Ediția a treia a evenimentului „Socialistele Orașului” menit să prezinte publicului larg câteva dintre mașinile „născute” la umbra regimurilor totalitare din latura comunistă a Europei a fost prilejul adunării de amintiri, dar și nemulțumiri provocate de noile schimbări legislative ce vor duce la taxarea automobilelor istorice în linie cu „surorile” mai tinere de pe șosele.
De câțiva ani, se tot vorbește despre un aparent dezinteres al generației tinere - fie ea adunată sub eticheta Gen. Z sau oricare alta - față de automobile ca un mijloc de locomoție personal. Semn al eliberării postbelice și al rebeliunii într-o Americă guvernată de pumnul lobby-ului făcut de petroliști și marii constructori, mașina personală pare că-și pierde din luciul de altă dată, odată ce se descotorosește de volan sau chiar de parbriz.
Românii n-au simțit aroma de la țeava vreunui Ford Mustang, cel puțin nu chiar din 1964 și nici vreun Chevrolet Bel Air n-ar fi putut fi achiziționat de un cetățean obișnuit al Bucureștiului anului 1957, dar mașina a reprezentat un element important pentru popor, fie el de-o parte sau de cealaltă a Cortinei de Fier. Ediția a treia a evenimentului denumit plastic „Socialistele Orașului”, organizat de Retromobil Club România și care a atras membrii colecționari din club, a adus pe esplanada Operei din București 25 de mașini, utilitare și modele de teren de epocă, pe lângă mai multe motociclete.
Citeste si:
Fiat în diverse forme, de la 850-ul Coupe făcut cadou sportivilor și până la un 1800, cel mai scump model vândut către românii din RSR
Aducând laolaltă modele din diferite epoci, de la anii tranziției către sinistru ('40-'50), până la perioada de maximă apoplexie din decada '80, evenimentul a fost organizat ]n 7-8 octombrie și s-a vrut a fi o „punere în scenă în trei acte” - adică cu mașini ale Statului, mașini ale omului de rând, dar și cele pe care le-ar fi avut aleșii sistemului. Tocmai de aceea au stat împreună Tatra și Mercedes-Benz, Aro și Warszawa, respectiv Volkswagen și Oltcit. O adunare poate pestriță, dar care a creionat o epocă spre care unii privesc cu o (aproape) inexplicabilă admirație.
Ce mașini s-au strâns la ediția a treia
„Socialistele” ediției din acest an a avenimentului au fost, cum spuneam, de pe toate treptele societății. Forțele Statului, respectiv Miliția și Ministerul de Interne, au fost reprezentate de patru autovehicule interesante: o Dacia 1300 Break recondiționată în spiritul unei autospeciale de Miliție de la mijlocul aniilor '70, genul de automobil ce ar fi fost folosit pe post de laborator criminalistic mobil. În schimb, un mic Volkswagen 1500 (Beetle) a venit îmbrăcat în „uniforma” pe care aceste mașini o purtau în anii '60-'70 când erau folosite de echivalentul actualei Poliții Rutiere.
Citeste si:
Mercedes-Benz și Tatra - genul de „unobtanium” la care nici nu puteai visa în anii '60-'70
În plus, au fost prezente și două mașini cu istoric legitim în epocă: unul dintre cele patru Aro 304 construite special pentru Nicolae Ceaușescu în momentul în care acesta a dorit să înlocuiască din flota oficială modelele străine, respectiv un Mercedes-Benz 220D W115 folosit de membrii ai Comitetului Central al PCR până în anii '80 când a fost vândut contra unei sume impresionante de 500.000 de lei unei persoane fizice - proprietarul mai multor stâne de oi. Inițial, comuniștii, care au înlocuit Mercedes-urile tot cu mașini autohtone, și-ar fi dorit să vândă berlinele germane amicilor de dictatură din Iran, dar aceștia din urmă n-au fost impresionați, se spune, de vopseaua albastră aleasă de PCR și au refuzat oferta.
Citeste si:
Oamenii de rând, obligați să sară din mașini vestice în unele făcute la noi
Până spre finele aniilor '60, când producția de automobile a început cu mare aplomb la Colibași (actualmente Mioveni), românii puteau să achiziționeze mașini produse în Vest. Acestea erau aduse, e drept, în cantități reduse (doar câteva mii de exemplare per model, conform unor cifre poate imprecise) și nu erau ieftine. Ulterior, românilor li s-a oprit robinetul de mașini non-comuniste, iar oferta a fost redusă drastic la ceea ce se făcea local și, în plus, pentru cei ocrotiți de sistem, mașini din alte țări cu aceeași formă de guvernământ. Ca idee, un român avea de așteptat opt ani (!) pentru a primi un Trabant RDG-ist.
Dacii diverse, inclusiv un 1210 rar, dar și o Dacie 1410 Sport, lângă un Oltcit Club
Revenind, în anii '60, românii puteau opta pentru Fiat-uri, Renault-uri, dar și Moskvich-uri sau Warszawe. Toate au fost prezente la eveniment, inclusiv un mult mai luxos Opel Rekord 1900 din 1959, mașină ce a aparținut în epocă unui director de la o uzină de mecanică fină. Genul acesta de automobile mai „premium” putea fi obținut doar cu o aprobare specială și a supraviețuit în țară toți acești ani.
Citeste si:
În mod similar, Warszawa 203 de la eveniment are și ea un istoric de zeci și zeci de ani în România, pe când alte exemplare au fost cumpărate de colecționari din alte țări și recondiționate pentru a afișa o stare exterioară (dar și tehnică, cel mai adesea) foarte bună. De asemenea, Renault-ul 16 care a fost expus este un exemplar cumpărat în România în anul 1967 contra sumei de 72.500 de lei, asta în condiții în care un Wartburg 312 costa 40.000 de lei, iar un Moskvich 403 era 45.000 de lei în aceeași epocă.
Mercedes-ul 0302 a dominat prin dimensiuni expoziția, autobuzul având o masă de 15 tone și un motor de 8,57 litri și 140 cai putere
Dintre mașinile „civiliei”, a impresionat cel mai mult o Tarta 603 II, mărul mult mai abundente Cehoslovacii. Cumva aflată spre capătul unei linii de modele devenite legendare, acest 603 a fost produs în 1976, dar o versiune anterioară a putut să fie văzută și în București. Conform informațiilor strânse de Retromobil, cinci Tatre au fost folosite în anii '60 de angajații de la Ambasada Cehoslovaciei. În mod similar, și britanicii sau germani își aduseseră mașinile lor cu care se plimbau prin oraș, dar Jaguar-uri au fost folosite și de cei din CC, nu doar de diplomații din Albion.
Citeste si:
N-a putut lipsi de la eveniment nici o Volgă neagră, respectiv o reprezentantă a generației arhicunoscute M21. Miliția le-a folosit, ba chiar și Securitatea și companiile de taximetrie din unele orașe ale țării. Nu se știe câte au fost importate în țară, dar majoritatea exemplarelor aflate în „curtea” Statului au fost casate după decretul din 1979 legat de reducerea consumului de carburant al aparatului de Partid. Cu alte cuvinte, mașinile „gurmande”, așa cum era și Volga cu al său motor de 2.445 cmc și doar 80 cai pputere, au dat mâna cu concasorul.
„Broscuța” ce controla circulația, o priveliște mai neobișnuită față de Daciile de Miliție
Aro-urile, TV-urile și SR-urile, relicve mult mai rare decât orice Dacie sau Oltcit
Nu pot încheia materialul despre acest eveniment fără să mă întind puțin și despre mașinile utilitare venite. Aș spune câteva vorbe și despre motociclete, dar tărâmul celor două roți este ceva mai puțin bătătorit. Știu doar, privind de la distanța unui profan, că a fost la eveniment un IMZ M72 cu ataș, o Mobra Hoinar, dar și un MZ ES250. Pentru cei care sunt la fel de paraleli ca și mine, fac precizarea că acel I este important pentru a diferenția cei doi constructori. Pe de-o parte, MZ-ul era german, în timp ce IMZ-urile veneau din URSS. Pe lângă acestea, un BMW a fost parcat printre mașini, motocicletă ce este similară cu ceea ce folosea Miliția în coloanele oficiale.
Citeste si:
Revenind la utilitarele de toate zilele, acestea au surprins prin simplul act al supraviețuirii. Fie că vorbim de camioanele Steagul Roșu (cum sunt cele Bucegi sau Carpați), sau de autoutilitarele Rocar (comercializate sub brand-ul TV/Tudor Vladimirescu), acestea n-au avut viață prea lungă. Abuzate și ruinate de uzul brutal specific transportului de mărfuri, ele erau casate rapid. În plus, TV-urile au intrat și ele în colimatorul decretului din 1979, astfel că nu mai există aparent niciun exemplar din primele generații ale aniilor '50-'60.
Aro 244 cu seria de șasiu 00001, recondiționat în culoarea originală
Și camionul SR 132M este de dată mai recentă (1974), deși producția de camioane a început la Brașov imediat după Război, devansând cu mulți ani producția de mașini. Un IMS M461 (și el salvat dintr-o unitate militară, la fel ca și SR-ul) a completat, alături de niște modele Aro peisajul începuturilor industriei auto comuniste de la noi. Cel mai interesant Aro a fost un 244 oranj din 1969. Acesta este chiar primul 244 produs vreodată, prezentat în cadrul Expoziției Realizărilor Naționale din august 1969.
O raritate a fost și o Dacia 1210, model de export lansat în 1983 ce trebuia să fie ceva mai economic decât 1310. Vizual vorbind, cele două mașini sunt aproape identice. Cel mai mare vehicul prezent a fost un autobuz Mercedes-Benz similar cu cele folosite de Oficiul Național de Turism (ONT) în anii '60-'70, vehicul aflat în posesia unui colecționar ce mai are alte câteva autobuze de epocă. Din păcate, au lipsit mașini precum Gaz Pobeda (niciuna n-a mai supraviețuit la noi), dar și Lăstunul (Dacia 500) sau Trabantul Universal. Poate data viitoare!
SR-ul alături de un IMZ sovietic cu ataș
Sursa foto: Wall-Street.ro
Calculator Salariu: Află câți bani primești în mână în funcție de salariul brut »
Te-ar putea interesa și:
