In privinta platii defalcate a TVA, Milcev atrage atentia asupra unui aspect mai putin evidentiat in discutiile pe acest subiect, si anuma ca, potrivit actului normativ, „autoritatile fiscale se pot indestula cu prioritate din acel cont si in cazul in care contribuabilul are alte obligatii de natura fiscala restante”.

In plus, el puncteaza faptul ca banii care vor tranzita contul de TVA (in care vor trebuie virate toate sumele evidentiate pe facturi in dreptul TVA -n.r.) vor putea fi folositi doar pentru plata TVA catre furnizori sau bugetul de stat si doar dupa obtinerea unei confirmari de la autoritatea fiscala, pentru alte scopuri.

„Costurile suplimentare generate de noua reglementare (modificarea sistemelor informatice financiar contabile si de gestiune, munca suplimentara pentru evidenta detaliata a platilor / incasarilor, comisioane bancare, finantarea deficitului de trezorerie generat de blocarea unor sume in contul de TVA, etc.) sunt o realitate care va trebui, din pacate, asumata de catre contribuabili. Un element logistic important va fi capacitatea bancilor si a Trezoreriei statului de a gestiona noul sistem. Trezoreria, de pilda, nu ofera serviciul de online banking similar cu cel al bancilor comerciale. Va fi acesta un impediment pentru contribuabili sau Trezoreria totusi va investi in acest serviciu B2B/B2C indispensabil in secolul XXI?”, a mai spsu Milcev.

In opinia sa, vom afla raspunsurile la aceste probleme dupa 1 octombrie 2017, cand sistemul poate fi accesat optional, pe seama primilor voluntarilor. „Cei care opteaza pentru aplicarea sistemului inca din ultimul trimestru al anului 2017 beneficiaza de reduceri de impozit pe profit / pe veniturile microintreprinderilor si scutiri de penalitati pentru neplata in termen a TVA”, a amintit Milcev.

ANAF poate acuza de rea-credinta partenerii firmelor in insolventa

Referitor la modificarea Codului de procedura Fiscala, reprezentantul EY admite ca unele masuri au fost cerute mai demult de mediul de afaceri, dar, printre ele, si-au facut loc si „chestiuni cel putin discutabile”.

Citeste si:

„Prima dintre ele vizeaza posibilitatea organului fiscal, intr-o maniera pur subiectiva si cu incalcarea regulilor din procedura insolventei, de a trage la raspundere, in mod direct, impreuna cu debitorul, si alte persoane despre care apreciaza ca au actionat cu „rea-credinta”. Exprimarea textului este mult prea generala si lasa loc unei marje de manevra si de interpretare nepermise, ce nu tine cont de normele de tehnica legislativa. De fapt, acest text plaseaza ANAF pe o pozitie absolut privilegiata fata de ceilalti creditori ai agentului economic insolvent, acestia fiind lasati in continuare sa isi recupereze creantele in procedura desfasurata in fata judecatorului sindic, in timp ce ANAF recupereaza direct sumele de la terti, pe baza aprecierilor sale proprii”, subliniaza Milcev.

La fel de controversata este, in opinia lui, si modificarea ce permite organelor fiscale sa desfasoare inspectii fiscale avand ca scop actiuni de „preventie si conformare”. „Nicaieri Codul de procedura fiscala nu defineste scopul si obiectul concret al unor asemenea actiuni, astfel incat este extrem de neclar cum si sub ce forma acestea se vor concretiza. Dupa cum stim bine din practica, cu cat o regula este mai neclara si mai interpretabila, cu atat creste posibilitatea unui abuz”, a punctat reprezentantul EY.

Nu in ultimul rand, Milcev a amintit ca, in ultimii doi ani, s-a „incetatenit” in mod nejustificat (uneori chiar abuziv) practica ANAF de a sesiza organele penale cu privire la pretinse fapte de natura penala.

„Desi aceasta abordare creeaza prin sine suficiente neajunsuri contribuabilului vizat, ultimele modificari ale Codului de procedura fiscala completeaza lista cu noi reglementari, de data aceasta in materia masurilor asiguratorii. Practic, daca ANAF instituie un sechestru ori o poprire asiguratorie (in lipsa unui titlu de creanta), iar mai apoi sesizeaza si organele penale, acele masuri asiguratorii raman in fiinta pana la solutionarea definitiva a cauzei penale, indiferent de durata acesteia. In acest context, oare mai pot fi atacate actele prin care se stabilesc aceste masuri asiguratorii?”, puncteaza Alexander Milcev.