Hunt s-a angajat la Citigroup in noiembrie 2004, la 55 de ani, ca vicepresedinte la divizia CitiMortgage, considerand ca este o oportunitate extraordinara, relateaza Bloomberg, conform Mediafax.

Piata imobiliara era in plina expansiune, iar banca, a sasea ca marime din SUA in acel moment, era responsabila pentru 3,5% din totalul imprumuturilor de profil din SUA. Atributiile sale includeau supravegherea a 65 de intermediari de credite.

Hunt nu s-a asteptat niciodata sa ajunga pe o functie executiva la o banca de pe Wall Street. A crescut la tara, cu un tata care a invatat-o sa pescuiasca si o mama care i-a aratat cum sa recunoasca ciupercile salbatice. S-a maritat la 16 ani si nu a mers la colegiu.

Dupa ce a avut primul copil la 17 ani, avea nevoie de o slujba, asa ca un prieten a ajutat-o sa se angajeze la o mica banca din Alaska, la procesarea creditelor ipotecare. Pe parcursul a 30 de ani, Hunt a urcat pe scara profesionala in domeniul creditelor ipotecare, ocupand diferite pozitii in Indiana, Minnesota si Missouri.

In timpul liber, cand nu merge la pescuit cu sotul, participa la spectacole Wild West cu calul sau Cody si se imbraca precum o vacarita celebra, Annie Oakle.

Toate acestea nu au impiedicat-o sa ii placa afacerile cu credite ipotecare.

Echipa coordonata de Hunt la Citigroup era responsabila cu protejarea bancii de fraude si investitii proaste si cu verificarea imprumuturilor pe care Citi vroia sa le cumpere de la brokeri si alti furnizori de credite, in privinta respectarii standardelor legate de corectitudinea documentelor, veridicitatea veniturilor declarate de beneficiari si realismul estimarilor.

Cererea investitorilor pentru instrumentele financiare garantate cu ipoteci era asa de mare incat Citi nu putea sa ii faca fata.
La "fabrica" de procesare a ipotecilor din O’Fallon, Hunt lucra pe "o linie de asamblare" care a contribuit la umflarea unei bulei imobiliale care a zguduit lumea in 2008, se arata in articol.

Citeste si:

Hunt a explicat ca masinaria ipotecilor functiona prea repede pentru ca toate imprumuturile sa poata fi verificate.

In 2006, banca cumpara ipoteci de la alti furnizori de credite cu formulare fiscale aranjate, estimari false si semnaturi lipsa, iar rapoartele in acest sens inaintate regulat de Hunt conducerii bancii au fost "ingropate", chiar si pana in 2012.

In martie 2011, la peste doi ani dupa ce Citigroup a primit ajutoare federale de 45 de miliarde de dolari de la guvernul american si alte multe miliarde de la Rezerva Federala, mai mult decat oricare alta banca din SUA, un director din O’Fallon insarcinat cu calitatea imprumuturilor, Jeffery Polkinghorne, i-a cerut lui Hunt si altui coleg sa reduca numarul raportat al creditelor cu probleme legale.

Hunt a refuzat sa participe. A dat in schimb banca in judecata, la cinci luni dupa intalnirea cu Polkinghorne, pentru incalcarea sistematica a reglementarilor federale, si a castigat.

Departamentul american de Justitie a decis sa se alature procesului lui Hunt, in luna ianuarie a acestui an.

Citigroup nu a contestat niciuna din acuzatiile lui Hunt si nu s-a aparat in public sau in justitie. In februarie 2012, banca a acceptat sa plateasca guvernului SUA 158,3 milioane de dolari pentru inchiderea cazului.

Comportamentul incorect al Citigroup, pana in 2012, arata cum o banca americana mare nu a invatat inca lectia crizei creditelor, in pofida miliardelor de dolari primite pentru evitarea falimentului, a declarat Neil Barofsky, fost inspector special la Programul pentru Bancile cu Probleme (TARP).

Drept recompensa pentru ca a semnalat in justitie incorectitudinea angajatorului, Hunt, fata de la tara transformata in bancher, a primit 31 de milioane de dolari, din suma de 158,3 milioane de dolari platita de Citigroup autoritatilor americane.