In medie, profitul per capita adus de angajatii celor mai importante 20 de companii europene este valorat la 96.000 de lire sterline, desi exista foarte mari disparitati intre cifrele care caracterizeaza companiile incluse in acest top. Aceasta este principala concluzie a unui studiu realizat de cotidianul britanic The Observer si citat de un material publicat duminica aceasta in The Guardian.

Desi media profitului pe angajat este de 96.000 de lire sterline brut, exista o considerabila diferenta intre compania British Gas, aflata in fruntea topului, cu 445.200 de lire pe angajat, si firma Tesco, aflata pe ultimul loc, cu 7.000 de lire.

Printre cele mai importante 20 de companii europene se afla si unele care au avut pierderi substantiale anul acesta, ceea ce se traduce in cifre de profit pe cap de angajat cu valoare negativa. Astfel, gigantul telecomunicatiilor, Vodafone, a avut pierderi totale de 14,85 de miliarde de lire anul trecut, ceea ce se traduce in profit negativ de 241.000 de lire sterline per capita. Daca nu se iau in considerare rezultatele Vodafone la calcularea cifrei medii pentru cele 20 de companii, atunci profitul mediu pe angajat s-ar ridica la 96.274 lire sterline.

Trasaturi comune in cadrul aceluiasi sector economic

Daca sunt comparate companii care au domenii de activitate similare, atunci cifrele de profit pe cap de angajat se dovedesc a fi similare.
Astfel, companiile de petrol British Petroleum si Royal Dutch Shell au realizat cifre similare, in valoare de 200.000 de lire sterline pe angajat. Shell, cu 109.000 de lucratori, a avut o cifra de profit de 215.000 lire sterline per capita, in vreme ce British Petroleum, cu un personal de 96.200, a ajuns la 179.800 de lire sterline per capita.

Aceeasi situatie poate fi intalnita in domeniul asiguratorilor, unde Aviva si Standard Chartered au realizat performante apropiate, sau in domeniul farmaceuticelor, unde GlaxoSmithKline si AstraZeneca nu au inregistrat diferente semnificative.

In acelasi mod, trei dintre cele cinci mari banci incluse in top, si anume Lloyds TSB, Barclays si Royal Bank of Scotland, au avut profituri similare per capita. Performante mai bune decat grupul celor trei au fost realizate la HBOS, in vreme ce HSBC este banca cu cele mai slabe rezultate din topul celor 20 de companii.

Exceptia de la aceasta regula o reprezinta domeniul minier, unde compania Billiton a realizat performante cu mult superioare celor de la Anglo American, in vreme ce Rio Tinto se clasa undeva la jumatatea distantei dintre cele doua.

De asemenea, se pare ca bautura este cu mult mai profitabila decat tabacul, deoarece in top 20, producatorul de alcool Diageo se situeaza cu mult peste cel de tabac British American Tobacco.

Mai multi angajati, performante per capita mai mici

Printre cele 20 de companii incluse in analiza, exista diferente considerabile intre numarul de angajati cu care fiecare dintre ele lucreaza. BG are cel mai mic numar de angajati, si anume 5.400, in vreme ce Tesco ii are pe cei mai multi, 320.000. Al doilea mare angajator este HSBC, cu un personal de 250.000.

Numarul de angajati este in directa legatura cu cifra de profit per capita, deoarece acele societati cu numarul cel mai mare de angajati au realizat si cele mai slabe performante per capita. Companiile care au un personal de peste 100.000 de oameni, asa cum sunt BT, Anglo American, HSBC si Royal Bank of Scotland, au realizat cele mai slabe performante per capita.

In Marea Britanie, conform cifrelor Biroului National de Statistici, salariul mediu este de aproximativ 29.000 de lire sterline.
Desigur, din cauza contributiilor la diferite fonduri sociale cum este cel de pensii, costurile suferite de o companie cu un singur angajat depasesc valoarea salariului. Media salariala pe Londra este ceva mai mare decat cea pentru toata tara, apropiindu-se de 42.000 de lire sterline, dar media este distorsionata in sens pozitiv de catre salariile foarte mari din zona financiara londoneza.

In plus, multe dintre companiile incluse in top 20 nu lucreaza numai cu salariati platiti la cote britanice sau londoneze, ele mizand foarte mult pe angajati din zone unde forta de munca este mai ieftina. In consecinta, castigurile realizate de companii pe angajat nu sunt nici pe departe returnate integral acestuia. O observatie despre care Marx ar avea probabil ceva de comentat.