Universul dominat de Incertitudine si comportamente Extreme

Citind una dintre cartile de referinta ale lui Stephan Hawking, geniul care ne bantuie cu ideile lui despre determinismul Universului (cu exceptia Singularitatii de la momentul numitului “Big-Bang”, pe care nici macar Hawking nu-l poate explica), se observa o serie de similitudini intre “comportamentul” Universului si cel al sistemului economico-financiar.

Teoria spune ca, la Crearea Universului, mai exact, la momentul exploziei punctului de densitate infinita (va rog sa va imaginati un punct de densitate infinita!!), Universul a trecut printr-o perioada de expansiune foarte rapida, denumita “inflationista”, deoarece viteza de expansiune a materiei a fost, din fericire doar pentru o perioada limitata de timp, crescatoare.

Asadar, se pare ca, procesul inflationist reprezinta o lege nescrisa a Creatiei.

Pe cale de consecinta, devine natural ca aceasta lege sa se rasfranga, sub diferite forme, si asupra vietii noastre socio-economice.

O alta lege nescrisa este cea a incertitudinii, in jurul careia “graviteaza” intreaga existenta. La nivel micro, mecanica cuantica ne ofera drept dovada “principiul incertitudinii”, care mentioneaza ca nu putem cunoaste simultan atat viteza unei particule cat si pozitia acesteia. Cu cat cunoastem mai multe despre viteza unei particule, cu atat cunoastem mai putin despre pozitia acesteia, si vice-versa, fapt care pare sa contrazica principiul determinismului.

Pe de alta parte, in domeniul investitiilor, problema majora cu care ne confruntam este cunoasterea volatilitatii randamentelor activelor, tot o forma de incertitudine.

O alta asemanare este aceea ca Universul a dezvoltat forme extreme, intr-atat de extreme incat nici lumina nu poata sa scape de atractia gravitationala imensa a unei stele care si-a terminat combustibilul nuclear. O astfel de stea, cu masa ce poate fi mai mare de o suta de milioane de ori decat cea a Soarelui, isi sfarseste existenta tot printr-un gen de Singulariate ( pur si simplu colapseaza / se contracta, pana la disparitie, datorita propriei gravitatii). Asadar, iata un eveniment cu adevarat extrem, dar fara a fi un Armagedon, intrucat Creatia este continua.

Prin comparatie, evenimente extreme, a caror momente de initiere sunt necunoscute, exista si in sistemul economico-financiar. Impactul acestor crize este devastator, insa, pana la acest moment, renasterea din colaps a sistemului financiar a fost intotdeauna posibila. Nu putem spune ca este vorba despre un miracol (dar cine stie?!), insa cu singuranta atat colapsul sistemului financiar cat si renasterea acestuia pot fi considerate evenimente extreme (complet neasteptate, cu impact major, fara a fi insa “definitive”)

Similitudinile nu se opresc aici. O alta teorie fundamentala a comportamentului investitiilor, parca revelata, este geometria fractala. Cel care a descoperit fundamentele matematice ale aceastei “noi” forme de imitatie ale comportamentului naturii este un alt “greu” al comunitatii stiintifice, Benoit Mandelbrot.

Mandelbrot a avut o intuitie geniala, aproape o revelatie, cand a descoperit modul in care “natura” creaza forme dintre cele mai spectaculoase. Cuvantul cheie este “repetitivitatea unor instructiuni simple, peste care se aplica si variatia aleatorie”.

Daca luam ca exemplu ADN-ul, vedem ca este construit printr-un mecanism repetitiv al unei instructiuni, la fel si ramurile copacilor, un strugure, o frunza de stejar, formatiunile stancoase, formatiunle noroase si inclusiv dispunerea galaxiilor in Univers. Ultimile doua mecanisme sunt mai greu de observat cu ochiul liber, datorita fenomenului complex de “clustering”/aglomerare, fenomen fundamental inclusiv pentru descrierea comportamentului volatilitatii activelor financiare.

Principiile geometriei fractale se aplica cu succes la imitarea comportamentului volatil al pretului activelor, intr-un mod care era, pana nu demult, imposibil de conceput.

Mandelbrot sustine ca “imitatia este o forma a cunoasterii”. Asadar, daca un proces este capabil sa imite un comportament “real”, inseamna ca procesul respectiv reprezinta cheia decriptarii modului in care sunt create diferite structuri, de la cele mai simple, la cele extrem de complexe. Datorita importantei evidente pe care o are in replicarea multor fenomene, geometria fractala a fost recent introdusa si in scoli ( nu si la noi…).

Din pacate, distinsului fizician si economist nu i s-a acordat Premiul Nobel. Ma intreb, oare de ce??

Oare pentru faptul ca Mandelbrot, dar si alte personalitati precum Nassim Taleb (care a vizitiat si Romania), combat cu vehementa teoriile financiare “moderne” de genul “Modern Portfolio Theory”, “CAPM”, a modelelor “Browniene” – in care pretul se modifica continuu, fara salturi, inclusiv a celor de evaluare a produselor derivative, “Black-Scholes”(BS), sau a oricaror modele care utilizeaza distributii probabilistice normale si nu produc “salturi”? Este oare posibil sa se acorde un premiu, de o asemenea anvergura, pentru modele care sunt diametral opuse celor care deja au primit aceasta recunoastere?! Probabil ca nu, deoarece mai avem de luptat cu unul dintre cele mai mari pacate, si anume mandria, care ne impedica sa ne recunoastem si ne asumam propriile greseli.

Motivul pentru care toate aceste teorii financiare nu sunt acceptate de personalitati ca Mandelbrot & co, este simplu de explicat. Distributiile normale (ma refer la orice distributie din aceasta familie) nu pot genera suficienta probabilitate la extremitati, acolo unde severitatea evenimentelor are impactul cel mai mare. In plus, modelul BS nu genereaza nici “salturi” si nici “clustering”. Totul este mult prea simplificat la acest model.

Desi, la inceput, Mandelbrot a primit o replica extrem de dura din partea sustinatorilor scolii clasice, cu timpul, ca urmare a nenumaratelor crize financiare (Asia, Rusia & LTCM, inclusiv criza subprime din prezent,etc,etc), comunitatea de investitii a inceput sa accepte ideea ca toate aceste modele/teorii sunt, in cazul fericit, orientative, iar in cel mai nefericit, pur si simplu eronate.

Problema este deosebit de spinoasa, intrucat, in toate scolile de business si la toate programele de certificare din domeniul financiar, se predau aceste teorii. Este greu sa nu ramai contrariat de faptul ca toate aceste teorii moderne au la baza teza de doctorat a lui Bachelier, ce dateaza din anul 1900, “La Theorie de la Speculation”.

Ma intreb cat de moderna este o teorie care se bazeaza pe un tratat ce dateaza de mai bine de un secol? Chiar daca a fost modificat de mai multe ori, astfel incat sa se aproprie de realitate, atat cat este posibil cand ai la baza ipoteze controversate, fundamentul teoriilor financiare moderne se afla inca in acest tratat.

Asadar, cu ce mai ramanem?! Care sunt acele teorii financiare pe care le putem considera ca imita cel mai bine “realitatea”?

Dupa cum mentionam anterior, daca este sa aplicam orbeste teoriile scolii clasice, nu prea mai avem mare lucru pe care sa ne bazam in evaluarea investitiilor si in deciziile de diversificare & optimizare a portofoliilor.

Pe de alta parte, Mandelbrot recunoaste ca, deocamdata, metodele pe care le-a dezvoltat nu pot fi utilizate si la evaluarea produselor derivative. Il asteptam cu nerabdare; este posibil sa fie aproape de cea mai mare realizare a mileniului (din domeniul financiar), un model revolutionar de evaluare a optiunilor, de exemplu.

Cu toate acestea, modelele dezvoltate de Mandelbrot sunt aplicate in prezent, cu succes, la evaluarea volatilitatii, fara a fi nevoiti sa utilizam “deviatia standard” drept unica modalitate (de multe ori eronata) de determinare a volatilitatii/riscului unui instrument financiar.

Nonconformist, aplicand metode neconventionale, om de geniu dar fara prea mare trecere la comunitatea de investitii, mai ales datorita stilului oarecum “direct”, Madelbrot ramane una dintre marile sperante.

Acesta, aducand indirect discutia despre Basel II, recunoaste ca una dintre cele mai mari realizari ale acestui acord este introducerea Distributiilor Extreme, care au la baza “Teoria Valorilor Extreme” (TVE), teorie aplicata, in cadrul acordului, la evaluarea riscului operational.

Aceeasi teorie se aplica cu succes si la evaluarea volatilitatii extreme a ratelor de schimb, a randamentului actiunilor, a dobanzilor, a daunelor aferente “fire & perils”, in hidrologie si oriunde exista evolutii extreme ale unor fenomene ce pot fi masurate.

Asadar, ar mai exista teorii financiare care isi gasesc aplicatii extrem de importante in practica si care sa fie sustinute chiar de catre Mandelbrot & co, cei mai vehementi opozanti ai teoriilor “moderne”, apartinand scolii clasice.

In putine cuvinte, experienta proprie in ceea ce priveste utilizarea Distributiilor Extreme este ca, acestea pot fi simulate rapid prin intermediul algoritmilor MonteCarlo si pot “imbraca”, bine, date istorice referitoare la randamente negative extreme ale unor instrumente financiare sau la severitatea extrema a daunelor.

Singura problema pe care am intampinat-o a fost cea a selectarii datelor, pentru aceasta faza importanta fiind necesara procedura bazata pe selectii succesive/ tresholduri multiple. Asadar, experienta conteaza, procedura de selectie a datelor nefiind una automata.

Desi nu pot face subiectul unui simplu articol, exista modele de evaluare a instrumentelor derivative care furnizeaza rezultate clar imbunatatite fata de cele oferite de Black & Scholes. Este vorba atat despre modele care contin “salturi”, “Models with Jumps”, cat si despre cele care contin salturi si in care volatilitatea este stohastica, “Stochastic volatility models with jumps”

Din pura curiozitate, cati dintre investitorii institutionalizati utilizeaza aceste din urma modele si cati utilizeaza Black-Scholes?! Mai mult, la momentul producerii crizei din Rusia, care a declasat si falimentul LTCM, Myron Scholes, detinatorul premiului Nobel pentru dezvoltarea modelului BS, era parte a echipei LTCM…

Precum se vede, in incapacitatea noastra de a intelege lumea in care traim, devenim obsedati de modele intr-o asemenea masura incat confundam realitatea cu modelul si ne atribuim, in mod fundamental eronat, capabilitati pe care nu le avem.

Universul este intr-adevar dominat de incertitudine si evenimente extreme, iar lumea financiara este o parte certa a acestui Univers.

De unde si concluzia ca, in lumea financiara, nu toate “produsele” care au succes la “publicul tinta” reprezinta un succes de “piata”. Dimpotriva!


Comenteaza articolul

Opinia cititorilor nostri este importanta pentru noi, Wall-Street incurajand publicarea comentariilor voastre. Pe site urmeaza sa isi gaseasca locul numai comentariile pertinente, on-topic, prezentate intr-un limbaj civilizat, fara atacuri la persoane / institutii. Ne rezervam dreptul de a elimina orice comentariu care nu corespunde acestor principii, precum si de a restrictiona accesul la comentarii utilizatorilor care comit abuzuri grave sau repetate.