Ce rol mai are autenticitatea in comunicare?

In urma cu mai bine de 3 ani, reteaua GolinHarris celebra 50 de ani de PR si publica “Urmatorii 50 de Ani” (orig. „The Next 50 Years”), in care proiecta propria viziune asupra viitorului si asupra modului in care trendurile pe-atunci emergente aveau sa impacteze comunicarea. Una dintre predicitiile echipei GolinHarris era ca America isi va alege in curand un presedinte afro-american. O alta se referea la faptul ca autenticitatea se va impune, mai mult ca niciodata, ca element central pentru orice entitate, in orice zona de business, in orice zona de viata. Incepand cu 2008, cele doua idei s-au intersectat.

Liderii de astazi - politici, economici sau sociali – sunt in realitate showmeni care performeaza, intr-un spectacol fara sfarsit, in fata unui public eterogen – votanti, mame-singure, angajati, seniori, clienti, gospodine, actionari, furnizori, gay, sindicate etc. Fiecare cuvant este analizat, fiecare gest este disecat, culoarea de pe talpa pantofilor este subiect de titlu de ziar, perlele lingvistice intra in folclorul national. Orice derapaj este amendat. In print, pe net, in prime time, in discutiile de la mall – caci la coltzul blocului nu mai prindem decat pensionarele.

Martor al acestui spectacol gratuit al vietii, pigmentat cu nesfarsitele comentarii de pe margini ale auto-proclamatilor analisti, romanul trebuie sa discearna si sa decida ce este adevarat si ce nu. Ciocolata oferita sinistratilor din confortul masinii incalzite, divortul disecat cu cinism sub scrutinul public, lacrima timida din coltul ochiului in timpul unui discurs public, gaura din talpa pantofului – sunt stunt-uri de PR? Sunt imagini reale? Cat din toate acestea este autentic? Si mai ales: este importanta autenticitatea?

Nu, nu este importanta. Autenticitatea este totul.

In era 3.0, mai mult decat oricand, autenticitatea este pivotul pe care se construiesc afaceri, imperii, relatii. Incredere.

Autenticitatea este noua limba a brandurilor in conversatiile zilnice cu fanii. E ca si cum am fi inconjurati fiecare (eu, tu, compania, brandul preferat), de un cub de cristal transparent, prin care orice gest se vede, orice miscare se-aude, orice clipire de pleoapa se simte. Orice incercare de simulacru este identificata. Nu mai putem avea secrete.

In redescoperirea autenticitatii, primul pas pentru o organizatie este sa raspunda onest la intrebarea Cine suntem?. Orice drum are un inceput si un sfarsit. Daca nu iti cunosti inceputurile, daca nu ai din prima clipa o intelegere foarte clara despre cine esti, cum esti si ce vrei, te poti pierde foarte usor. Primul pas este sa privesti intr-o oglinda noua: imagineaza-ti o sedinta de board, cu toti directorii din organizatia ta adunati in jurul mesei. Acestia sunt cei mai importanti oameni din organizatie, cei care stiu de unde vin cifrele, unde se duc cele mai mari cheltuieli, care este viziunea de business, care este spiritul organizatiei, cu ce probleme se confrunta oamenii. Desi au informatiile cele mai corecte, cu siguranta le lipseste ceva: obiectivismul. Sunt predispusi sa apere ceea ce s-a creat déjà in companie, au tendinta de a-si proteja propriul statut si au marota atitudinii defensive.

Exercitiul incepe cu doua intrebari pentru toata lumea: care ne sunt slabiciunile in piata? Ce nu facem bine?

Si o intrebare pentru tine: oare directorii din sedinta de board sunt oamenii cei mai potriviti sa raspunda?

Cu siguranta nu. Mesagerii autenticitatii nu sunt acestia. La masa din management board ar trebui sa stea, in locul directorilor, clientii organizatiei, cumparatorii, furnizorii, detractorii, competitorii. Insist si este foarte important ca raspunsul final la intrebarea “cine suntem noi?” trebuie sa fie bazat pe raspunsurile oferite de toti acestia, fara spoiala, fara cenzurare. Asa se compune fotografia obiectiva a realitatii si nu prin autoportret.

Este imaginea de la care compania isi poate desena mai departe traseul pe terenul de curse.

Nu va fi usor. Dar autenticitatea incepe aici.