Am mers cu multe asteptari la Ivan Pescar & Scrumbia Bar, dar mancarea nu a fost atat de buna pe cat am crezut. Am fost trei oameni acolo, toti trei am strambat din nas, deci domnul Ivan & co. mai au inca de lucru la nou deschisul lor restaurant. La bucatarie, cu siguranta, insa poate ca nu ar strica sa-si arunce un ochi si pe la servicii...
Ivanul din numele Ivan Pescar & Scrumbia Bar vine de la Ivan Patzaichin, celebrul sportiv lipovean care si-a pus numele pe acest proiect, experienta sa de pescar, si poate ca si o parte din bani, cine stie...
Ivan Pescar & Scrumbia Bar au luat partea stanga a parterului cunoscutei The Ark, fosta cladire a Bursei de Marfuri din vremurile interbelice si romantice ale Bucurestiului, unde acum e Piata de Flori a Bucurestiului. E una dintre cladirile acelea cu caramida rosie, aceasta complet renovata si facuta birouri de firme mari si spatii culturale, intr-un fericit proiect de redare a marilor lucruri frumoase inapoi bucurestenilor.
Partea aceea de Bucuresti e absolut fascinanta, din orice directie ai privi-o. Sunt cateva palate acolo. Bragadiru, desigur, acesta al Bursei de Marfuri, care sunt complet renovate si folosite de catre lumea buna, mai sunt si alte cladiri impunatoare, unele in curs de refacere, altele in ruina, sunt si cocioabe, terenuri virane, cu paduri de balarii, e Academia Romana, cu marii nostri invatati, sunt niste sedii de companii multinationale, e Piata de Flori si ceva piete de alte feluri, pline cu saraci si cu nesaraci, cu tigani, cu puradei care se joaca si bat mingea in mijlocul strazii, printre masini, cu batrani care si-au pus taburetele pe strada si isi vad de treburi acolo, cu caini de toate felurile.
Citeste si:
Greu cred ca va gasi cineva in Bucuresti un loc mai reprezentativ pentru ce inseamna acest oras si aceasta tara colorata. Am vrut sa filmez o tiganca, insa a fost mult mai rapida decat Samsungul meu. O florareasa cu sapte rochii inflorate iese din pravalia ei cu ceva in mana, un fel de cutie de carton. Nu iese, de fapt, ci se opreste chiar in usa, cu un picior inauntru si cu celalalt afara. Dupa care arunca in fata usii ce avea in cutie. Dar fix in fata usii, nu mai la stanga, nu mai la dreapta, sa te gandesti ca ar fi vrut sa faca o surpriza concurentei.
M-am gandit ca or fi niste confetti, la inceput, sau cine stie ce. Avand o banuiala, totusi, ma apropii sa ma uit mai bine. Erau gunoaie. Cosul ei de gunoi, care se umpluse, probabil: coji de alune de padure si seminte, hartii, sforicele, frunze si inca vreo cateva obiectele pe care nu am reusit sa le identific in timp util, pentru ca deja studia amenintatoare spontana mea curiozitate.
Citeste si:
Am lasat tiganca si am intrat in The Ark, sa mergem la Ivan Pescar & Scrumbia Bar. Ne asteptam sa gasim un spatiu nefinisat, asa ca nu a fost o surpriza, asta se poarta acum. E mai mic, insa mai inalt decat imi imaginasem, destul de rece si impersonal, minimalist, auster. Toate mesele erau deja rezervate, asa ca ne-am asezat la una inalta, de bar. Si, intr-adevar, la scurt timp s-a umplut restaurantul.
Meniul e cel asteptat la un restaurant pescaresc ce se numeste Ivan Pescar & Scrumbia Bar: felurile cunoscute de peste, altele despre care nu auzisem, insa care aratau imagini familiare in pozele de pe Internet. Am intrebat care sunt cele mai bune feluri de mancare la Ivan Pescar & Scrumbia Bar, locurile 1, 2, 3 si 4. Gustarea pescareasca "Ivan Pescar", adica un platou cu de toate, saramura de somn sau de crap, storceag si chiftelute de peste - a venit raspunsul. Asa ca pe acelea le-am luat.
Citeste si:
Platoul "Ivan Pescar" ne-a fost recomandat ca fiind "pentru doua persoane", insa nu ni le-au si descris pe acele persoane. Dupa ce l-am vazut, ne-am imaginat doua frumoase manechine care, impreuna, au semnificativ mai putine kilograme decat am eu, de pilda. Acesta a fost destul de bun, asa cum sunt mai toate platourile reci pescaresti, de altfel.
In restaurantele de peste, diferenta se vede la mancarurile calde, de regula. Si am avut ocazia sa o vedem la Ivan Pescar & Scrumbia Bar, pentru ca saramura de somn a fost destul de banala, cam fara gust si fara zeama deloc, chiftelutele de peste au placut invitatilor mei, insa mie nu prea, iar cu storceagul a fost pe dos, adica mai pe placul meu si mai putin pe al lor. Mamaliga a fost, de departe, cel mai apreciat fel de mancare de pe masa, insa dupa deserturi, care au fost doua foarte bune placinte, una cu branza si cealalta cu mere.
Citeste si:
Portiile au fost surprinzator de mici la Ivan Pescar & Scrumbia Bar si, prin urmare, preturile ni s-au parut cam mari. Totusi, lume multa, plin restaurantul, semn ca nu au scazut salariile asa cum tot se spune pe la emisiunile de stiri din televizor.
Serviciul a fost si el reprezentativ pentru orasul de la raspantia civilizatiilor pe care l-am descris mai sus. Cand am ajuns noi, nu era niciun client inauntru, cred. Vreo patru chelneri stateau in capatul restaurantului, foarte bine dispusi, in jurul unuia despre care am fost informat, ulterior, ca e seful restaurantului. Desigur, asa cum ne si asteptam, niciunul nu a facut vreun gest sa vina in intampinarea noastra. Se uitau la noi, totusi, sa vada ce facem, insa isi vedeau in continuare de ale lor. Seful statea intr-o rana, sprijinit cu un cot de bar, si nu s-a facut vertical pana cand nu am ajuns aproape de el. Dupa ce ne-a asezat la o masa s-a dus inapoi, a reluat pozitia oblica si si-a vazut de ale lui.
Citeste si:
Pe noi ne-a preluat alt chelner, cu care ne-am inteles foarte bine. In primul rand, a rezistat cu stoicism la toate zilele negre pe care am incercat sa i le fac. Ba, la sfarsit, ne-a si multumit ca i-am spus cateva lucruri utile pentru jobul lui, cum ar fi ca hainele trebuie duse la garderoba sau ca pentru felurile de mancare la comun se aduc niste tacamuri separate, totusi. Mi s-a parut sincer.
In scurt timp, Ivan Pescar & Scrumbia Bar s-a umplut, dupa cum am spus, asa ca chelnerii erau din ce in ce mai ocupati, abia mai reuseau sa faca fata. Totusi, seful de sala si inca unul (imbrcati exact la fel ca si ceilalti chelneri, de altfel) stateau tot timpul intr-o rana, in coltul lor, se jucau pe telefoane si discutau amuzati despre nu stiu ce.
Am mancat in mii de restaurante pana acum. In mii, nu sute, am scris bine. Si am vazut tot atatea mii de sefi de sala, de restaurante, manageri de toate felurile si patroni. Cand erau restaurantele pline, oamenii aceia nu stateau intr-o rana, nu se jucau pe telefon si nu se harjoneau, ci aduceau si ei cate o farfurie sau un pahar, stateau printre mese si le spuneau celorlalti ce si unde sa duca, primeau clientii nou veniti, ii salutau pe cei care plecau, lucruri din astea. Dar nu, la Ivan Pescar & Scrumbia Bar postul de sef de sala sau de restaurant are alt job description!
Citeste si:
Ivan Pescar & Scrumbia Bar e deschis de foarte putin timp, si pare sa aiba un mare si imediat succes, dupa cum ne-a spus si chelnerul muncitor, ca e mai mereu plin la ei, mai ales seara. De ce, inca nu stiu, pentru ca la mancarea aceea noi nu am mai reveni nici daca am sta peste drum. Dar mai vedem ce se va mai spune despre ei..
Sursa foto: George Butunoiu
Calculator Salariu: Află câți bani primești în mână în funcție de salariul brut »
Te-ar putea interesa și:
