Daca cei care au construit batrana casa nu au adus arhitecti cu imaginatie, cei care au transformat mansarda in restaurantul Maize au facut-o. Totul arata foarte bine acolo, au pus in valoare fiecare coltisor si detaliu, au reusit sa o umple si de lumina, si au facut loc si bucatariei chiar in mijloc, cu plite si gratare cu tot, dupa cum se vede si in poze, care ma scutesc de mai mult scris. Acolo, sus, au si o mica terasa pe acoperis, foarte frumoasa si ea, desigur, si nu stiu daca a lor va fi si curtea din spate: mare, cu case frumoase in jur, un alt arhitect bun ar putea face acolo o terasa de referinta a orasului. Muzica e data foarte tare, dar presupun ca am fost printre putinii deranjati de asta.

Dar sa vorbim despre mancare, pentru ca la Maize, spre diferenta de multe alte restaurante care au investit o avere in amenajare, mancarea e un lucru serios, chiar foarte, foarte serios. Au la Maize un chef, nu stiu cum il cheama, dar cred ca e cel despre care am mai scris pe cand a deschis un restaurant in apropiere de Marriott, ceva cu Funky Cuisine, si apoi l-am vazut, pentru scurt timp, la E3 by Entourage, in Piata Floreasca. Daca e acelasi, deci, atunci e foarte talentat, am scris si atunci asta, si acum nu fac decat sa confirm ca nu a stat pe loc, ci a mers mult mai departe. Si nu se va opri aici, fara indoiala… E unul dintre cei mai creativi si mai potriviti pentru o astfel de meserie din cati bucatari am vazut.

Conceptul gastronomic enuntat de Maize, si sustinut de tot ce am vazut in meniu, pe plita si in farfurie, este de “farm to table”, de “bucatarie creativa de ingrediente” romanesti, adica inventarea, recrearea, recompunerea si recombinarea retetelor si crearea altora noi, cam tot ce se poate face cu niste produse si ingrediente de buna calitate venite de la furnizori seriosi si de incredere – atat cat se poate. Putem sa-i spunem, la fel de bine, La Nouvelle Cuisine Roumaine/ Romaneasca, bucatari fina, adica, si atunci ei ar fi pionierii, deschizatorii de drum, fara indoiala.

Meniul e cu totul original, nu cred ca e un singur fel acolo cu ceva ce s-a mai facut in alte restaurante. Si in asta sta (o parte din) talentul chefului despre care am vorbit, sa recompuna la nesfarsit produsele si ingredientele si sa puna in farfurie combinatiile cele mai reusite.

Ca totul e la vedere la Maize, ca sase bucatari – toti tineri si frumosi, cu fete si tatuaje de pus in revista, nu in ultimul rand – muncesc la fiecare farfurie in parte de parca ar fi intr-un atelier de orfevarie, e iarasi o constructie a unui mare specialist in marketing – daca geniul in marketing nu o fi insusi cheful…

Tot ce am mancat la Maize a fost bun si foarte bun. Ne-au dat ca amuse-bouche o zacusca, pusa pe un fel de turta mica. Foarte buna la gust, insa cu zahar in exces, parca mancai Nutella pe paine. Orezul cu parmezan 9si cu galbenus de ou, presupun) foarte bun, de asemenea, tartarul de vita original, bun si el; nu cred ca avea untura sau seu de vita in el, insa asa parea. Un file de dorada cu sos a fost revelatia zilei, foarte buna dorada, excelent sosul, foarte bine facut spanacul. Apoi am primit o ceafa de porc de Mangalita, putin cam prea mult facut, cu o varza tinuta prea mult pe o plita prea incinsa, dupa cum se vede si din poza, cu cateva frunze de ceva prea sarate, iar cu restul legumelor foarte bune si bune facute. Si desrtul a fost foarte bun, si chiar si cafeaua, o surpriza placuta si un lucru prea mult neglijat de catre cei din resturante.

Interesant a fost si ca unul dintre bucatari – si nu chelnerul, si aici iarasi se vede intuitia geniala de marketing si cunoasterea detaliilor fine ale client service-ului – venea la masa si explica fiecare fel in parte.

Serviciul a fost bun, cu un chelner relaxat si placut la apropiere, dar care nu aflase inca, la o varsta nu tocmai de incepator, ca nu mananca doi oameni cu furculitele direct dintr-o aceeasi farfurie, chiar daca sunt ei prieteni buni, de-o viata. Dar nu s-a prins el nici dupa ce i-am explicat noi cum e cu igiena in farfurie…

Preturile sunt normale si rezonabile, daca e sa masuram ce vezi in farfurie si in jur la Maize fata de alte restaurante de pe strazile scumpe ale Bucurestiului. O masa in doi, cu o sticla de vin bun, te costa vreo 4-500 de lei.

Maize, baietii lor frumosi si foarte talentati din bucatarie, si, mai ales, farfuriile cu mancaruri ca acelea din pozele noastre, vor deveni in foarte scurt timp vedete de prim-plan ale gastronomiei si mondenitatii bucurestene, fara indoiala. ii voi urmari atent si voi mai scrie despre ei, cu atat mai mult cu cat sunt foarte aproape de mine…

Sursa foto: George Butunoiu