In opinia unor analisti, bilantul celui de al doilea mandat al lui Merkel este contrastant. Aflata la conducerea unei coalitii cu liberalii - dupa ce a guvernat din 2005 si pana in 2009 cu social-democratii -, ea a dus la bun sfarsit cateva proiecte mari. Insa nu si-a respectat anumite promisiuni, iar indicatorii economici magulitori ai tarii pot fi atribuiti in parte reformelor dureroase intreprinse de catre predecesorul sau social-democrat Gerhard Schröder, apreciaza ei.

O politica pragmatica a pasilor mici, fara mari convingeri ideologice

Cunoscuta pentru prudenta si cautarea permanenta a consensului, dar criticata pentru lipsa de viziune, cancelarul a condus "o politica pragmatica a pasilor mici, fara mari convingeri ideologice", considera Nils Diederich, un politolog de la Universitatea Libera Berlin.
Cea mai buna ilustrare a acestui lucru este modul in care a gestionat criza euro.

Angela Merkel este preferata in tabara sa din cauza ca a stiut sa navigheze, de patru ani, intre apararea intereselor contribuabilului german si salvarea proiectului european, impunandu-si doctrina "reforme structurale in schimbul solidaritatii fata de tarile aflate in criza".
Uneori detestata in sudul Europei sau considerata drept o europeana mai putin entuziasta, ea a facut ceea ce a considerat necesar pentru salvarea euro, chiar daca in mod tardiv.

Fructul reformelor lansate in 2003 de cancelarul Schröder

Din punct de vedere economic, Germania s-a prezentat mult mai bine ca cei mai multi dintre vecinii sai in cursul crizei, cu o rata a somajului scazuta (6,8% in august, cel mai mic nivel atins din 1990 incoace). Insa unii analisti considera ca Merkel culege fructul reformelor lansate in 2003 de cancelarul Schröder, care au flexibilizat piata muncii.

Insa aceste masuri sunt criticate, totodata, pentru ca au favorizat ascensiunea unor locuri de munca precare si prost platite, intr-o tara in care nu este prevazut un salariu minim.

Guvernul Merkel a redus puternic deficitul bugetar, care va fi in 2014 "cel mai mic din ultimii 40 de ani", lucru pe care il atribuie "disciplinei asupra cheltuielilor" pe care a impus-o.

Dar, in mod paradoxal, Germania a beneficiat, de asemenea, de pe urma crizei euro. Multumita statutului de tara sigura din punct de vedere financiar, ea a putut sa se indatoreze cu un cost mai mic, profitand de neincrederea fata de unii dintre partenerii sai europeni. Marea reforma fiscala, promisa de consevatori si liberali in contractul lor de coalitie din 2009 si menita sa simplifice unul dintre sistemele cele mai complexe din lume, nu s-a produs. Merkel a renuntat "de teama de a se atinge de nisele fiscale", potrivit politologului Jürgen Falter de la Universitatea Mainz.

Citeste si:

Politica energetica a lui Merkel este simptomatica pentru pragmatismul sau, subliniaza Diederich. Conservatorii si liberalii s-au inteles sa prelungeasca termenele de functionare ale centralelor nucleare pe care Verzii si social-democratii au prevazut sa le inchida pana in 2020.
Insa dupa catastrofa de la Fukushima, in 2011, Merkel s-a razgandit si a anuntat o renuntare la energia nucleara la orizontul lui 2022. Tara vrea de acum sa-si asigure 80% din productia de energie electrica prin resurse regenerabile pana in 2050, sa isi scada in mod sensibil consumul de energie si emisiile de dioxid de carbon (CO2).

"Tranzitia energetica" ridica, totusi, numeroase provocari, ca cea a pretului electricitatii, care a crescut puternic pentru gospodarii si care este considerat o amenintare de catre industria germana.

Merkel si-a respectat promisiunile privind politica familiala. Ea a creat suficiente locuri in crese, pentru a raspunde nevoilor parintilor. A introdus, de asemenea, o alocatie pentru familiile care isi tin acasa copiii cu varsta sub trei ani. Insa aceasta politica favorabila familiei a esuat, pentru moment, sa relanseze una dintre cele mai slabe natalitati din lume.

Cea mai mare provocare a sa in urmatorii 10 sau 20 de ani

Germania este amenintata in continuare de imbatranirea populatiei, "cea mai mare provocare a sa in urmatorii 10 sau 20 de ani", potrivit cancelarului, care a multiplicat colocviile si dezbaterile pe aceasta tema.

Insa Merkel a amanat reforme profunde si dificile, ca cea a pensionarii, impotriva saraciei batranilor sau in domeniul ingrijirii persoanelor dependente.

Guvernul Merkel 2 a intreprins, de asemenea, cea mai radicala reforma a armatei germane de la crearea sa, in urma cu 56 de ani, renuntand la serviciul militar obligatoriu in 2011, cu scopul de a reduce efectivele, asigurand totodata ca reforma va face armata mai apta pentru misiuni internationale.