Acum nu prea mai vin oameni. “Avem noroc cu partia de schi care, desi la vreo cateva zeci de kilometri distanta, mai aduce si la noi turisti. Acolo, stiti si ‘mneavoastra, cazarea-i scumpa, proprietarii profita, ridica preturile…asa ca unii mai vin si pe la noi. Vara insa, a scazut rau numarul turistilor”, mai spune ea. Trage din tigara, apoi o arunca langa frunzele stranse de pe strada.

Instant ma gandesc la un mic incendiu, imi reprim senzatia si fac stanga imprejur, nu inainte de a-i multumi pentru informatii.

Statiunea Voineasa, celebra pana nu de mult pentru aerul bogat in aerosoli si esente volatile de brad, pentru calitatea serviciilor de tratament si peisajul superb, a devenit un loc cel putin sinistru, daca nu chiar periculos. Impartirea, in aprilie 2010, a patrimoniului intre cele patru confederatii sindicale (CNSLR Fratia, Cartel Alfa, BNS si CSDR) nu a facut altceva decat sa mai bata un cui la sicriu.

Scurt istoric de indiferenta, interese meschine, politica

Inainte de 1990, statiunea Voineasa era una dintre perlele Romaniei. Aici veneau olimpicii internationali pentru a se pregati, pensionari pentru a se relaxa, oameni de toate varstele care profitau de aer curat si padurile intinse de conifere. Era bataie pe mii de locuri de cazare, un furnicar de oameni. Dupa Revolutie, sindicatele si-au facut firma proprie care adminstreaza aceste bunuri.

In zona Vidra "Voineasa, peste 3.000 de locuri de cazare sunt blocate din cauza intereselor si indolentei liderilor de sindicat care detin in administrare hotelurile din zona. In cazul in care ar fi existat minimum de interes din partea sindicatelor pentru modernizarea acestor imobile care zac acum in ruina, solutii in acest sens s-ar fi gasit. In urma cu ceva vreme, inainte de 2010, liderii CNSLR Fratia ar fi fost contactati de cativa investitori locali si straini interesati de concesionarea hotelurilor din Vidra, insa acestia au fost refuzati, desi contractul era mai mult decat avantajos.

Cat timp au functionat hotelurile, chiar si la capacitate minima, pana in urma cu 5-6 ani, liderii sindicatelor si functionari aflati in cardasie cu ei, au incasat bani dar nu au platit nimic catre bugetul local.

Timp de peste 30 de ani.

Tartorul statiunii este Danut Moldoveanu, economist, fost director, tot aici, si pe vremea comunistilor. Acum este angajat la SRL-urile a doua sindicate, din cele patru, cate stapanesc statiunea Voineasa: SC BN Sind Balneo Turism, al BNS, si Sind Tour Trading SRL, adica ale CNSLR Fratia. De asta, unii spun ca Moldoveanu joaca „la doua capete”. Ba nu, la trei, deoarece are si pensiune proprie, la Valea Macesului, ceea ce, in termeni deja uzuali, se numeste „conflict de interese”. Dar domnul Moldoveanu spune ca nu conteaza, deoarece pensiunea care ii apartine nu are decat zece camere, si nu el a „chelit” statiunea de turisti.

Cum si-au impartit Sindicatele patrimoniul

In 2007, Sindicatele si-au impartit patrimoniul din Voineasa, astfel:
- Hotelul Lotru, de doua stele, este al SIND Romania SRL (companie-sindicat care a gestionat pana in 2010, in mod unitar, activitatea bazelor de tratament din patrimoniul sindicatelor);
- Hotelul Voinesita (o stea) apartine BNS;
- Hotelul Vidruta, care are doua stele si cinci vile (de trei stele), este al CNSLR Fratia;
- Hotel Lotrisor, de o stea, cu sase vile (trei stele), este al Cartelului Alfa;
- Hotelul Poenita, de o stea, precum si trei vile (la trei stele) sunt ale CSDR.

Primarul din Voineasa, Gheorghe Stanciu, este acuzat peste tot in presa locala de spalare de bani, favorizarea unor contractori pentru partia de schi, dar si indiferenta crasa fata de viitorul statiunii pe care ar trebui sa o pastoreasca. Recent, acesta a fost trimis in instanta cu mai multe capete de acuzare. Interesul primarului se vede de altfel doar intrand pe site-ul Primariei Voineasa, neactualizat din 2012.

La inceputul mandatului sau, tonul lui Stanciu era diferit fata de ceea ce „a reusit” in ultimii ani. In 2012, acesta acuza interese obscure ale fostului ales local, Gheorghe Dobrin, in relatia derulata cu sindicatele. „Exista clar un interes al fostului primar in a mentine aceasta situatie anormala. El era de la PSD, liderul sindical de la judet este vicepresedinte PSD, normal ca au cautat sa se protejeze unul pe celalalt. Nu se plateste niciun impozit pe cladirile de la Vidra ale CNSLR. Ei vin cu o motivatie ca nu au facut receptia cladirilor si ca nu sunt functionale. Autorizatia de construire a acestora este emisa de la mijlocul anilor ’70. Ori, pana si eu daca nu imi termin o constructie in doi ani de la eliberarea autorizatiei tot platesc impozit pe ea. In Voineasa nu platesc impozit decat pe hotelurile functionale. Pai, acum ce sa fac? Sa ma prefac ca celelalte nu exista? O sa cer un audit pentru a stabili valoarea prejudiciului”, afirma Gheorghe Stanciu.

El l-a amenintat deschis si pe liderul sindical Constantin Parvu, vicepresedinte CNSLR Fratia si consilier judetean PSD in Valcea. „Am de gand sa aplic codul fiscal. Apoi le voi face dosare pentru evaziune fiscala. Nu au platit un leu impozit catre localitate pentru cladirile pe care le-au construit aici. Este o adevarata bataie de joc. Ideea este ca eu voi inmana acest material facut de casa de avocatura catre Ministerul Finantelor si prima instanta, dupa care voi trece laexecutarea silita. Nu exclud chiar sa le iau aceste cladiri. Nu le convine, sa vina ei sa ma dea in judecata!”, sustine primarul din Voineasa. Sindicalistul Constantin Parvu se apara sustinand ca pentru Vidra se intrevede un viitor luminos „In momentul in care dam drumul la cele doua hoteluri de la Vidra se rezolva si problema taxelor si impozitelor. Nu am de gand sa las situatia incurcata, o sa platim taxele noului primar. La Voineasa este ceva mai complicat. Noi avem hotelurile care nu functioneaza, iar BNS a preluat hotelul Lotru, pe care il administreaza printr-o firma din Timisoara”, explica sindicalistul valcean.

Citeste si:

La randul sau, ca o poveste tipic romaneasca, sindicalistul considera ca vinovat de situatia din statiune este primarul din Voineasa.

Acestea se intamplau insa in perioada 2011- 2013 si, ca de obicei, aceste vorbe au ramas „in vant”, actiunile primarului din Voineasa au lasat de dorit, iar statiunea, victima tacuta, a inceput sa culeaga rugina si buruieni.

Inca o dovada a faptului ca statiunea Voineasa este nefericita victima a intereselor politice o reprezinta si o declaratie a fostului Ministru al Turismului, actualmente sub control judiciar, Elena Udrea. Ea scria pe Facebook, in octombrie 2014, ca „Voineasa si Vidra pot rivaliza oricand cu statiunile de pe Valea Prahovei. Acest lucru nu se intampla insa pentru ca statiunea a fost lasata in paragina dupa ce a fost trecuta in patrimoniul sindical. CNSLR Fratia, Cartel Alfa, BNS si CSDR detin hotelurile de aici. Singura solutie este nationalizarea. Asta inseamna ca statul sa ia inapoi toate cladirile si bazele de aici care au fost date sindicatelor. Ele sa fie reabilitate prin fonduri europene si apoi sa fie reintroduse in circuitul turistic – cu sau fara sprijinul unor privati care sunt cu adevarati interesati sa faca turism in Romania.
Am vrut sa fac asta inca din 2012, chiar m-am intalnit cu liderii sindicali in acest sens. Din pacate, odata cu inlocuirea Guvernului Boc, acest proiect a fost stopat, iar Ponta nu a facut nimic pentru a rezolva aceasta problema. Din contra, blocheaza in continuare investitia de la Voineasa care poate genera 3.000 de locuri de munca”, acuza ea.

Itele povestii statiunii Voineasa sunt incalcite – au avut si timp sa se incalceasca, din perioada lui Petre Roman si pana in prezent; vinovati sunt absolut toti: Ministerul Turismului, pentru ca desi a trambitat de-a lungul anilor, prin multiple voci, importanta statiunii, nu a facut practic nimic, sindicatele care nu au platit/nu platesc bani catre buget si nu au facut decat sa capuseze cladirile cu mii de locuri de cazare, neinvestind aproape nimic din banii alocati, primarii din Voineasa, consilierii locali si, de ce nu, chiar si presa centrala care, desi a semnalat de cateva ori neregulile, nu a insistat mai mult pe subiect. Lista ramane, bineinteles, deschisa.

Statiunea Voineasa, o oaza de liniste si pace

Probabil nu veti dori sa urcati la Voineasa. Nici nu trebuie sa o faceti, este poate mai bine sa ramaneti cu amintirile taberelor de la inceputul anilor `90, sau chiar anii `80. Noi am facut-o insa si am ajuns sa regretam aproape instant.

Da, este liniste. Avem si parte de pace, flori (salbatice), plus cateva patrupede plictisite si uneori latratoare sau mugitoare. Hotelul Lotru este singurul care este deschis din cele peste 10 cladiri pe o raza de mai putin de un kilometru.

Doamna de la receptie, amabila dar extrem de plictisita, spune ca, in zilele bune, are peste 10 vizitatori. Preturile sunt foarte mici pentru un hotel plasat intr-o zona extrem de placuta, dar acest lucru nu pare sa atraga prea multi turisti, probabil respinsi de lipsa investitiilor in dotari si servicii. Practic, hotelul arata ca o relicva din trecutul comunist – aceleasi scaune, candelabre enorme, carpete rosii, banci ponosite. Chiar si praful pare neclintit de pe anumite obiecte.

Mai mult, hotelul este deschis doar cate doua luni pe an, in perioada verii, in rest fiind inchis. Nu am inteles de ce si nici nu am vrut sa intru in amanunte, banuind ca raspunsul ar fi fost o ridicare din umar/spranceana sau o explicatie legata de sindicate, politic, interese si asa mai departe.

Continuam urcusul, insotiti de trei caini vagabonzi jigariti dar aparent incantati de compania umana din ce in ce mai rara. Ajungem la o intersectie unde, pe un semn ruginit si uitat de vreme, scrie „Hotel Voinesita”. Catelul, cu limba scoasa de un cot, se pozitioneaza pe directia potrivita. Il urmam, docili – suntem pe teritoriul lor, nu? Nici tipenie de om si imi rasuna in minte spusele doamnei Mariana: „Zici ca e Cernobil!”.

Si parca pentru a se adeveri, ajungem la parcul de distractii. Candva asaltat de copii, parinti, acum este o relicva trista, ruginita, ingropata in iarba, indiciu ca natura nu poate fi oprita, stavilita sau controlata. Banca, de la umbra, din lemn, este putrezita. Nu ai cum sa nu ramai, macar pret de cateva secunde, sa contempli si sa simti atmosfera grea, apasatoare, trista.

Periplul printre cladiri este o experienta…sa-i spunem interesanta. Balcoane indoite, stau sa cada; gemuri sparte, lipsa, usi baricadate pe care, ironic, scrie „Intrare”; panze de păianjen nenumarate; scari distruse, pavaj gaurit si neingrijit. Intre cateva cabanute, incuiate si ele, dar cochete la exterior, vacile isi fac de treaba. Una dintre ele, lipita de casa, pare ca musca din ea – o iluzie optica amuzanta. Cainii incep sa latre si nu poti sa nu te temi putin pentru integritatea corporala. Nu este nimeni in jur, poti muri si te-ar gasi cineva probabil peste cateva zile.

Coboram la strada principala unde, de bine de rau, trec masini si sunt oameni, terase saracacioase, cativa turisti rataciti. La o terasa, intram in vorba cu un locuitor de prin imprejurimi. „Da, pai ce sa zic, mare magarie! Au arestat nu`sh cati moguli si baroni locali, da` tot nu se face nimic si noi saracim si murim aicea…”; barbatul bea o gura de bere, trage din tigara, ganditor. „Sa traiesc sa mai vad si eu odata statiunea vie…”.