes, să solicite termeni de plată ușor mai favorabili decât un split uniform lunar, câtă vreme are argumente semnificative.
Citeste si:
Ce se întâmplă în cazul întârzierii plății unei tranșe din eșalonare? Cum se aplică penalitățile, la ce bază de calcul?
Încheierea unei convenții de eșalonare ar trebui să conțină dispoziții relative la aplicarea penalităților de întârziere pentru neplata unei tranșe. Din păcate, însă, în practică, consumatorul (mai ales cel casnic) se mulțumește cu obținerea eșalonării și nu mai negociază și celelalte aspecte ale eșalonării, cum ar fi sancțiunile aplicate pentru nerespectarea plății unei tranșe.
Aceste sancțiuni favorizează furnizorul, având în vedere că el este cel care pune la dispoziție un formular tipizat (intern) de eșalonare, iar pe sistemul ”cine împarte, parte-și face”, din nou menționăm, pe fondul pasivității consumatorului, acesta din urmă ajunge să se confrunte cu niște sancțiuni de neplată foarte aspre.
Citeste si:
Majoritatea convențiilor examinate de noi includ, ca primă sancțiune (nota bene!) direct deconectarea, urmată de rezilierea convenției de eșalonare și plata întregii sumei facturate, sub sancțiunea penalităților contractuale.
Nu suntem de acord cu acest rezultat, în cazul unui default de plată, mai ales prin prisma faptului că eșalonarea apare ca urmare a culpei furnizorului, altfel spus dacă furnizorul respecta întru-totul contractul de furnizare, consumatorul nu ar mai fi fost în situația de a solicita eșalonarea. Din acest punct de vedere, credem că consumatorul ar trebui să aibă, în executarea convenției de eșalonare, cel puțin aceleași drepturi pe care le are în baza contractului. În nici un caz drepturile sale nu ar trebui să fie diminuate din cauza unei nerespectări de contract care nu îi aparține.
Un furnizor menționează un maxim de 6 rate eșalonate deși exact același furnizor are întârzieri și de peste 12 luni la emiterea facturilor. Există cu adevărat un număr maxim de rate eșalonate?
Nu există un număr maxim de rate eșalonate, răspunde Bogdan Carpăn. Ambele regulamente de furnizare (GM / EE) stabilesc precis faptul că eșalonarea trebuie făcută ”pe o perioadă cel puţin egală cu perioada de facturare pentru care a fost emisă factura”.
Acest text citat are justificarea lui, scopul legiuitorului fiind protejarea consumatorului, anume să nu se pună o presiune disproporționată pe finanțele acestuia (în speță, o limitare la un anumit număr de luni), când, în fapt, furnizorul este cel care nu respectă dispozițiile contractului de furnizare și cele ale regulamentului de furnizare.
Astfel, în exemplul menționat, când se oferă un număr de maxim 6 rate de eșalonare, pe fondul unei întârzieri la facturare de 12 luni (daca intervalul de facturare este 1 lună), considerăm că furnizorul acționează abuziv, încălcând dreptul consumatorului la eșalonare, astfel cum acest drept este explicit stabilit prin dispozițiile art. 43 alin. (3) din Regulament Furnizare GN sau în baza art. 25 alin. (8) din Regulament Furnizare EE.
Ordinul ANRE 5/2023 vorbește despre ”o perioadă cel puțin egală cu perioada de facturare pentru care a fost emisă factura”. Deci pentru întârzieri de 8 luni, de exemplu, am putea cere și o eșalonare la plată pe 10 luni? Și dacă ni se refuză, ce putem face?
Într-adevăr limitarea stabilită de legiuitor, obligatoriu pentru furnizor, este una minimă (”o perioadă cel puţin egală cu perioada de facturare pentru care a fost emisă factura”). Limitarea maximă este una dispozitivă – anume eșalonarea este egală cu perioada de facturare pentru care a fost emisă factură. Pentru că această limită este dispozitivă, părțile pot deroga de la ea.
Astfel furnizorul este obligat să ofere eșalonarea pentru o perioadă cel puțin egală cu perioada de facturare, însă relativ la oferirea unei perioade mai mari decât perioada de facturare considerăm că dispozițiile legale sunt dispozitive pentru furnizor, altfel spus, acesta poate alege să nu achieseze la solicitarea consumatorului de a stabili o perioadă de eșalonare mai mare decât perioada de facturare.
Desigur, dacă consumatorul are argumente solide pentru care poate cere o perioada mai mare decât perioada de facturare, apelarea la ANRE și/sau la instanță ar putea da rezultate favorabile pentru consumator. Însă, făcând interpretarea textului de lege, constatăm că furnizorul nu este obligat la a accepta o perioadă mai mare decât perioada de facturare.
Există posibilitatea ca furnizorul să abuzeze de poziția sa și ne trimită cu întârziere factura incluzând în ea penalități? Și ce putem face în acest caz?
Deși există posibilitatea teoretică de a face acest lucru, având în vedere că emiterea facturii este un act unilateral (furnizorul decide ce include în factură și consumatorul trebuie sa fie cel care verifică factura), considerăm că includerea de penalități în factura emisă pentru o perioadă mai mare decât perioada de facturare încalcă dispozițiile contractului de facturare.
Altfel spus, consumatorul nu poate plăti o factură pe care nu a primit-o încă, drept pentru care orice scadență ar trebui să curgă de la momentul primirii facturii de către acesta. Doar după depășirea acestei scadențe, se pot calcula penalități.
Dacă furnizorul procedează altfel – anume include penalități în factura emisă cu întârziere, considerăm că acesta încalcă contractul de furnizare, dar și Regulamentul de furnizare EE, care specifică la art. 25 alin. (7) lit. (a) dreptul furnizorului de a aplica ”dobânzi penalizatoare în termenul și în condițiile prevăzute în contractul de furnizare a energiei electrice”.
O astfel de factură este clar abuzivă și trebuie contestată, altfel ar legitima dreptul furnizorului de a profita (prin solicitarea de penalități de întârziere) de propria sa nerespectare a contractului (emiterea facturii cu întârziere). Rezultatul previzionat aici ar fi anularea penalităților și obținerea eșalonării la suma de bază, afirmă reprezentatul ONV LAW
Există vreo situație în care furnizorul să îi poată refuza unui client în mod justificat eșalonarea?
Facturarea este un act unilateral al furnizorului drept pentru care exercitarea abuzivă a acestuia ar trebui să genereze, pentru consumator dreptul la eșalonare.
Se poate face o discuție relativ la caz fortuit sau de forță majoră în care furnizorul nu a putut emite facturi, însă și în această situație trebuie luat în considerare faptul că consumatorul nu are vreo culpă. Pe cale de consecință, nu ar trebui ca dificultățile economice ale furnizorului – chiar cauzate de forța majoră, să fie suportate de consumator, nefiind de datoria consumatorului să sprijine furnizorul prin privarea de dreptul de a cere eșalonarea.
Un consumator ar vrea să schimbe furnizorul de gaze/energie, dar actualul său furnizor emite facturile cu întârziere. Îl va afecta acest lucru, dat fiind că trebuie să prezinte ultima factură pentru a face schimbarea? Iar după schimbare, mai poate cere eșalonarea sumelor facturilor restante fostului furnizor?
Ordinul Președintelui ANRE 3/2022 specifică la art. 35 ”Consumatorul Final are dreptul să schimbe furnizorul de energie electrică și/sau de gaze naturale ori de câte ori dorește, fără ca vreunul dintre operatorii economici implicați să aibă dreptul să se opună. În acest scop, Consumatorul Final are dreptul să denunțe contractul încheiat cu Furnizorul Actual”.
Art. 42 specifică ”Contractul de furnizare a energiei electrice/gazelor naturale încheiat cu Furnizorul Actual încetează ca urmare a denunțării unilaterale a acestuia de către Consumatorul Final la data schimbării efective a furnizorului. Încetarea contractului de furnizare prin denunțare unilaterală de către Consumatorul Final nu are niciun efect asupra obligațiilor decurgând din executarea contractului până la momentul încetării acestuia.”
Din interpretarea acestor două dispoziții, consumatorul ar trebui să conserve dreptul de a cere eșalonarea, chiar și în situația în care denunță unilateral contractul.
Subliniem faptul că emiterea cu întârziere a unei facturi este o încălcare a contractului de furnizare, astfel consumatorul ar avea chiar dreptul de a rezilia contractul.
Este injust ca neemiterea unei facturi echivalentă cu încălcarea contractului de furnizare, să blocheze atât (i) dreptul consumatorului de a schimba furnizorul, clar consacrat prin art. 35 pre-citat, (ii) dreptul consumatorului de a denunța unilateral contractul și acesta la fel consacrat prin Ordinul 3/2022 anterior amintit, cât și (iii) dreptul consumatorului de a rezilia contractul pentru neîndeplinirea de către furnizor a obligației de a factura conform perioadei de facturare stabilită prin contract.
În fapt, s-ar ajunge la situația în care vechiul furnizor, prin culpa sa, blochează exercitarea drepturilor consumatorului, iar relativ la această situație, inclusiv pentru noul furnizor art. 35 din ordinul Președintelui ANRE 3/2022 pre-citat, stabilește că exercitarea drepturilor consumatorului se face ”[...] fără ca vreunul dintre operatorii economici implicați să aibă dreptul să se opună”.
Prin urmare, considerăm că se poate face schimbarea de furnizor chiar și în condițiile emiterii unei facturi cu întârziere / neemiterii facturii, consumatorul conservând dreptul de a cere eșalonarea vechiului furnizor.
Se poate plăti cu cardul de energie în cazul tranșelor eșalonate sau va fi refuzată validarea plății, dacă nu corespunde exact unei sume de pe o factură, ci unei rate stabilite cu furnizorul?
Pentru a veni în sprijinul consumatorilor, Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene a redactat un ghid privind plata facturilor la energie prin intermediul cardurilor de energie. Conform acestui ghid, facturile de energie se pot plăti total sau parțial, ajutorul pentru consumatorul final acordându-se în două tranșe egale, respectiv 700 lei fiecare. Tot ghidul menționează că se pot plăti atât facturi curente, cât și facturi restante. Totodată, cu ajutorul cardului de energie se pot face mai multe plăți, indiferent de sumă, către mai mulți furnizori, până la epuizarea sumei disponibilă pe card.
Sursa foto: Shutterstock
Calculator Salariu: Află câți bani primești în mână în funcție de salariul brut »
Te-ar putea interesa și:
