Siria: cine se mai lupta cu Statul Islamic?
Bineinteles, orice analist ar lua in calcul conflictul din Siria (de tip proxy war) drept principalul factor pentru startul unui razboi global in toata regula. Ce-i drept, orice decizie de interventie militara in aceasta regiune macinata de interese geopolitice si religioase poate avea urmari nefaste. Totusi, exista un semnal evident ca Statele Unite sunt constiente de consecinte. De exemplu, Pentagonul a dezvaluit recent ca a avertizat Rusia inainte de atacul asupra bazei aeriene de la al-Shaayrat. Un comportament similar a avut si Rusia.
Cu toate acestea, prezenta gruparilor teroriste si a militiilor sustinute de fiecare parte a baricadei precum si o varietate de tari cu diferite interese in regiune, precum Iran si Arabia Saudita, serveste doar la sporirea complexitatii si creste sansele unei erori de calcul intre marile puteri sau a unei neintelegeri. Siria este asadar "cosmarul" oricarui analist geopolitic. Nu se cunoaste exact cine mai lupta cu adevarat impotriva Statului Islamic, cand marile puteri militare au ajuns sa mature doar "pioni" de pe tabla de sah, numita Siria.
Sursa foto: Naeblys / Shutterstock
Inamicul Coreea de Nord
Recent, presedintele american Donald Trump a declarat, inaintea unei intrevederi programate cu presedintele chinez Xi Jinping, ca Statele Unite vor lua masuri pe cont propriu printr-o actiune militara daca, in cele din urma, China nu va rezolva "problema" numita Coreea de Nord. Riscul pe care liderul nord coreean Kim Jong-un il poarta pentru Statele Unite si vecinii din Asia de Sud-Est este dat de testele nucleare recente si exercitiile balistice desfasurate.
"China are o mare influenta asupra Coreei de Nord. Si China va decide daca ne va ajuta cu Coreea de Nord sau nu", a spus Donald Trump.
Regimul comunist din Coreea de Nord continua sa construiasca mai multe rachete balistice, dar si mai eficiente, cu scopul (asa cum majoritatea analistilor suspecteaza) de a-si extinde actualul arsenal nuclear. Totusi, in afara de cateva imagini din satelit, nu exista probe suficiente ca in Coreea de Nord ar exista un arsenal nuclear. Spionajul pe teren este, de asemenea, aproape imposibil. Se considera insa, ca in timp ce economia si sistemul politic raman muribunde, Statul nord coreean in sine nu arata inca nici o inclinatie catre o eventuala prabusire dorita de Vest.
Conflictul ar putea erupe in oricare dintre urmatoarele moduri: Statele Unite decid sa rezolve problema rachetelor balistice nord coreent cu un atac preventiv, asa cum a fost cazul in Siria sau daca, pe fondul in care Coreea de Sud se afunda si mai mult in criza politica interna, vecinii nord coreeni anticipeaza gresit miscarile SUA si decid sa inceapa conflictul. Asa cum s-a intampla in 1950, razboiul din Peninsula Coreeana ar putea atrage usor intr-un al proxy war China, Rusia, Japonia sau Statele Unite.
Evident, asa cum a subliniat si Donald Trump, Coreea de Nord nu este mai mult decat un Stat pion pentru interesele economice si politice ale Chinei, tara despre care insa vom discuta in continuare.
China si aspiratiile sale regionale si globale
Un conflict global ar putea fi in mod deliberat inceput de catre tarile interesate sa schimbe echilibrul puterii in lume. Si singura tara aflata in aceasta pozitie este China. Interventia Statelor Unite in afacerile acesteia din Marea Chinei de Sud in avantajul tarilor vecine, fata de care China cauta sa isi arate suprematia din toate punctele de vedere si mai ales in ceea ce priveste situatia politica a Taiwanului a ridicat nivelul tensiunilor intre cele doua mari puteri economice.
China, Vietnam, Filipine, Taiwan, Malaezia si Brunei au toate pretentii asupra insulelor din regiune, care ar putea fi bogate in petrol si gaze naturale.
Xi Jinping, presedintele Chinei, nu a facut niciodata un secret din faptul ca visul sau este de a inlocui Statele Unite, iar China sa devina liderul lumii in ceea ce priveste influenta economica si militara. Deocamdata, China nu isi prea incordeaza muschii in fata Statelor Unite, in conditiile in care un eventual conflict in zona Oceanului Pacific nu ar fi benefic pentru nici una dintre tarile implicate. Asadar, in ce masura tensiunile geopolitice actuale dintre China si Statele Unite ar putea escalada intr-un conflict militar la nivel mondial ramane de vazut. Ce-i drept, Rusia ar putea profita dintr-o astfel de situatie.
Sursa foto: Rainer Lesniewski / Shutterstock
Riscul unui conflict in spatiul cibernetic
Fenomenul spionajului cibernetic va capata o amploare tot mai ridicata in urmatorii ani. Astfel, un aspect terifiant cu privire la un potential conflict global este dat de dimensiunea si varietatea de tehnici sofisticate si periculoase de razboi existente acum in comparatie cu ceea ce ne gandim a fi un razboi conventional. Ca urmare, razboiul global s-ar desfasura pe domenii care nu figureaza in conflictele anterioare, precum spatiul virtual / cibernetic.
Statele Unite, Rusia si China nu sunt, in prezent, in "razboi" în spatiul cibernetic, in pofida asa-zisului succes al Rusiei de a interveni in alegerile prezidentiale din SUA sau a eforturilor in curs de desfasurare ale Chinei de a fura proprietate intelectuala si tehnologie de la companiile americane. Cu toate acestea, Statele Unite ar putea simti, la un moment dat, o nevoie tot mai mare de a raspunde la ceea ce se poate considera drept provocari cibernetice rusesti si chineze, cu scopul de a descuraja alte atacuri.
Foarte multi sateliti militari se afla pe orbita Terrei, iar o mare parte dintre comunicatiile NATO au loc prin intermediul satelitilor comerciali. Astfel, acesti sateliti devin automat o tinta a unui atac cibernetic, precum alte puncte strategice asa cum sunt bazele navale sau aeroporturile. In cazul in care China, Rusia sau alti actori globali vor ajunge sa creada ca pot ataca Statele Unite fara teama unui raspuns militar s-ar putea crea o spirala conflictuala.
Asadar, un eventual conflict global ar putea fi si consecinta indirecta a unei cresteri considerabile de furturi si atacuri cibernetice. De exemplu, Rusia a utilizat atacurile cibernetice pentru a deteriora comunicatiile in conflictul cu Ucraina. Cu ani in urma si Statele Unite au folosit o arma digitala, denumita Stuxnet, pentru a distruge instalatile de cercetare nucleara iraniene.
Sursa foto: BeeBright / Shutterstock
Ucraina si tarile baltice
Conflictul din Ucraina nu pare sa aiba deznodamant in viitorul apropiat, iar foarte multi analisti geopolitici apreciaza ca situatia s-ar putea extinde si in cazul tarilor baltice, daca Moscova va subestima angajamentul de securitate in Europa al Statelor Unite (in cadrul NATO) in mandatul lui Donald Trump. Astfel, temerile ar fi ca Rusia ar putea sa intreprinda masuri inflamatorii in tarile baltice in ipoteza ca americanii vor da inapoi.
Inca de la finele anului trecut, NATO a suplimentat numarul soldatilor sai in cele trei tari baltice (Estonia, Lituania si Letonia), dar si in Polonia, drept rapsuns la anuntatele exercitii militare ruse "Zapad 2017" la granita de vest.
Si tarile baltice au de ce sa se teama. Rusia a desfasurat nave de razboi cu capacitati nucleare in Marea Baltica, despre care presa din Moscova afirma ca au fost plasate strategic pentru a avea diferite orase europene in vizor. Cele trei mici republici baltice si Polonia s-au simtit deosebit de vulnerabile, dupa anexarea Crimeei in 2014 si sprijinul oferit de Rusia pentru rebelii pro-rusi din estul Ucrainei. Ramane de vazut daca Rusia va "incerca marea cu degetul".
Sursa foto: Victor Maschek / Shutterstock
Sursa foto: kirill_makarov / Shutterstock
