Piata de capital, dupa esecul ofertei Petrom. Unde s-a gresit?

Esecul vanzarii pachetului de 9,84% la Petrom ne indeamna sa privim retrospectiv la motivele care au condus la acest rezultat nedorit. Justificarea finala a insuccesului s-a concentrat in jurul unui posibil moment neoportun si a unui pret mai ridicat decat ar fi fost dispusi marii cumparatori sa plateasca.

Unde este vina – stat, consortiu, bursa?

Daca ar fi sa repartizam cote in ce priveste eroarea in tot acest proces, singurul repros de adus autoritatilor statului este reprezentat de alegerea consortiului, criteriul decisiv fiind comisionul redus, unul chiar de “dumping” in raport cu celelalte oferte de intermediere. In rest, comunicarea unui pret maxim, precum si a unuia minim acceptat, semnaland faptul ca statul nu este dispus sa faca rabat de la anumite obiective de pret, le consider de inteles din perspectiva vanzatorului.

Bursa ca institutie, din nou nu are o vina semnificativa, punand la dispozitie toate mecanismele tehnice pentru atractivitatea viitoare a emitentului SNP.

Cea mai mare parte a poverii acestui esec ramane pe umerii consortiului, care a mentinut un caracter opac privind oferta, exact atunci cand piata financiara romaneasca avea mai mare nevoie de o vanzare de succes distribuita catre intreaga piata.

Metoda “book”-ului inchis, ignorarea retailului si comunicarea deficitara


S-au adus argumente conform carora metoda “book”-ului inchis lasa posibilitatea fiecarui investitor sa-si realizeze propriile calcule astfel incat sa nu existe o influentare a pretului final, iar acest gen de metoda este o practica des intalnita pe pietele dezvoltate. Daca ofertele Transgaz si Transelectrica, desfasurate prin sistemul bursei in trecut, au reprezentat cumva o modalitate rudimentara de atragere a capitalului, cred ca oricine ar prefera astfel de metode “primitive” si de succes, in dauna unora “sofisticate”, dar care conduc la esec.

Inchipuiti-va ca am fi avut de la inceput o oferta SNP cu un nivel transparent al ordinelor, in care s-ar fi vorbit in fiecare zi despre volum si despre perspectiva finala a acestei operatiuni. Nu exclud ca si pentru transa institutionalilor acest element sa fi fost unul care sa mareasca sansele de succes.

Niciun moment nu a parut ca retailul a beneficiat de vreo atentie din partea consortiului, desi acest segment ar fi putut atrage 15% din oferta, respectiv 72 milioane EUR la pretul minim. In ciuda unui scepticism omniprezent, am fost si sunt in continuare de parere ca piata noastra poate mobiliza 50-100 milioane EUR dinspre investitorii medii si mici in cadrul unei oferte mari, cu conditia ca acest potential sa fie scos la suprafata prin metode transparente si prin activarea tuturor rotitelor unei piete bursiere.

Poate ca acel 15%, sau eventual 20% daca s-ar fi mizat inca de la inceput mai mult pe retail, ar fi apropiat oferta de o subscriere de 80% in ultimele zile, iar prin eforturi suplimentare de vanzare catre institutionali s-ar fi asigurat un succes. Adaug aici si o sugestie care a aparut in una din opiniile acestor zile, anume ca un pret mai mic pentru retail, care per ansamblu sa nu fi afectat veniturile tintite de statul roman, ar fi contribuit din nou pozitiv la cresterea subscrierilor.

Comunicarea realizata consortiu, atat cat a fost aceasta, a indus ea insasi o stare de apatie in jurul procesului de vanzare. Am fost surprins sa observ, in a doua zi a ofertei, cum se derula un dialog la o televiziune cu reprezentantii sindicatului de intermediere, dialog din care nu reuseam sa desprind argumente pentru ca cineva sa cumpere actiuni in aceasta oferta. Ni s-a mai repetat apoi, in cateva randuri, ca va trebui un discount de pret asa cum am vazut la OMV, ca situatia pe piete este incerta, ca nu stim daca momentul este unul potrivit iar investitorii sunt in general prudenti. Dumneavoastra ati subscrie in momentul in care receptionati astfel de comunicari ?

In final, la incheierea fara succes a ofertei, concluzia a fost ca nu s-au intrunit conditii de piata prielnice. Sub o alta forma, acelasi argument l-am auzit si din partea intermediarului ofertei Hidraulica Plopeni unde s-au subscris cateva mii de RON, asadar nu constatam mari diferente in justificarea esecului.

Iluzia momentului perfect si a pretului perfect

In situatia in care timp de aproape 2 saptamani nu au existat repere pentru public, s-au creat cateva discutii privind conditiile de piata, timing-ul si un pret ipotetic, astfel incat sa se intretina un minim interes in jurul vanzarii pachetului.

Referitor la timing-ul optim sau nu, daca cineva a cautat sau cauta un moment ideal in care toate conditiile de pret si aversiune la risc sa fie aliniate pentru vanzator, ei bine acest moment nu l-am vazut in ultimele 12 luni si probabil nu il vom vedea nici in urmatorii 2 ani. Caci daca acum vorbim de Grecia, poate la anul vom vorbi in aceiasi termeni de Portugalia, Spania sau Italia. Asadar respectarea calendarului convenit cu FMI privind vanzarile pe bursa este mai importanta decat cautarea unui “perfect timing”, iar aici din nou este de salutat disponibilitatea statului de a initia oferta in aceasta vara. Presupun aici ca acest calendar al listarilor nu va fi decalat integral datorita nefericitei situatii a ofertei SNP, iar in toamna-iarna vom vedea ofertele Transelectrica si Transgaz.

S-a acreditat ideea ca pretul nu a fost suficient de atractiv, argument care nu sta in picioare in totalitate. In primul rand, fata de un pret de 0.46 RON existent pe piata la un moment dat, pret care admitem ca ar fi fost dezavantajos pentru un cumparator, s-a acceptat un discount in oferta de aproape 20% pana la aproape 0.37 RON.

Nu intram aici in comparatii privind evaluarile unor companii similare, doar amintesc faptul ca exista recomandari ale analistilor care indica preturi tinta de peste 0.45 RON in urmatoarele 12 luni, recomandari care au o argumentatie solida. Consider ca o subscriere la 0.37 RON acum ar fi inregistrat un randament multumitor pe un an de zile.

A fost adus in discutie si un pret de vanzare de 0.33 RON/actiune, neacceptat de catre vanzator, cred eu, pe buna dreptate. Aparent, cumparatorii ar fi preferat evident un pret mai mic, insa nu trebuie pierdut din vedere ca o vanzare in zona a 0.33 – 0.35 RON /actiune ar fi transmis pe orizontala un semnal de coborare sau de stagnare a preturilor altor actiuni mari de la BVB, iar efectul total nu ar fi fost unul favorabil.

Iar cotatia de pe bursa a SNP probabil ar fi fost din nou usor mai mare decat acel prag stabilit, urmand din nou sa ne intrebam daca merita subscrierea, caci discount-ul nu ar fi fost suficient.

In concluzie, au fost multe disfuctionalitati in acest proces de vanzare a pachetului SNP. Din tot acest esec avem fiecare cate ceva de invatat, astfel incat atunci cand urmatoarea oportunitate i se va oferi pietei de capital, aceasta sa-si demonstreze functionalitatea de atragere a resurselor.

N-ar strica ceva mai multa pro-activitate a comunitatii brokerilor, caci oricat de gri sau de neagra ar parea situatia unora sau altora, Romania are in exterior o perceptie relativa mai buna decat multe tari din Europa. Nu este momentul sa asteptam la nesfarsit conditii optime si oferte “pe tava” la preturi cu discount mare, caci nu stim daca le vom avea. Statul a venit catre piata cu un pas, poate cu anumite stangacii. Este timpul ca si piata, prin toti actorii sai, sa vina cu un pas catre ofertele care vor urma pentru ca urmatoarele 6 luni nu ar trebui ratate, in cazul in care dorim o bursa semnificativa la Bucuresti.


Comenteaza articolul

Opinia cititorilor nostri este importanta pentru noi, Wall-Street incurajand publicarea comentariilor voastre. Pe site urmeaza sa isi gaseasca locul numai comentariile pertinente, on-topic, prezentate intr-un limbaj civilizat, fara atacuri la persoane / institutii. Ne rezervam dreptul de a elimina orice comentariu care nu corespunde acestor principii, precum si de a restrictiona accesul la comentarii utilizatorilor care comit abuzuri grave sau repetate.