În 2024, 93,3 milioane de persoane din UE (21,0% din populație) erau expuse riscului de sărăcie sau de excluziune socială, ceea ce înseamnă că locuiau în gospodării care se confruntau cu cel puțin 1 din 3 riscuri de sărăcie și de excluziune socială: riscul de sărăcie, de deprivare materială și socială severă, precum și de a trăi într-o gospodărie cu o intensitate foarte scăzută a muncii. Bulgaria și România dețin cele mai mari populații care s-au aflat în risc de sărăcie și excluziune socială din UE, după cum arată datele de la Eurostat.
Dacă e să ne raportăm la statisticile de la INS, aproximativ cinci milioane de persoane, respectiv 26,5% din populația României, s-au aflat, în 2024, în condiții de deprivare materială și socială.
Cristina Bîcîilă a venit să lucreze cu astfel de oameni la Ateliere Fără Frontiere (AFF), care ajută persoanele vulnerabile (șomeri de lungă durată, persoane cu dizabilități, tineri peste 18 ani care părăsesc sistemul de protecție etc.) cu un loc de muncă ce le oferă mai departe o nouă șansă în ochii angajatorilor. O organizație nonprofit cu activitate economică, așa cum este Ateliere Fără Frontiere, are un program elaborat de reinserție a persoanelor vulnerabile pe piața muncii, acolo unde statul eșuează mai des decât ne-am dori să ofere servicii pentru a le reintegra în societate. Ulterior, ei devin cetățeni activi, independenți și cu drepturi depline după parcursul structurat de acompaniere socio-profesională, de doi ani, din cadrul AFF.
Am cunoscut-o pe Cristina în primăvara acestui an, la sediul organizației AFF din Piața Sudului. M-a întâmpinat cu un zâmbet și cu căldura și relaxarea pe care mi le transmit, de obicei, persoanele familiare. Preluase de puțin timp conducerea Ateliere Fără Frontiere, unde a venit să-și aducă aportul într-un sector de activitate în care puțini ar îndrăzni să pătrundă, mai ales pentru că mulți încă nu sunt familiari cu acest tip de entitate.
Chiar am fost la un eveniment și am întrebat oamenii din sală dacă știu ce înseamnă întreprindere socială și prea puține persoane știau despre ce e vorba. Foarte puțini au ridicat mâna, deci oamenii nu au înțelegerea asta că întreprinderea socială are, de fapt, o mentalitate circulară, în care practic există o dublă misiune: socială și economică și că tot ce există la nivel de venituri se reinvestește.
Cristina Bîcîilă, Director General Ateliere Fără Frontiere
Un manager care transformă încăpățânarea în atu: „Sunt un doer”
Cristina Bîcîilă a venit la conducerea Ateliere Fără Frontiere în martie 2025 și a lăsat în spate o carieră corporate. Anterior a lucrat la Danone, din poziția de Manager pentru Sustenabilitate (pe Europa Centrală și de Est), unde a contribuit la dezvoltarea și implementarea strategiei de sustenabilitate a companiei în regiunea centrală și de est a continentului (în România, Bulgaria, Republica Cehă, Slovacia și Ungaria). Dacă ne uităm și mai în spate, în trecutul ei, a lucrat și la Coca-Cola, cel mai mult din poziția de Public Affairs și de coordonator și supervizor pe partea de comunicare.
„Anii de corporație clar mi-au dat o structură, o gândire mai structurată, organizată. În corporații ești obligat să respecți anumite procese, deci înveți asta. Am fost expusă la business-uri destul de mari. Am învățat ce înseamnă gândirea de business, partea asta de profit, să zic așa”, îmi povestește ea.
De-a lungul carierei, a coordonat proiecte cu impact în sănătate, mediu și economie socială. Unul dintre proiectele de care este cea mai mândră este transformarea inițiativei sociale SAMAS într-o organizație nonprofit de referință în domeniul educației perinatale, activă la nivel național. A obținut certificarea B Corp pentru Danone în Europa Centrală și de Est, fiind unul din primii B Leaderi din România, cu o contribuție la viziunea unei comunități durabile.
„Eu cred că, dacă mă uit în spate, parcursul meu profesional, cumva m-am pregătit în direcția asta. De la jumătatea vieții profesionale, cumva am început să fiu împinsă sau să mă duc către partea asta socială mai mult și să-mi placă din ce în ce mai mult, să simt nevoia să am o contribuție în direcția asta. (...) Când am aflat despre poziția asta de la Ateliere Fără Frontiere m-am entuziasmat foarte mult, pentru că, în primul rând, am simțit că e un loc în care pot să aduc valoare, pot să am un impact, pot să-mi aduc aportul mai mult, pot influența. Totodată este și o responsabilitate mult mai mare, care vine, poate, și cu o muncă mai mare”, își amintește ea.
Spune mai curând că „lucrurile s-au legat” și că nu e vorba de norocul pe care mulți îl invocă ca pilon care duce către reușită. De altfel, am rezonat mult cu Cristina legat de modul în care vede ea această noțiune.
Eu nu prea cred în noroc, cred în conjuncturi pozitive și de multe ori conjuncturile pozitive ni le creăm prin modul de relaționare. Faptul că ai fost recomandat de cineva nu a fost noroc, a fost că poate tu, odată, la un moment dat, ai fost foarte ok și omul respectiv și-a adus aminte de tine.
Cristina Bîcîilă, Director General Ateliere Fără Frontiere
Cristina aduce cu ea o experiență de peste 25 de ani și îmbină expertiza din sectorul corporatist, social, nonprofit și antreprenorial. Dar acum, după mai bine de două decenii, cel mai mult se simte atrasă de lucrul cu oamenii, de aici și funcția pe care o are acum la Ateliere Fără Frontiere.
„Eu tot timpul am fost puțin mai pe acțiune, mi se spunea, la un moment dat, în companie, la fostul job, că sunt sufletul companiei. Am chestia asta de pune suflet foarte mult în ceea ce fac. Sunt un doer. Mă amuzam că observ asta și la colegii de aici, observ o anumită încăpățânare. Și da, uneori poți să zici că încăpățânarea nu-i bună, dar asta e o încăpățânare constructivă. Ea e, de fapt, un fel de reziliență pe care o ai, dar și o gândire strategică. Pentru că, dacă tu ai o viziune și, în general, oamenii care lucrează în social au această viziune, că sunt motivați de partea socială, ai și această reziliență și consecvență, de fapt, în ceea ce faci. Asta înseamnă, de fapt, încăpățânarea: o consecvență și o reziliență”, povestește ea.
Și pentru că spuneam că nu crede în noroc, Cristina are două principii în viața sa pe care le leagă de noțiunea de succes. Acestea sunt munca și oamenii, care aproape că nu pot exista una fără alta.
„Foarte mult contează legăturile pe care ni le creăm și relațiile, partea de networking care e mai mult de atât. E vorba, de fapt, de crearea unor relații și de a fi și tu om cu ceilalți. Nu poți să faci singur niciodată nimic fără niște oameni. (...) Iar legat de muncă, ea necesită, de fapt, o anumită disciplină și o structură, iar eu am simțit-o pe pielea mea. Atâta timp cât îți propui ceva, da, trebuie să ai o anumită disciplină și să fii consecvent. E foarte ușor să te lași abătut de pe drumul tău dacă nu ești consecvent, dacă zici „am încercat asta, nu mi-a ieșit”. Ei bine, poate trebuia să încerci un pic mai mult sau să încerci altfel”, mai spune directorul general de la Ateliere Fără Frontiere.
Discutând cu ea despre cultura muncii de la noi din România, îmi spune că nu crede că generațiile actuale, care sunt foarte tinere, sunt superficiale, așa cum poate mulți percep într-un mod nedrept. Crede că sunt doar foarte diferite, iar asta poate naște neînțelegeri.
„E foarte diferit la ei pentru că au acces rapid la informații, gândesc mult mai rapid, mi se pare că învață mai rapid decât învățăm noi și normal cumva, noi ar trebui să fim cei care ne adaptăm. Am observat la ei că atunci când au un interes sau sunt interesați de ceva, nu cred că sunt neapărat superficiali. Dar da, la nivel de disciplină poți să zici că disciplina vine poate mai încolo. Vine și dintr-o anumită maturitate. Când ai o vârstă mai mică, cu disciplina ești mai, cum să zic… mai pe spontaneitate”, spune aproape râzând.
Ce înseamnă, de fapt, reintegrarea socială. Cât costă o nouă șansă
Cristina Bîcîilă a luat, așadar, încăpățânarea cu ea la Ateliere Fără Frontiere, care o ajută enorm dacă stăm să ne gândim la demersurile continue pe care o astfel de organizație trebuie să le poarte pentru a beneficia de măsuri concrete de sprijin financiar și nu numai. Un program complet de integrare socio-profesională presupune costuri de ordinul zecilor de mii de lei pentru fiecare persoană, de-a lungul celor doi ani de parcurs în atelierele organizației, plus costuri asociate cu salariul, consilierea socială, formarea profesională, mentoratul și sprijinul psihologic.
„Practic asta e misiunea noastră, de a reintegra oameni pe piața muncii. De fapt, de asta existăm, acesta e scopul social pe care îl avem. Toate celelalte lucruri pe care le facem sunt gândite cumva în jurul acestei misiuni. (...) Scopul este să creștem numărul de persoane pe care le integrăm pe piața muncii acum, fie că vin la interviu la noi, fie că le recomandăm pentru că avem parteneriate și cu alte companii, în funcție de situația lor”, explică liderul AFF.
Trebuie spus și că acum, Cristina conduce o entitate care a primit din 2024 statutul de asociație de utilitate publică, adică un tip de organizație care desfășoară activități în domenii de interes public general sau în interesul unor colectivități. În România nu sunt multe organisme care fac asta.
Știu că ultimele date pe care le aveam ne arătau că erau în jur de 20.000 și ceva, dar pot să zic că nu cred că toate sunt active. Iar întreprinderi sociale de inserție, adică cele care chiar oferă și pachetul acesta de inserție pe care îl oferim și noi, sunt 49 în total, active.
Cristina Bîcîilă, Director General Ateliere Fără Frontiere
În ultimii ani, AFF a angajat peste 100 de persoane aflate în situații vulnerabile, dintre care aproximativ 80 în atelierele proprii și 20 în atelierul remesh, specializat în reciclarea materialelor publicitare. Rata de succes este în jur de 50-60%, ceea ce înseamnă că jumătate dintre persoanele din medii defavorizate reușesc să finalizeze programul de formare și să se angajeze pe piața convențională a muncii.
