Si nu, nu cred ca un Guvern politic ar fi putut schimba mai repede sau (in) mai bine fata ANAF-ului. Din contra. Tehnocratii par sa realizeze intr-un an cat altii in cinci, dar Dragos Doros si Anca Dragu nu vor reusi totusi sa schimbe ceva. Imuabilul dezgust fata de contribuabil si lehamitea functionarilor publici nu vor putea fi sterse cu buretele intr-un mandat, iar rezistenta la schimbare nu va putea fi infranta decat de trecerea generatiilor.

Dupa ce in urma cu doua luni am “jucat” la directia de taxe si impozite a aceluiasi sector o piesa la fel de absurda, in care personajul principal alerga dupa o hartie prin care sa dovedeasca ca nu are datorii (hartie obtinuta de la stat la cererea unei alte institutii de stat), o alta piesa, cu aproximativ aceleasi caractere, s-a derulat la sediul Administratiei Sectorului 1 a Finantelor Publice.

Personajele:
Cetateanul dornic sa isi plateasca timbrul de mediu
Functionarul 1 plin de lehamite
Functionarul 2 exasperat de sistem
Paznicul amabil

Actul I

Cozi imense la inmatriculari si pentru obtinerea permisului. De inteles! Este vara, multi romani isi schimba permisul sau vor sa isi inmatriculeze masinile aduse din strainatate. In plus, si politistii au dreptul la concediu. Este pur si simplu o situatie conjuncturala, neanticipata insa (ca in fiecare an) de autoritati.

Numerele de inmatriculare nu se mai elibereaza in 2 ore, ci in 4-5 zile.

Intre timp, presedintele Senatului, Calin Popescu Tariceanu, scurtcircuiteaza o coada de 1.000 de persoane, pentru a-si preschimba permisul mai repede. Este prins, nu de multime, ci de o plangere penala dupa incident. In alte vremuri, ar fi fost huiduit (poate) de multimea furibunda. Acum, insa, caldura topeste orice spirit de revolta in fata autoritatii.

Cetateanul care are nevoie sa isi calculeze timbrul de mediu pentru inmatriculare ia decizia de a se grabi si, cu o saptamana si jumatate inainte de expirarea numerelor rosii se prezinta la Administratia Sectorului 1 cu toate actele facute si completate.

Actul II

Cetateanul: Fiti amabil, unde depun actele pentru obtinerea timbrului de mediu?
Paznicul: Mergeti la biroul acela unde scrie Spatiul Privat Virtual si intrebati acolo.
Cetateanul: Multumesc.

Cetateanul ajunge la biroul indicat. Surprinzator nu este nimeni la coada. Bate politicos la usa unui acvariu in care se afla o doamna mai in varsta.

Cetateanul: Fiti draguta. As vrea sa depun actele pentru obtinerea deciziei de calcul al timbrului de mediu.
Functionarul 1 (doamna plina de lehamite): Mergeti afara si completati cererea.
Cetateanul: Pai am totul gata. Mi-au completat la acte auto.
Functionarul 1: Nu aveti cum. Sigur nu mai aveti data de pus? Semnatura? Conform cu originalul?
Cetateanul: Ba da. Dar le trec acum pe loc.

Citeste si:

Functionarul sta 30 de secunde, gandindu-se parca daca am trecut asa usor de usa ferecata si daca pot sa scap doar intr-un minut de proba. Intinde in lehamite un pix, iar lucrurile restante se rezolva in cateva secunde. Cetateanul intinde hartiiile, cererea si doua copii dupa acte, intreband daca asta este tot.

Functionarul: Da. Asta-I tot. Joi dupa ora 12:00.

Cetateanul calculeaza ca asta inseamna 4 zile lucratoare si cu greu se va mai incadra pentru a-si ridica numerele permanente, inainte de a expira cele provizorii. Da binete si iese.

Actul III

Mergand spre iesire, cetateanul isi da seama ca nu are nicio dovada ca a depus actele. Obisnuit sa primeasca un numar de inregistrare, revine timid catre paznic.

Cetateanu: Va mai deranjez cu o intrebare. Am depus actele pentru timbrul de mediu, dar nu trebuia sa primesc un numar de inregistrare?
Paznicul: Ba da. Nu v-a dat?
Cetateanul: Nu. Ce sa fac acum?
Paznicul: Intrebati aici la registratura. La coada asta.
Cetateanul: Fiti amabila. Am depus acum actele pentru calculul timbrului de mediu. Nu ar fi trebuit sa primesc un numar de inregistrare…ceva?
Functionarul 2: Ba da. Unde ati fost?
Cetateanul: La biroul acela unde scrie Spatiul Privat Virtual.
Functionarul (tipand): Nu, va rog sa vorbiti acolo. Nu ma bagati in asta. Daca doamna aia nu v-a dat numar de ordin nu ma intrebati pe mine. Nu vreau sa aud nimic de doamna aceea. Nu ma bagati in asta.

Tipetele inca se mai aud cand cetateanul se retrage timid. Mai face o incercare si bate din nou la usa primului functionar. Doamna plina de lehamite de abia ridica ochii din calculator.

Cetateanul: Fiti amabila. Nu trebuia sa imi dati un numar de inregistrare?
Funtionarul 1: Nu. Pentru atata lucru nu trebuia.
Cetateanul: Ok. Revin atunci joi. Multumesc.

Cetateanul pleaca cu gandul ca ar putea sa fi depus degeaba actele si joi va fi pus in fata faptului de a nu gasi nicio decizie privind timbrul de mediu, procesul urmand sa fie luat iar de la capat.

Ultima speranta a cetateanului in drum spre iesire este ca transfomarile digitale sa ingroape definitiv aceste vestigii ale badaraniei si lehamitei. O lume rece, mecanica, in care contribuabilul si functionarul sa nu se mai priveasca in ochi.