Citeam siderat in urma cu cateva zile ceea ce scria jurnalistul Cristian Tudor Popescu despre un volum lansat de editura Polirom numit, pompos, “Istoria jurnalismului din Romania in date. Enciclopedie cronologica", un volum masiv care are pretentia de a realiza o sinteza (si nu numai) a evenimentelor mai mult sau mai putin notabile din presa romaneasca de-a lungul timpului.
Spun “siderat” pentru ca acel volum contine o multime de greseli, inacceptabile venind din partea unui profesor universitar de la FJSC, numitul Marian Petcu. Cristian Tudor Popescu face o treaba excelenta in a numi doar cateva dintre erorile gasite: date de nastere/deces gresite, somitati jurnalistice inexistente, entitati media ce nu sunt nici macar in treacat amintite - precum ProTV sau Adevarul. Lista poate continua insa va invit sa lecturati articolul scris de Popescu.
Practic, pagini intregi de istorie a jurnalismului romanesc au fost efectiv sterse de pe fata pamantului.
Am fost indeajuns de intrigat de acest volum care poate fi gasit la pretul, deloc mic, de 115 de lei, incat sa “sap” mai multe despre el. Ce am descoperit este si mai dezamagitor intrucat arata, pentru a cata oara, lipsa de coloana vertebrala a autoritatilor romane care isi dau girul in a publica astfel de mizerii din bani publici – inclusiv ai mei si ai tai.
Trimitand intrebari la Administratia Fondului Cultural Romanesc, primesc, pompos, raspunsul “"Istoria jurnalismului din Romania in date. Enciclopedie cronologica", prima lucrare cronologica a jurnalismului de la noi din tara, volum care insumeaza munca a 120 de specialisti – bibliotecari, profesori, istorici, arhivisti, jurnalisti - a beneficiat de finantare de la Administratia Fondului Cultural National in anul 2012, in urma unei sesiuni de finantare de proiecte editoriale”.
Sa va traduc – pe langa acei “profesori, istorici, arhivisti” si asa mai departe, “grosul” muncii a fost depus de sarmanii studenti de la Jurnalism, ctitoriti de dom’ profesor Marian Petcu care i-a trimis “en gross” la Biblioteca Centrala Universitara cu diferite teme de sinteza/istorie pe care, mai apoi, le-a integrat in carte. Probabil nu s-a uitat foarte mult pe ele, daca a putut “scapa” ineptii precum faptul ca Marin Preda a murit in 1989.
Probabil s-ar fi bucurat de cei noua ani in plus de viata…
“Moda” lucrarilor realizate de studenti nu este insa noua si nici alti profesori nu se dau in laturi de la astfel de obiceiuri, dupa cum spun studenti de la FJSC. Un alt “dinozaur” al jurnalismului, profesorul Zoltan Rostas, se foloseste de metode similare. Adevarat, in unele cazuri sunt citati si studentii, ca note de subsol, insa banii si faima (mai mult sau mai putin indoielnica), ei si-o asuma.
Interesant nu este insa acest fapt. Trecem peste – orice om isi face documentarea cum poate.
Mai grav este ca acest volum a fost in primul rand acceptat dupa un proces “riguros” de selectie si conform legislatiei in vigoare. Si citez din raspunsurile oferite de AFCR:
“In urma procesului de selectie care, potrivit legislatiei in vigoare (Legii nr. 186/2003 privind sustinerea si promovarea culturii scrise, republicata, a prevederilor Ordonantei Guvernului nr. 51/1998 privind imbunatatirea sistemului de finantare a programelor si proiectelor culturale), presupune o evaluare a proiectului de catre o comisie formata din membri desemnati de Consiliul Administratiei Fondului Cultural National, in urma consultarii organizatiilor culturale, editurilor, redactiilor publicatiilor, uniunilor de creatie, organizatiilor neguvernamentale si/sau institutiilor publice de cultura, proiectul editorial a primit un punctaj de 86,67 de puncte”.
Carevasazica, in publicarea acestui tom si-au dat girul o multime de institutii de stat, companii culturale, edituri, uniuni, ONG-uri, institutii publice de cultura si asa mai departe.
Am dat un ochi si pe acel punctaj care, printre altele, sublinia ca fiind foarte importante:
- Calitatea continutului
- Evaluarea fragmentului/fragmentelor din titlul/titlurile propuse
- Evaluarea rezultatelor proiectului editorial descrise in indicatori verificabili si obiectivi studii, cercetari, anchete sociologice, chestionare pentru public si beneficiari), prin care sa se evidentieze modul in care au fost satisfacute nevoile culturale ale grupurilor tinta
Cum de o fi trecut volumul de acest scrutin, nu stiu.
Acest editorial se vrea in primul rand un semnal de alarma pentru institutiile numite mai sus pentru a lua in serios, daca tot promoveaza cultura, calitatea produselor scoase pe piata.
Mai mult, in acest volum de o calitate cel putin indoielnica s-au investit peste 35.000 de lei, repet, din banii nostri.
NU as vrea sa fiu in pielea studentilor FJSC de peste 10-20 de ani, si sa trebuiasca sa iau de bun ceea ce scrie acolo intr-o carte cel putin incompleta ce a vazut lumina tiparului datorita banilor nostri si a complacerii unor institutii care nu si-au facut treaba complet.
