Știu restaurantul Teheran de vreo zece ani, chiar de atunci când au deschis prima dată în casa aceea retrasă din Lacul Tei. Nu mai țin minte dacă ei au fost primul restaurant cu bucătărie persană din București sau cei care deschiseseră în Panduri, în spatele Academiei Militare, la primul etaj al unui bloc – dar închis la scurt timp. Iar acum au și un concurent, un alt restaurant iranian deschis de câteva luni în Pipera, dar acela cu numele faimosului oraș în engleză, Tehran, adică, spre a se diferi de acesta, cu numele pe românește, Teheran.

Nu au vreun semn pe casă, și cred că nu au avut vreodată. Trebuie să știi adresa de undeva și să te iei după număr. Pe o străduță liniștită, aproape de ieșirea în Lacul Tei, e o casă simplă cu etaj, cu gard înalt, dincolo de care nu vezi nimica. Sunt sigur că multul domn din poza, Hamid Reza, și supțirica și blajina lui femeie locuiesc la etaj, fiindcă totul este o mică afacere de familie, și acesta e scenariul tipic peste tot în lume.

Teheran pare să fie un restaurant pentru apropiații celor doi, care vin la cină în familie. Iar ceilalți comandă prin telefon și iau mâncarea acasă, în sufertaș. Într-adevăr, au părut destul de surprinși când le-am spus că veniserăm acolo ca să și rămânem, nu doar să luăm la pachet. S-au scuzat că e deranj în casă – și chiar era, că nu au apucat să facă ordine după pandemie. Un fel de-a spune că nu se așteptau defel la musafiri străini. Erau ei înșiși la masă cu un domn neromân, seminție de-a lor, după fizionomie.

Ne-am simțit cam prost la început că a trebuit să-și lase prânzul în farfurie ca să se ocupe de noi, dar ne-a trecut repede. Au fost foarte primitori, deschiși, și ne-au făcut să ne simțim tare bine, de parcă ne-am fi cunoscut de-o viață și acum am trecut pe la ei să vedem ce mai fac. Și s-au bucurat și să-l vadă pe cel mic al nostru, i-au dat să se joace ce au găsit ei la îndemână prin casă, ba chiar i-au și improvizat niște jucărele ad-hoc și i-au adus doi peștișori vii colorați.

Citeste si:
Review George Butunoiu: Amoom – o nouă lovitură gastronomică a...
Review restaurant George...

Terasa era închisă. Nici nu a fost amenajată anul acesta, mai precis spus – alt semn că Teheran nu pare un restaurant făcut să primească mulți musafiri nepoftiți deodată. Au venit câțiva clienți cât am stat noi acolo, însă doar pentru a schimba niște bancnote pe câte un pachet cu mâncare. Ziceau câteva vorbe, semn că erau obișnuiți cu locurile, după care ieșeau repede spre casele lor.

Da, evident, Teheran e un restaurant iranian, cu bucătărie persană tradițională. Mâncăruri asemănătoare pe care le găsești în Africa, Turcia, Israel, Liban, țările sovietice musulmane, tot Orientul Apropiat. Arabii, ai lor și cunoscătorii pot face multe diferențe între acele mâncăruri, însă pentru marea majoritate a bucureștenilor, și a europenilor, în general, încadrarea generică în „Bucătărie orientală” e suficientă pentru a ști despre ce este vorba și pentru a-și seta așteptările suficient de precis.

Spre diferență de alte restaurante arăbești și orientale, la Teheran au mai multă mâncare gătită, cu sos, făcută de dimineață, cât să țină pentru toată ziua. Și pare și mai eficient pentru un model de business bazat preponderent pe livrări, cum e cazul cu originalul cuplu persano-român.

Citeste si:
Review restaurant George Butunoiu: Un weekend la Belciugatele
Review restaurant George...

Am luat supe, mâncăruri cu sos cu carne și cu legume, chiar foarte bune pentru ceea ce erau, adică niște mâncăruri simple, tradiționale, populare. Adana kebab, în special, a fost foarte bun, unul dintre cele mai bune pe care le-am mâncat în București, mai moale și mai zemos decât în alte locuri.

Prețurile sunt rezonabile, mai ales că porțiile sunt mari, fără aranjamente occidentale pe farfurie care să îți distragă atenția de la cantitatea reală. Că serviciul a fost foarte personal și foarte cald am scris încă de la început, dar îmi face plăcere să o repet.

Citeste si:
Iranul promite să sprijine Hamas în lupta împotriva Israelului
Iranul promite să sprijine...

Teheran, restaurantul persan din Lacul Tei, e unul dintre cele mai autentice localuri din oraș, mai originale, mai neobișnuite. Dacă sunteți încă în faza de curtare și vreți să scoateți femeia la o cină romantică, mai bine amânați până după sex, dacă doamna e mai slabă de înger, că s-ar putea să trebuiască să vă luați gândul de la împerechere. E un restaurant pentru cei cu nervii tari. Dar dacă e o doamnă emancipată, cu personalitate, s-ar putea sa creșteți în ochii ei și să aveți o surpriză plăcută chiar după cină! Cum vă e norocul…

Sursa foto: George Butunoiu

Calculator Salariu: Află câți bani primești în mână în funcție de salariul brut »

Despre autor
Wall-Street.ro este un cotidian de business fondat în 2005, parte a grupului InternetCorp, unul dintre cei mai mari jucători din industria românească de publishing online. Pe parcursul celor peste 15 ani de prezență pe piața media, ne-am propus să fim o sursă de inspirație pentru mediul de business, dar și un canal de educație pentru pentru celelalte categorii de public interesate de zona economico-financiară. În plus, Wall-Street.ro are o experiență de 10 ani în organizarea de evenimente B2B, timp în care a susținut peste 100 de conferințe pe domenii precum Ecommerce, banking, retail, pharma&sănătate sau imobiliare. Astfel, am reușit să avem o acoperire completă - online și offline - pentru tot ce înseamnă business-ul de calitate.

Te-ar putea interesa și:

Setari Cookie-uri