Era o lucrare de mici dimensiuni – cateva schele ridicate pe o cladire de 3-4 etaje. Delimitata corespunzator, langa lucrare erau trei oameni care dirijau pietonii. Nu era neaparat necesar, aveai loc berechet, insa acestia indicau, cu batoane fluorescente, pe unde sa o iei si, in fata fiecarui pieton, toti trei se inclinau si zambeau respectuos.

Pe jos, nicio hartie. Niciuna, desi cosurile de gunoi sunt o raritate in orasul ce gazduieste peste 9 milioane de locuitori. In unele zone numarul benzilor de circulatie se ridica la 4 pe fiecare sens de mers, insa, chiar si asa, nu simti poluare in aer. Unul dintre motive este faptul ca mare parte dintre masini, inclusiv taxi-uri, sunt ori electrice, ori hibride – domina Toyota, la o prima vedere. Mai mult, verdeata este omniprezenta, inclusiv pe unii zgarie-nori, ganditi si construiti “in trepte”, astfel incat sa poata creste si arbori pe ei.

Sunt doar cateva secvente din Tokyo, Japonia, unul dintre “orasele viitorului”.

Inarmat cu un Panasonic Lumix (brand japonez de top, pentru a ma contopi si mai bine cu atmosfera), incaltari comode si “zambetul la purtator”, am parcurs la pas, dar si cu metroul si autobuzele, zeci de kilometri prin capitala Tarii Soarelui Rasare, cea mai populata metropola din lume. Scopul? Sa vad diferentele si asemanarile cu Bucurestiul, cu Romania. Mai mult, prezentul articol isi propune si sa faca lumina asupra catorva obiceiuri ale japonezilor si sa sprijine alti romani care se gandesc sa viziteze Japonia.

Foto: Panasonic Lumix

Ce am remarcat inca din start, la controlul pasapoartelor din Aeroportul Narita, este amabilitatea (uneori excesiva) a oamenilor. Toate obiectele pe care ti le dau sunt intinse cu doua maini si privindu-te in ochi, sau cu o usoara aplecare, in semn de respect. Politistul de frontiera s-a ridicat de pe scaun, mi-a inmanat pasaportul cu doua maini si s-a aplecat respectuos in fata mea, urandu-mi “a good stay in Japan”. Peste tot, oamenii sunt politicosi.

Doar trei exemple in acest sens. Inainte de a se aseza langa mine in metrou, un barbat s-a aplecat, salutandu-ma – urma sa impartim doua scaune adiacente, pentru cateva minute. Alta data, iesind dintr-o cafenea, am fost salutat de trei (3) oameni, iar uneori, doar mergand pe strada si facand contact vizual cu cineva, acea persoana se apleca, salutandu-ma.

Politetea si respectul se studiaza inca din scoala si este in ADN-ul japonezilor. Nu se limiteaza insa la straini/turisti, cum se intampla, din pacate, la noi, ci si cu ei insisi, din ce am remarcat.

Curatenia, la fel, se studiaza inca din scoala primara. Si acest lucru se vede mergand pe aproape orice strazi din metropola – nu vezi nicio hartie pe jos. Mai mult, in Tokyo NU ai voie sa fumezi decat in locuri special amenajate, astfel incat nu vezi oameni cu tigari in mana mergand, agale, pe trotuare. Cu exceptia catorva turisti, bineinteles, care nu inteleg aceste reguli.

Japonia are o legislatie mai permisiva decat Romania in ceea ce priveste fumatul in incinta barurilor si restaurantelor. NU este interzis fumatul in baruri, fiecare patron avand libertatea de a decide daca permite, sau nu, fumatul in interior. Spre deosebire de Romania insa, multi au ales sa interzica. Acolo unde este permis, vei vedea un sticker la intrare, pentru a fi avertizat(a).

Una dintre diferentele majore si frapante fata de Romania, dar si fata de aproape orice oras din Europa, este infrastructura – fie ca vorbim de strazi, trotuare, sau cladiri, in Tokyo totul este ordonat si unitar. Cladirile sunt ca blocurile colorate de Lego si, desi nu sunt nici pe departe identice, au un aspect placut, estetic. Multe dintre cladiri sunt pline de reclame, mai ales pe strazile comerciale, insa, spre deosebire de cele din Bucuresti, panourile sunt curate, amplasate cu bun simt si bun gust, multe dintre ele fiind electronice.

Noptile este o placere si o incantare sa te plimbi pe luminoasele strazi din Tokyo, neexistand straduta neiluminata corespunzator, inteligent – lumini care se aprind doar cand “iti simt” prezenta, de exemplu, adaptandu-se si la conditiile meteo.

In iulie cresc tarifele pe...
Citeste si: Cresc tarifele pe litoral:cele mai scumpe si cele mai ieftine statiuni

Trotuarele nu sunt deloc “peticicite”, mare parte dintre ele fiind realizate din mozaicuri de diferite culori si forme. De prisos sa spunem ca nu exista gropi sau denivelari. Multe dintre trotuare au piste separate de bicicleta, desi este usor confuz sa intelegi pe unde ar trebui sa mergi – multi biciclisti nu respecta insemnele respective.

Strazile principale au minim doua benzi pe sens, existand insa si cu 4 benzi pe sens. In Japonia, legislatia nu iti permite sa detii masina personala daca nu faci dovada faptului ca ai loc de parcare pentru ea. Astfel, nu vei vedea aglomeratie ca in Bucuresti si nici masini parcate aiurea, ilegal, pe trotuare.

Ce m-a surprins cu adevarat, insa, este punctualitatea de domeniul Science Fiction-ului a mijloacelor de transport in comun, obisnuit fiind cu intarzierile complet aleatoare ale tuturor vehiculelor din Romania – fie ca vorbim de trenuri, autobuze sau tramvaie.

In Japonia, te poti ghida doar dupa orarul afisat pe Google Maps – nu ai nevoie de NIMIC altceva pentru a intelege cand si ce sa iei astfel incat sa ajungi oriunde in tara. Ti se explica, pas cu pas, ce metrou sa iei, unde sa schimbi, cat te costa si, important, la ce ora ajung respectivele mijloace de transport si daca exista lucrari de intretinere pe o anumita zona. Totul la SECUNDA.

Intre Tokyo si Kyoto sunt circa 400 de kilometri. Trenul a mers cu o medie de 250 de kilometri pe ora, ajungand FIX atunci cand trebuia. “Este o chestiune de mandrie nationala!”, spune, mandru, un tanar cu care am stat de vorba, intr-un restaurant.

Ce au auzit japonezii despre Romania? Am facut un mic sondaj printre oamenii care s-au aratat interesati de unde sunt – si nu au fost putini, iar rezultatul a fost usor…surprinzator. In primul rand, majoritatea auzisera de Nadia Comaneci, dar nu din motivele pe care le-ai astepta, ci ca urmare a unui stand-up comediant de prin 2010, care a imitat-o in cateva show-uri de-ale sale.

De asemenea, majoritatea japonezilor nu stiau ca Romania este membra a Uniunii Europene (exclamand incantati si vadit uimiti cand aflau acest lucru – urmatoarea afirmatie fiind, bineinteles, ca moneda nationala ar fi Euro) si nici ca Dracula este din Romania, ei considerand ca Transilvania este un stat de sine statator.

De altfel Japonia, in special din cauza barierelor lingvistice, este (inca) un stat destul de izolat, fiind putini imigranti. Am stat de vorba cu un australian mutat in Osaka si mi-a marturisit ca i-a luat mai bine de 7 ani sa invete cat-de-cat bine limba.

Ca turist, insa, nu pot recomanda suficient de mult un sejur in Japonia – daca nu pentru arhitectura, obiceiuri sau peisaje, pentru cultura diferita, oamenii extrem de amabili si, per total, o civilizatie net diferita de a noastra.

Amenzi de 120.000 de lei...
Citeste si: Amenzi de 120.000 de lei pentru operatorii plajelor de la Marea Neagra


Te-ar putea interesa si:


Mai multe articole din sectiunea Lifestyle »



Citeste si
7 lucruri din care Romania are de invatat de la Japonia