Fundația Copii în Dificultate / Children in Distress: O nouă inițiativă pentru familiile în nevoie

Cel mai recent proiect al Fundației se referă la terapia de reconectare pentru familiile în dificultate

Pe Anne Marie Martin, director de Membership la Camera Britanică de Comerț și Președinte ale Colegiului donatorilor britanici ai Fundației Children in Distress, am întânit-o chiar la București

Anne Marie Martin

Senior director; conduce Direcția de Membri a Camerelor de Comerț Britanice, gestionând o rețea de 130 de Camere de Comerț.

Anterior a fost președinte al Camerei de Comerț Europeană Britanică, CEO fondator al Camerei de Comerț Române Britanice.

Este Fellow al Chartered Management Institute. A fost distinsă de Regele Mihai I al României în 2009 cu Medalia de Loialitate pentru serviciile de promovare a relațiilor de afaceri, sociale și culturale dintre Marea Britanie și România. Din 2022 este custode al Premiului Coroanei Române pentru angajament și servicii pentru caritate și afaceri.

Este o onoare deosebită să vă cunosc. Vă rugăm să ne spuneți ce v-a condus în România în aceste zile?

Cea de-a 35-a aniversare a organizației caritabile Children in Distress. Este o etapă importantă pentru noi anul acesta. Am sărbătorit la Londra în martie și acum avem susținătorii noștri care au venit cu noi și la București - aproximativ 20 de oameni, mulți dintre ei din Marea Britanie, dar și unii din SUA și Germania, unde avem rețele de susținători. Organizația de caritate pe care o prezidez în Marea Britanie strânge fonduri pentru fundația de aici, în România.

Ați avut deja o carieră prodigioasă în afaceri și economie, în special în Camera de Comerț britanică, înainte de a vă implica în Fundația Children in Distress. Care a fost motivul principal care v-a făcut să vă atașați și să îmbrățișați cauza CID: Fundația Copii În Dificultate?

M-am născut în România, familia mea a emigrat când eu aveam 6 ani; jumătate din cariera mea profesională s-a petrecut în industrie, în export import de produse chimice de specialitate pentru industrie, și m-a adus în țări din Europa Centrală și de Est, inclusiv România. Apoi m-am implicat în calitate de CEO fondator al Camerei de Comerț Româno-Britanice. Am auzit pentru prima oară de Children in Distress în 1989, chiar la începuturile ei: mama unei prietene apropiate a fost unul dintre primii susținători și voluntari în timpul acelei crize, când imaginile cu copiii bolnavi și flămânzi din orfelinatele din România au îngrozit o lume întreagă. În acel moment, în Marea Britanie se pornise un adevărat apel la acțiune pentru a sprijini bebelușii și mamele din România. Mama mea este medic și mama prietenei mele ne-a rugat să obținem donații de lucruri precum scutece, lapte pentru copii etc. Eu mergeam prin diferitele centre medicale comunitare pentru a aduna aceste donații, în mașina mea și i le predam lui June, mama prietenei mele. June este vicar, mi-a botezat copiii - avem o lungă istorie în familie. June este și acum unul din mandatarii noștri. Acum câțiva ani m-a întrebat dacă vreau să mă implic în organizație de caritate într-un mod mai formal - și iată-mă aici.

Care este acum rolul dumnevoastră în fundația Children in Distress?

Sunt președintele consiliului de administrație al organizației de caritate din Marea Britanie. În Marea Britanie, suntem șase administratori, oameni cu adevărat minunați din medii diferite, cu diferite domenii de expertiză. Expertiza mea este în special în domeniul strângerii de fonduri de marketing, dar și în guvernanța acțiunilor de caritate. CEO-ul nostru Simon este uimitor; are o istorie lungă, tatăl său a fost unul dintre acei oameni care conduceau camioanele care au adus ajutoare în România în 1989, iar Simon își amintește de toate astea din copilăria lui. Avem administratori care sunt în mass-media, în asistență socială, în produse farmaceutice, un avocat; ne-am gândit foarte bine la abilitățile de care consiliul are nevoie.

Cum a afectat pandemia organizațiile de caritate din întreaga lume?

A afectat toate afacerile - iar o organizație de caritate este o afacere în cele din urmă. Este o afacere non-profit, dar tot o afacere: este vorba despre servicii sau bunuri de furnizat clienților sau beneficiarilor. Pentru noi a devenit foarte dificil - aveam în îngrijire copii cu nevoi complexe, foarte vulnerabili; cea mai mare provocare pentru organizație de caritate a fost să încerce din greu să se asigure că acești copii nu se vor îmbolnăvi. În ceea ce privește strângerea de fonduri, brusc finanțările au devenit foarte greu de obținut în condițiile în care multe afaceri se închideau.

Acum s-au redresat?

Își revin treptat și noi, organizațiile de caritate, revenim treptat la o anumită formă de stabilitate.

Pentru orice organizație cele mai importante sunt consistența și stabilitatea. Vrem să înțelegem cum arată finanțarea, în special din sectorul public, pe următorii cinci ani, astfel încât să putem planifica și să avem o abordare durabilă și consecventă a finanțării și apoi să ne dăm seama ce trebuie să strângem din domeniul privat, întreprinderi sau persoane fizice, pentru a susține nevoile organizației. Acesta în condițiile în care avem și alte mari provocări cu impact economic global: războiul în Europa și celelalte provocări din întreaga lume.

Ați vorbit despre stabilitate. Mai e ceva previzibil în lumea asta?

Cred că imprevizibilitatea este previzibilă! Există un sentiment vag că ne redresăm puțin în ceea ce privește economia globală. Orice creștere, cât de ușoară, va avea, desigur, un impact direct asupra organizațiilor de caritate. Acțiunile caritabile cu cel mai mare impact sunt întotdeauna cele de criză. Din acest punctul de vedere, pentru noi este puțin mai dificil, deoarece în România criza s-a încheiat. Suntem însă foarte norocoși să avem această bază extraordinară de donatori în Marea Britanie, care a fost construită de-a lungul multor ani. Este o bază de donatori îmbătrânită, așa că acum petrecem mult timp în Marea Britanie făcând noi conexiuni și noi prieteni în cadrul comunităților - este o comunitate foarte mare românească în Marea Britanie - cred că sunt 1,2 milioane de români - le explicăm ceea ce încercăm să facem, creștem gradul de conștientizare a ceea ce încercăm să facem, pe termen lung. Totul ține de comunicare. Cu cât spunem mai mult despre ceea ce facem, cu atât e mai probabil ca oamenii să descopere că au o afinitate cu asta și să contribuie.

Fundația CID: Fundația Copii În Dificultate a luat ființă după ce întreaga lume a fost îngrozită, în 1990, de imaginile din orfelinatele din România în care copiii infectați cu HIV și copiii cu dizabilități erau aproape lăsați să moară. Fundația CID: Fundația Copii În Dificultate a devenit cunoscută pentru succesul său în a ajuta acești copii nefericiți, înființând nu doar un spital de îngrijiri paliative, ci și toate procedurile pentru a avea grijă de acești copii. În acele vremuri, Fundația CID: Fundația Copii În Dificultate a primit un ajutor uriaș din partea diverselor comunități, în special în Marea Britanie. Până acum, problema HIV a dispărut, iar copiii români cu dizabilități trăiesc mai ales în familii, nu în orfelinate de masă. Acum ei și familiile lor se confruntă cu alte probleme - de aceea noul proiect pentru fundația CID: PINEVIEW RETREAT LODGE ZĂRNEȘTI/ CASA DINTRE BRAZI CID, este o casă de vacanță pentru aceste familii defavorizate.

Unde sperați să găsiți cele mai multe resurse și sprijin pentru acest proiect în acest an 2024 și ulterior?

Trebuie să spunem mai întâi că nu e vorba despre o simplă casă de vacanță și nu este o simplă vacanță. În UK se numește respite care, ceea ce s-ar traduce drept îngrijire de răgaz. De fapt este o terapie de reconectare pentru o familie în dificultate care îngrijește un copil cu dizabilități grave. Acest timp de răgaz pe care ei îl petrec departe de grijile de fiecare zi este o adevărată relansare, o reconectare cu ceea ce iubesc și ceea ce-i unește. Acest timp departe de rutina zilnică, de greutățile repetitive ale vieții de zi cu zi este o terapie pentru cel care îngrijește și pentru cel îngrijit deopotrivă, pentru că a fi îngrijitorul unui copil sau al oricui este epuizant și oricine în această situație poate ajunge într-o situație foarte periculoasă de burnout. Câteodată vedem familii în care copii înșiși sunt îngrijitori pentru părinții lor care se confruntă cu dizabilități - iar acest lucru poate fi devastator pentru un copil. Respite care, îngrijirea de răgaz sau terapia de reconectare este extrem de importantă; în Marea Britanie este luată foarte în serios. Ne dorim să putem aduce o parte din această expertiză în România. Children in Distress a fost întotdeauna în fruntea inovației. Așa cum am putut pune bazele îngrijirii copiiilor cu HIV și SIDA, acum ne propunem să intervenim adecvat acestui moment, prin terapia de reconectare, aducând în România conceptul de respite care.

De curând Mihai Badea, ambasador sportiv al CID- Fundația Copii În Dificultate, a înotat 130 km în Lake Powell într-una dintre cele mai spectaculoase acțiuni de strângere de fonduri. Curajul și credința sa, devotamentul pentru cauza CID, au inspirat mulți oameni din întreaga lume. În ce măsură un om și acțiunile sale pot schimba viața celor aflați în dificultate?

Mihai e unul dintre acei oameni extraordinari pe care rar îi întâlnești în viață. Este nevoie de mare curaj și putere ca să te angajezi într-un proiect atât de ambițios, care a necesitat multă forță fizică. Mulți dintre noi cei din fundație suntem oameni obișnuiți, facem o mulțime de lucruri și suntem extrem de pasionați. Eu însămi iubesc organizația și ceea ce fac, dar sunt o persoană obișnuită și mă pricep să adun oamenii împreună. Mihai însă e uimitor și face o mare diferență: el are puterea de a-i inspira pe alții fie să facă la fel, să fie la fel, să susțină cauza. Și mai uimitor este că nu e o celebritate, e o persoană obișnuită grozavă care a făcut un lucru extraordinar.

Comunitățile ajută comunitățile. Există comunități speciale care oferă sprijin Fundației CID: Fundația Copii În Dificultate?

Da, cu siguranță în Marea Britanie. O fac de 35 de ani. Una dintre femeile de acolo a locuit în România timp de 10 ani din 1989 - ea a condus centrul din Cernavodă; acum ea este aici, cu noi în turneu săptămâna aceasta. Comunități care au susținut această organizație se află în diferite părți ale Regatului Unit: în Yorkshire, apoi Anglia de Sud, Scoția de Nord. Ceea ce ne dorim este să construim în continuare comunități și să ajungem la următoarea generație de susținători mai tineri, ceea ce este cu adevărat important.

Ce v-ați dori să se întâmple aici în România pentru a sprijini fundația Copii în Dificultate?

În primul rând: consecvență. Una dintre provocările noastre este că acum legea cere case familiale, ceea ce este grozav, dar ne limitează la cca 12 copii. Pentru noi costurile sunt similare, fie că este o casă cu 25 sau cu 12 copii, care toți au nevoie de acces la îngrijire medicală de specialitate și asistență socială. Una dintre cele mai mari provocări este cum să facem să avem mai mare impact. Ne dorim să ne folosim resursele pentru a ajuta la susținerea a mult mai multe vieți decât numărul la care suntem limitați. Ne-ar plăcea să colaborăm cu autoritățile publice locale, cu serviciile sociale, să putem merge în comunități, acasă la familii pentru a-i sprijini pe îngrijitori chiar acasă la ei. Nu trebuie neapărat să creem o rezidență, ci să existe un program de mobilizare a comunității care preia expertiza, instruirea și sprijinul în casele oamenilor. Aici avem nevoie de sprijin din partea autorităților locale. Serviciile sociale chiar trebuie să se gândească la modul în care poate fi finanțat acest lucru. Trebuie să avem consecvență în reglementări, stabilitate. Ne-ar plăcea să lucrăm în parteneriat cu serviciile locale, pentru a putea pregăti asistente medicale de specialitate. Avem expertiza de a instrui - acum instruim oamenii care lucrează în instituțiile noastre, dar ne-ar plăcea să instruim pe mai mulți, inclusiv pe cei care vor face îngrijire la domiciliu.

Dacă vorbim despre un mediu familial stabil pentru copii, ar trebui să aplicăm același deziderat și copiilor care sunt în îngrijire, este exact același lucru.

Creăm o casă de familie și avem nevoie de acea stabilitate pe care o familie o oferă pe termen lung. Fiecare din acești copii merită o viață decentă și stabilă cât timp este cu noi.

Sursa foto: www.childrenindistress.org