Broken City este stilizat, perfect luminat, sclipitor, cu un montaj rapid si o distributie parca luata de pe lista Oscar: Russel Crowe in rolul primarului, Catherine Zeta-Jones in rolul sotiei potential infidela si Mark Wahlberg in rolul care l-a consacrat: Mark Wahlberg. Aproape ca nici nu observi ca te uiti la un film prost. Aproape …

Allen Hughes, cunoscut pentru titluri ca The Book of Eli si New York, I love you, isi incearca aici mana cu un film noir. Scenariul, semnat de Brian Tucker, nu-l dezamageste si vine inarmat cu un thriller politic parca reciclat din anii 40 si personajele arhetipale ale genului: detectivul particular si femeia fatala.

Billy Taggart (Mark Wahlberg) este un politist temperamental, cu un simt al moralitatii indoielnic, dar o inima de aur (cum altfel?) care a fost fortat sa demisioneze din politie dupa un incident armat si care acum isi castiga existenta ca detectiv particular. Afacerea nu-i merge foarte bine in pofida eforturilor depuse de asistenta sa Katy (jucata de frumoasa si radianta Alona Tal, ce te face sa regreti ca nu apare pe ecran mai des).

Astfel ca atunci cand primarul New York-ului, Nicholas Hostetler (Russel Crowe), ii ofera 50.000 $ pentru a afla daca sotia sa, Cathleen (Catherine Zeta Jones), il inseala, Billy este mai mult decat dornic sa se apuce de treaba. Cazul trebuie rezolvat cat mai repede pentru ca primarul se afla in cursa pentru realegere si, precum ne spune chiar el: “Alegatorii din New York au ales betivi, hoti, italieni, homosexuali, evrei si negri dar nu-l vor alege pe unu’ a carui sotie il inseala”. In cazul in care inca te intrebai, primarul este personajul negativ.

Citeste si:

Insa Billy nu intelege adevarata miza a povestii, o afacere imobiliara murdara din care Hostetler castiga milioane de dolari si pe care incearca disperat sa o ascunda, desi diferite persoane pe parcursul filmului, inclusive Cathleen, ii explica cum stau lucrurile de fapt. Din fericire, Broken City este genul de film in care oamenii corupti printeaza documente incriminatoare doar pentru ca eroul sa le gaseasca si, foarte curand, Billy isi concentreaza talentele pe Hostetler insusi.

Actorii navigheaza scenariul placid, intr-un film in care toate personajele au cel putin un secret, oameni sunt impuscati, au loc batai perfect coregrafiate si se tin discursuri ce debordeaza prin machiavelism. Singura figura energetica este Russel Crowe care isi foloseste statura si vocea impozanta pentru a te face sa crezi, macar pentru un moment, ca baietii buni chiar sunt in pericol.

Plin de clisee precum bine cunoscuta cursa cu masini prin oras si personajul beat mort care, miraculos, este perfect treaz cand ajunge la locul crimei, Broken City este mediocru, dar te va distra timp de aproape doua ore. E ca un cristal stralucitor si lustruit care incearca sa te convinga ca este diamant.

* Pentru “diamante” ale genului, postmodern.ro iti recomanda serialul Boss (2011) ce urmareste povestea lui Tom Kane, un primar corupt jucat de Kelsey Grammer, un personaj infinit mai interesant decat Nicholas Hostetler. Pe langa aceasta, merita vazuta si mini-seria lui Paul Abbott, State of Play (2003), despre un politician a carui viata incepe sa se destrame din momentul in care asistenta sa este gasita moarta. Ambele recomandari exceleaza printr-o poveste complexa si plina de suspans si personaje realiste in care nu stii niciodata daca poti avea incredere.