Nu poate fii pretuit

Cum poti sa evaluezi in bani:
- anii de copliarie pierduti la antrenamente; avem o sinura copilarie. Cand noi ceilati radem, ne jucam, nu avem griji, ne lamentam ca avem teme pentru ziua urmatoare, ei au antrenamente epuizante, diete, restrictii, responsabilitati, progam de somn, de invatat, controale medicate, evaluari, teste si ce Dumnezeu se mai cere unor copii fara copilarie, pentru ca acesta este drumul spre participarea la olimpiada.
- adolescenta; ei nu pot fi adolescenti, pentru ca ei au - incepem iar cu: antrenamente, diete...cand noi ne plimbam, fumam sau cine stie ce prostii mai facem si suntem tot noi obositi si stresati. Dorul de parinti si nevoia umana de afectiune nu trebuie sa afecteze capacitatea de concentrare.
Cand se realizeaza visul de ajunge la olimpiada poti sa castigi sau nu aurul olimpic, sa fii invingator sau invins; pentru a ajunge acolo a fost tot la fel de multa truda, transpiatie, copilarie pierduta, adolescensa furata, dor de parinti, dor de soti, de copii.
Ai castigat bine. Copilaria, adolescenta, munca, dorul, durerea sunt evaluate in bani. Dar noi ceilalti avem grija sa le analizam tinuta, limbajul sau mai sii ce meschinarie si tot nu este bine.
Ai pierdut rau. Noi ceilati care am dus existenta linistita cu eforturi constante, fara a pierde nimic din ce ei nu au avut, suntem indreptatiti sa judecam nereusitele lor si nu ne gandim: cum ar fi daca ei ar judeca cu masura eforturilor lor, reusitele noastre ?
UITAM CA AJUNG ACOLO DOAR CEI MAI BUNI SI PARTICIPAREA LOR ESTE UN SUCCES. CA NISTE HIENE VREM AUR SAU SANGE. CAT COSTA AURUL OLIMPIC?