Acestea sunt in prezent:

• abuzul de incredere prin fraudarea creditorilor;
• bancruta simpla;
• bancruta frauduloasa,
• forma agravata a gestiunii frauduloase savarsite tocmai de administratorul/lichidatorul judiciar.

Cerinta formularii plangerii prealabile

Este important sa subliniem ca, pentru toate acestea exista cerinta formularii plangerii prealabile din partea persoanei vatamate, ceea ce imprima doua consecinte majore.

Pe de o parte, fapte de acest gen pot fi reclamate numai in termen de 3 luni de la data la care persoana vatamata a aflat despre savarsirea faptei.

Pe de alta parte, retragerea plangerii duce direct la stingerea actiunii penale, ceea ce deschide calea solutionarii amiabile, adica a tranzactionarii laturii civile a procesului penal, tranzactie intre partea care a formulat plangerea si suspect/inculpat. Oarecum in disonanta cu trasatura esentiala a procedurii insolventei de a fi o procedura colectiva – concursuala si egalitara – de recuperare a creantelor asupra debitorului insolvent, iata ca prin formularea unei plangeri penale se evidentiaza in mod individual o persoana vatamata care poate obtine recuperarea creantei printr-o tranzactie care sta la baza deciziei de retragere a plangerii prealabile.

Daca in privinta gestiunii frauduloase cerinta plangerii prealabile subzista din legea anterioara, pentru abuzul de incredere prin fraudarea creditorilor, bancruta simpla, bancruta frauduloasa, cerinta este introdusa cu titlu de noutate. Mentionam ca forma mai grava a gestiunii frauduloase este delapidarea, infractiune posibil de savarsit in insolventa si pentru care plangerea pealabila nu este necesara.

Modificari semnificative in noua legislatie

Din perspectiva altor dispozitii legale modificate de noua legislatie penala intrata in vigoare la 1 februarie 2014, cu relevanta in materia derularii procedurii insolventei, trei sunt semnificative:

Citeste si:

Actiunile exercitate in cadrul unui proces penal nu se suspenda de la data deschiderii procedurii insolventei. Textul astfel completat este unul fundamental in materie de insolventa intrucat face aplicatia trasaturilor esentiale ale procedurii de a fi colectiva, concursuala, egalitara, respectiv opreste urmaririle individuale ale creantelor, care nu se pot derula in paralel dosarului de insolventa. Partile civile se vor judeca in continuare in procesele penale, iar instanta penala va putea decide despagubiri la care sa oblige debitorul insolvent aflat in pozitie de inculpat sau parte responsabila civilmente in procesul penal.

Forma adoptata in prezent de legiuitor pentru viitorul Cod al Insolventei prevede ca asemenea despagubiri (creante) se inscriu in tabel sub conditie suspensiva – indeplinirea conditiei fiind admiterea definitiva a actiunii civile in procesul penal. Intrucat procesele penale sunt deseori de durata, in situatiile in care debitorul supravietuieste prin reorganizare sau, dimpotriva, este la un pas de radiere in faliment – iar procesul penal nu s-a terminat – legiuitorul a prevazut posibilitatea indestularii partii civile fie din averea debitorului reintrodus in viata economica normala, fie din raspunderea patrimoniala personala a conducatorilor vinovati de insolventa. Important de subliniat este ca pentru a fi inscrisa in tabel sub conditie, partea civila din procesul penal va face declaratie de creanta in termenul procedural, in lipsa acesteia isi pierde drepturile.

Din perspectiva unei alte noutati, daca dobanditorii bunurilor instrainate in procedura insolventei le preluau libere de sarcini, inclusiv libere de masuri asiguratorii luate in procesul penal, care se radiau prin efectul vanzarii in procedura, acum masurile asiguratorii sau masurile preventive luate in procesul penal fata de bunurile debitoarei se transfera asupra dobanditorului odata cu bunul. Asadar, potrivit legii, la acest moment, partea civila in favoarea careia in procesul penal s-au instituit sechestre pe bunurile debitorului are un privilegiu la indestulare fata de ceilalti creditori. Situatia este corijata de prevederile formei adoptate de legiuitor pentru viitorul Cod al Insolventei, anume doar masurile asiguratorii instituite in vederea garantarii executarii masurilor de siguranta, confiscarea speciala sau confiscarea extinsa, fac exceptie de la radiere cu ocazia vanzarii. Asadar, textul se va referi la situatia in care bunurile sechestrate sunt produsul infractiunii savarsite de debitorul persoana juridica (e.g. spalare de bani, evaziune fiscala, infractiuni la regimul vamal) si devin prin confiscare proprietatea Statului. Prin urmare, asemenea norma are caracter sever descurajant la valorificarea bunurilor sechestrate in vederea confiscarii.

Interdictia de a practica profesia de practician in insolventa

Nu in ultimul rand, punerea in miscare a actiunii penale sau trimiterea in judecata a practicianului in insolventa pentru fapte de natura a afecta prestigiul profesiei sunt masuri dispuse de procuror care antreneaza de drept suspendarea calitatii de practician in insolventa, implicit eliminarea lui din portofoliul de dosare de insolventa gestionat. Daca masura interdictiei de a practica profesia de natura careia inculpatul s-a folosit pentru comiterea infractiunii era si pana in prezent o posibilitate procedurala impotriva unui practician in insolventa, posibil de dispus de procuror, totusi aceasta posibilitate era o situatie de exceptie, ca masura preventiva, prin esenta temporara, verificata ritmic si cu posibilitatea de contestare. In prezent, efectul actelor mentionate ale procurorului se produce de drept fiind legiferat un nou caz de suspendare din profesie, adica practicienii vor astepta rezultatul judecatii penale si implicit al functionarii prezumtiei de nevinovatie din afara practicarii profesiei.

Articol scris de Antoniu Obancia, Partener Zamfirescu Racoti & Partners.