De la o varsta profesionala in colo inspiratia iti vine, in majoritatea situatiilor, din interior, din ceea ce ai acumulat, din cultura juridica dobandita illo tempore daca sunteti de acord cu mine, dar inainte de a ajunge la acea experienta mentala si intelectuala inspiratia iti vine de cele mai multe ori, din exterior, de la oamenii cu care te invecinezi fizic, profesional si intelectual.

Nu discut despre capacitatea noastra, a fiecaruia de a se lasa inspirat, sau de a filtra inspiratia primita intrucat aceasta este o chestiune de perceptie, extrem de subiectiva. Vreau in schimb sa discut despre ideea de maestru in avocatura, de principiul mentoratului in avocatura, definind atat maestrul cat si mentoratul ca fiind capacitatea respectivului de a te inspira constant si pe termen cel putin mediu in activitatea ta profesionala.

Jocul nu este despre ceea ce te separa de cei cu care te invecinezi sau de ceea ce apropie, ci priveste capacitatea fiecaruia de a echilibra diferentele cu asemanarile, astfel incat sa existe o substantialitate in locurile comune pe care le frecventati impreuna. Dupa cum aceasta incercare nu este despre ganduri, idei, atitudini creatoare de sisteme ci despre acele deprinderi intelectuale care nu au creat un sistem, in sensul ca este despre oameni si nu despre sistemele create de dansii.

Cred ca o astfel de intelegere a celor doua vorbe des intalnite in profesia noastra, pune cel putin pentru cateva secunde intre paranteze ceea ce spunea Arghezi despre maestru respectiv indeparteaza pe deplin perceptia maestrului caruia ii este carata servieta. Raportandu-ma strict la intelesul de mai sus aplicabil maestrului sau mentoratului, am sa ma straduiesc sa spun cateva cuvinte despre profesionistii care m-au inspirat in viata profesionala, contribuind la confortul meu profesional si uman, nu in ultimul rand.

Sunt multi avocatii pe care-i admir, chiar daca nu ma identific profesional, total sau chiar partial uneori, cu dansii (Valeriu Stoica pentru capacitatea de a echilibra avocatura cu politica si activitatea didactica, Manuela Nestor pentru capacitatea de a intelege relatia avocat-client intr-un fel absolut incredibil de constructiv si util pentru ambele parti implicate, Gheorghe Florea pentru felul in care intelege avocatura, atat in relatia avocat-client, cat si in relatia avocat-judecator, Florentin Tuca pentru perseverenta cu care si-a pastrat rigoarea juridica intr-un mediu esentialmente comercial, devenit astfel cu un urias suport din partea sa, Traian Briciu pentru naturaletea cu care practica profesia de avocat, Relu Ciobanu pentru felul in care a ramas loial dreptului penal, etc.).

Pranz cu avocatul anului 2012: rapidul studentiei din Grozavesti a devenit TGV. Destinatia finala?

Pranz cu avocatul anului 2012: rapidul studentiei din Grozavesti a...

4 sunt insa avocatii care m-au inspirat sau de care m-am lasat inspirat o buna bucata de vreme astfel incat bulgarele profesionalismului sa capete o oarecare rotunjime. In ordine cronologica: Calin Andrei Zamfirescu, Ion Nestor, Ana Diculescu-Sova si a mea sotie.

Cu Calin Zamfirescu am lucrat stagiatura si 3 ani dupa, adica in total 5 ani. Multe ma despart de felul profesional de a fi al dlui. Zamfirescu, insa niciun aspect nu a reusit sa ma indeparteze de dansul, uman sau profesional. Cand nu inteleg dreptul ma intorc la principii si constantele din anii de facultate, iar cand nu inteleg avocatura sau anumiti clienti ma intorc si la ceea ce am invatat de la dumnealui. Nu-l poti descrie pe dl. Zamfirescu in 3 paragrafe, insa imi asum riscul de a spune ca cel mai util mi-a fost in viata profesionala cu proprietatea termenilor sau rigoarea juridica pe care le-am vazut la dumnealui; cartezianismul juridic pus in slujba clientului se manifesta in stare pura la acest avocat.

Interviu cu avocatul Calin Zamfirescu, dupa 37 de ani in profesie: Bucuria castigarii unui proces e vie! O percepi cu toti porii

Interviu cu avocatul Calin Zamfirescu, dupa 37 de ani in profesie:...

Citeste si:

Cu prietenul dlui. Zamfirescu, adica cu Ion Nestor am muncit urmatorii 6 ani. Multi ani si multe puncte divergente stau intre mine si Domnul Nestor, fara ca acestea sa-mi inlature in vreun fel aprecierea profunda ce o port acestui om. Dreptul l-am invatat de la Domnul Zamfirescu, iar avocatura ca intrepatrunderea a dreptului cu faptele (se poate citi business, comercial, situatie de fapt) mi-au fost predate de domnul Nestor. Sintetizand pentru a esentializa spun ca putini avocati au o intelegere atat de profunda fata de viata, drept, avocatura si business pe cat are Ion Nestor. Intelepciunea acestui om (chiar daca dansul se straduieste sa arate altceva) a devenit pentru mine un reper si un ideal.

Cu colega de facultate a celor doi prieteni, Ana Diculescu-Sova am construit cazuri timp de 6 ani. De aceasta data paradoxul este extrem de evident, in conditiile in care punctele comune sunt mai putine decat punctele de divergenta, dar cu toate acestea empatia profesionala si umana a atins un nivel echivalent cu cea dezvoltata de relatiile anterior mentionate; aici am invatat ca relatiile trainice se pot baza nu numai pe uniformitatea de idei, perceptii sau atitudini cat si pe divergentele de opinii, perceptii sau atitudinii. Ceea ce nu te separa definitiv te uneste. Doamna Diculescu este expresia pura a creativitatii juridice, a luptelor care nu sunt niciodata pierdute, acestea puse exclusiv in slujba clientului. Parca niciodata creativitatea juridica nu a fost mai utila clientului.

Va rog sa ma credeti ca nu sunt subiectiv cand spun ca Ioana Niculeasa m-a inspirat nu doar uman, ci si profesional. Am slujit multi clienti, sofisticati si mai putin sofisticati, intelegatori sau mai putin intelegatori, insa doar dupa ce am vazut la Ioana ce inseamna loialitatea profesionala fata de interesul legitim al clientului, am inteles pe deplin relatia avocat-client. Capacitatea Ioanei de a pune mai presus de interesele sale personale, de interesele cuantificabile in mod direct, interesele si nevoile clientilor este cu adevarat o chestiune extrem de rara. Puneti sub beneficiu de inventar ce spun eu aici, insa retineti si numai ideea ca exista astfel de avocati atunci cand va ganditi ca ati facut suficient pentru clientul vostru „nesuferit”. Si mai retineti faptul ca un astfel de avocat exista intr-un mediu corporate, intr-un mediu de business unde gandurile sunt ghidate nu totdeauna de aspecte necuantificabile, pentru a nu mai vorbi de suflet.

O sa spuneti si cui profita aceasta „laudatio”?

Doua sunt cauzele acestor ganduri: prima are in vedere faptul ca din ce in ce mai multi avocati nu mai vor sa se lase inspirati, fiind ghidati de alte resorturi interioare, inclusiv de orgoliul colegial, iar cea de-a doua consta in faptul ca aceasta lipsa de inspiratie profesionala ne transforma pe noi avocatii dintr-un corp profesional intr-o masa amorfa si abstracta.

Inapetenta de a ne lasa inspirati ne imparte in 2 categorii: avocati cu busola si avocati fara busola. Prima categorie este expresia pura a principiului independentei avocatului in triumviratul relatiilor profesionale in care intra (cu clientul, cu judecatorul, cu principiile profesiei), in timp ce categoria a doua exprima ideea de dependenta a avocatului fata de un gand sau o idee eventual.