“Interim managerii erau angajati numai in situatiile de scadere masiva a cifrelor de afaceri sau a pierderilor vertiginoase ale cotelor de piata. Insa acum, interimatul presupune o varietate de abilitati, printre care si cea de a integra un business. Iar daca o companie este interesata de integrarea business-ului, atunci aceasta poate decide sa angajeze un manager interimar pentru acest job, in timp ce restul angajatilor raman sa se ocupe de indatoririle proprii”, afirma Deborah Stevenson, manager interimar timp de 12 ani.

Stevenson afirma ca primeste propuneri de angajare atat din partea agentiilor de head-hunting, cat si direct din partea companiilor pentru care a lucrat in trecut ca manager interimar.

David Moore, care a devenit manager interimar in urma cu noua ani, sustine ca, atipic fata de restul slujbelor, un manager interimar si-a facut treaba atunci cand compania nu mai are nevoie de serviciile sale. “Pentru ca natura jobului permite managerilor sa colaboreze cu angajatii pe o perioada scurta de timp, acestia trebuie sa afiseze abilitati de comunicare excelente”, adauga Moore.

Cercetatorul olandez Jaap Schaveling, unul dintre cei care au studiat aprofundat fenomenul, sustine ca, in Olanda, aparitia managerilor interimari se datoreaza nivelului scazut de expertiza al managerilor generali, la acea vreme. “Insa acum, rolul unui interim manager nu mai este atat de generalist ca inainte, cand acesta era nevoit sa aduca organizatia pe linia de plutire, ci a devenit mult mai specializat, eficientizat pe un anumit segment al businessului.

In cercetarea a 141 de companii olandeze, Jaap Schaveling a descoperit ca mai putin de 105 dintre interim manageri erau angajati cu scopul strict de a revitaliza compania. Pe de alta parte, 41% dintre companii cautau un interim manager tintind o eficientizare a business-ului, in timp ce alte 40% dintre companii cautau managerii interimari pentru a asigura o succesiune in cariera, in cazul demisiei unuia dintre actualii lideri.