Romanul cu un business in 50 de tari, stabilit in America, vorbeste despre mentalitatea si problemele conationalilor
Capital: Cu cati bani ati plecat in America?
Dorel Nasui: Cred ca aveam diurna pe care mi-o dadea statul comunist atunci, probabil o mie de dolari.
Capital: Cum ati plecat?
Dorel Nasui: Am fost trimis sa fac comert. Eram acolo sa prospectez ce se poate vinde din electronica pe care o dezvoltam noi in tara. In State ma astepta un tovaras, un atasat economic, cum se numea atunci. Toti atasatii economici erau de la vechea Securitate, dupa cum se stie. El statea tot timpul cu mine. Am fost la New York, am vizitat impreuna o multime de clienti si, la un moment dat, am disparut la Chicago.
Capital: Pe cine cunosteati la Chicago?
Dorel Nasui: Erau niste prieteni de familie care plecasera de multa vreme. Ei m-au ajutat foarte mult la inceput. Prima data, m-am angajat la o firmulita din suburbii. Lucram hardware si software pentru sisteme de testare bazate pe microprocesoare. Am lucrat acolo doar cateva luni, dupa care am gasit un job care mi-a dublat salariul, la Motorola.
Capital: Cat castigati atunci?
Dorel Nasui: Prima data, in 1986, aveam 39.000 de dolari pe an la angajare, 48 de mii salariul propus dupa sase luni, cand le-am spus ca plec in alta parte, iar cand m-am angajat la Motorola aveam cam 65 de mii.
Capital: Care a fost socul cel mai mare?
Dorel Nasui: Ca nu se vorbea cu noi, colectivul, ci cu eu, persoana. Ca nu se semna indescifrabil, ci cu numele intreg, pentru ca erai responsabil pentru ceea ce faceai. Ca toata lumea te respecta.
Capital: Cand ati inceput afacerea?
Dorel Nasui: Prin 1988. La inceput a fost local, in America, dupa care, din 1990, am devenit internationali. Aveam si serviciu, chiar doua joburi, si, pe langa asta, am inceput un business ca dealer local Motorola, impreuna cu un coleg.
Capital: Ce conteaza mai mult pentru a reusi in afaceri in SUA: relatiile personale, competitivitatea, apartenenta politica, familia sau conexiunile in serviciile de informatii?
Dorel Nasui: Conteaza relatiile personale si competitivitatea. De fapt, ce conteaza acolo este atitudinea pozitiva. Nu exista nu se poate. Nu incepi cu nu. Nu incepi cu aici gresesti. Sau n-ai dreptate.
Capital: Dar in Romania?
Dorel Nasui: Cred ca toate conteaza, pentru ca tranzitia de la comunism la capitalism nu s-a facut in istoria cunoscuta decat dupa 1990. Unele tari, precum Cehia, Slovacia, tarile baltice, Polonia, au mers dupa niste exemple. Imi amintesc ca, demult, venise Havel la Washington si s-a intalnit cu presedintele Bush, tatal, si i-a spus Noi suntem aici pentru a invata. Tot atunci, a venit si un oficial roman, daca nu ma insel era chiar Nastase, care a zis Noi avem de toate in Romania, suntem foarte buni manageri, noua ne trebuie doar banii.
Trecerea de la comunism la capitalism a luat in Romania niste forme hilare, in sensul ca rezultanta a devenit un soi de feudalism, nicidecum capitalism. In feudalism, seniorul local avea atat privilegii economice, cat si politice. Feudalul avea si moara, avea si podul, iti lua taxa si de la pod si de la moara si te reprezenta si politic. Cum poti fi obiectiv cand iei o decizie pentru Romania, din banul public, cand tot tu semnezi si in stanga si in dreapta pe un contract? Indiferent ca o faci direct sau prin interpusi.
Capital: Cum sunt romanii fata de americani?
Dorel Nasui: Comunismul nu numai ca a furat proprietatea romanilor, dar le-a furat si mintea. Unii nu-si pot reveni nici acum. Poate si pentru ca, din cate stiu eu, situatia din tara nu le ofera un minim de securitate sociala. si de aici o atitudine de nepasare, dorinta de a pleca oricum in vest sau fatalista, de acceptare, resemnare sau depresie.
Capital: Cum se poate totusi construi o economie cu aceasta resemnare?
Dorel Nasui: Sa fim pragmatici, nu mai suntem cum eram in 1990. Acum strainii imping afacerile din Romania. Iar afacerile vor merge foarte bine si mai departe. Dar aportul romanilor nu va fi prea mare, pentru ca mentalitatea este adusa din afara si transpusa aici. As zice ca firmele din afara sunt primul motor al economiei, iar cel de al doilea sunt romanii care lucreaza in afara si care trimit banii castigati in strainatate in tara. Peste trei miliarde de euro intra in tara in fiecare an din munca lor.
Citeste si:
Sursa: http://www.capital.ro/index.php?a=23236&shift=1
Calculator Salariu: Află câți bani primești în mână în funcție de salariul brut »
Te-ar putea interesa și:
