Intreaga dezbatere publica privind „cazul Sima” a devenit atat de complexa, prin abordarile psihologice, sociologice, antropologice sau politice, incat singurul element esential, cel juridic, pare un amanunt secundar.
Situatia insa trebuie explicata.
Avem cateva informatii publice ce trebuie interpretate in mod corect pentru a identifica normele legale aplicabile.
WBS Holding a efectuat investitii pe piete financiare din afara Romaniei. Nu cunoastem daca investitiile au fost efectuate pe piete reglementate, sisteme multifunctionale de tranzactionare, pe piete de tip OTC, pe platforme forex si nici daca toate acele piete sau platforme erau supravegheate de o autoritate administrativa sau nu.
WBS Holding a investit banii unor persoane fizice cetateni romani. Sumele respective au intrat in posesia WBS Holding Ltd. in temeiul unor contracte incheiate intre respectivii cetateni si WBS Holding, o persoana juridica inregistrate in Insulele Virgine Britanice. Nu cunoastem continutul acestor contracte, insa stim ca unele dintre aceste contracte au fost incheiate in Romania, din declaratiile d-nului Sima rezultand ca exista o clauza contractuala potrivit careia legislatia aplicabila sus-mentionatelor contracte este cea din Insulele Virgine Britanice.
Pentru a intelege intreaga situatie, este necesar sa formulam raspunsuri la doua intrebari esentiale:
1. Au incheiat cetatenii romani, „clienti ai lui Cristian Sima”, un contract de servicii de investitii financiare (de brokeraj)?
2. Daca nu, atunci ce fel de contract au incheiat sus-amintitii cetateni romani cu WBS Holding?
Raspunsul la prima intrebare necesita o verificare a unor informatii publice si o interpretare corecta a unor norme de drept al Uniunii Europene. Potrivit informatiilor publice postate pe website-ul autoritatii pietei de capital din Insulele Virgine Britanice , WBS Holding nu este o societate supravegheata sau reglementata de British Virgin Islands Financial Services Commission (FSC). De asemenea, conform dispozitiilor art. 198-199 din Tratatul de Functionare al Uniunii Europene raportate la Anexa 2 din acest Tratat, Insulele Virgine Britanice sunt teritorii asociate care respecta regimul juridic aplicabil statelor membre. In privinta aplicarii Directivei MiFID (act normativ al Uniunii Europene care reglementeaza prestarea de servicii financiare pe teritoriul UE) in Insulele Virgine Britanice nu exista niciun dubiu, dupa cum a aratat chiar Comisia Europeana .
In aceste imprejurari, devine limpede ca WBS Holding nu este o persoana juridica autorizata pe teritoriul Uniunii Europene sa presteze servicii de investitii financiare (de brokeraj). Ca atare, orice presupus serviciu de brokeraj pe care l-ar fi prestat WBS Holding ar avea, conform informatiilor publice existente pana in prezent, un caracter ilicit. Rezulta ca WBS Holding inregistrata in British Virgin Islands nu putea incheia un contract de brokeraj, intrucat nu era autorizata de autoritatea competenta.
Mai mult, WBS Holding nu putea presta nici servicii fiduciare (fiducia este operatiunea prin care mai multe persoane transmit bunuri, sume de bani etc. catre un fiduciar care are puteri depline asupra masei patrimoniale astfel formate), intrucat nu era autorizata in BVI sa presteze astfel de servicii. Dar nici pe teritoriul Romaniei nu ar fi putut incheia un contract de fiducie, deoarece nu era autorizata ca institutie de credit, SSIF, SAI sau societate de asigurare.
Si atunci, ramane intrebarea (a doua): cu ce titlu i-au dat cetatenii romani sumele respective de bani d-nului Cristian Sima? Indiferent de titulatura contractului nu pot fi decat trei variante: a) imprumut; b) in temeiul unui contract de comision; c) donatie.
Evident, varianta c) este absolut exclusa. Raman viabile primele doua variante. Daca d-nul Sima a investit pe pietele externe in numele WBS Holding, dar in contul clientilor atunci avem de-a face cu un clasic contract de comision, supus regimului juridic de drept comun. In caz contrar, respectiv daca a investit in instrumente financiare in contul WBS Holding, persoana juridica neautorizata, singura natura juridica posibila a contractului incheiat intre clientii d-nului Sima si WBS Holding este aceea de contract de imprumut, cetatenii respectivi acordand un credit firmei WBS Holding.
Avand in vedere faptul ca un contract de comision avand ca obiect investitiile in instrumente financiare, astfel cum sunt acestea definite de MiFID (Anexa I Sectiunea C din MiFID), nu se poate incheia pe teritoriul Uniunii Europene (sau in teritoriile asociate) fara a respecta dispozitiile legale privind autorizarea (art. 5 alin. 1 din MiFID), cea mai convenabila varianta pentru personajul public al zilei ar fi invocarea naturii de contract de imprumut in privinta conventiei incheiate intre WBS Holding si „clientii” sai.
Exista desigur si posibilitatea ca d-nul Sima sa probeze ca, in calitate de comisionar, nu a realizat nicio investitie cu banii clientilor sai in instrumente financiare, astfel cum sunt acestea definite de MiFID, ci in alte bunuri incorporale sau corporale, operatiunile sale iesind astfel de sub regimul juridic conturat de aceasta directiva si de legislatia Uniunii Europene privind piata de capital. Demn de subliniat insa: contractul pentru diferenta, adica CFD-ul, sau orice contract pe derivate reprezinta un instrumente financiare conform interpretarii Comisiei Europene .
Asadar, numai in cazul in care investitiile nu s-au realizat in instrumente financiare s-ar putea vorbi de un contract de comision licit.
Altfel, lucrurile sunt ceva mai complicate...
Evident ca aceste dileme si posibile interpretari nu ar fi existat poate, daca tranzactionarea pe platformele forex ar fi cu adevarat supravegheata de autoritatile administrative competente din Uniunea Europeana si daca ar exista reglementari neechivoce, astfel cum sunt pe teritoriul Statelor Unite, incepand cu ianuarie 2010, cu privire la conditiile in care pot fi prestate clientilor de retail servicii de brokeraj referitoare la investitiile pe pietele forex.
Situatia insa trebuie explicata.
Avem cateva informatii publice ce trebuie interpretate in mod corect pentru a identifica normele legale aplicabile.
WBS Holding a efectuat investitii pe piete financiare din afara Romaniei. Nu cunoastem daca investitiile au fost efectuate pe piete reglementate, sisteme multifunctionale de tranzactionare, pe piete de tip OTC, pe platforme forex si nici daca toate acele piete sau platforme erau supravegheate de o autoritate administrativa sau nu.
WBS Holding a investit banii unor persoane fizice cetateni romani. Sumele respective au intrat in posesia WBS Holding Ltd. in temeiul unor contracte incheiate intre respectivii cetateni si WBS Holding, o persoana juridica inregistrate in Insulele Virgine Britanice. Nu cunoastem continutul acestor contracte, insa stim ca unele dintre aceste contracte au fost incheiate in Romania, din declaratiile d-nului Sima rezultand ca exista o clauza contractuala potrivit careia legislatia aplicabila sus-mentionatelor contracte este cea din Insulele Virgine Britanice.
Pentru a intelege intreaga situatie, este necesar sa formulam raspunsuri la doua intrebari esentiale:
1. Au incheiat cetatenii romani, „clienti ai lui Cristian Sima”, un contract de servicii de investitii financiare (de brokeraj)?
2. Daca nu, atunci ce fel de contract au incheiat sus-amintitii cetateni romani cu WBS Holding?
Raspunsul la prima intrebare necesita o verificare a unor informatii publice si o interpretare corecta a unor norme de drept al Uniunii Europene. Potrivit informatiilor publice postate pe website-ul autoritatii pietei de capital din Insulele Virgine Britanice , WBS Holding nu este o societate supravegheata sau reglementata de British Virgin Islands Financial Services Commission (FSC). De asemenea, conform dispozitiilor art. 198-199 din Tratatul de Functionare al Uniunii Europene raportate la Anexa 2 din acest Tratat, Insulele Virgine Britanice sunt teritorii asociate care respecta regimul juridic aplicabil statelor membre. In privinta aplicarii Directivei MiFID (act normativ al Uniunii Europene care reglementeaza prestarea de servicii financiare pe teritoriul UE) in Insulele Virgine Britanice nu exista niciun dubiu, dupa cum a aratat chiar Comisia Europeana .
In aceste imprejurari, devine limpede ca WBS Holding nu este o persoana juridica autorizata pe teritoriul Uniunii Europene sa presteze servicii de investitii financiare (de brokeraj). Ca atare, orice presupus serviciu de brokeraj pe care l-ar fi prestat WBS Holding ar avea, conform informatiilor publice existente pana in prezent, un caracter ilicit. Rezulta ca WBS Holding inregistrata in British Virgin Islands nu putea incheia un contract de brokeraj, intrucat nu era autorizata de autoritatea competenta.
Mai mult, WBS Holding nu putea presta nici servicii fiduciare (fiducia este operatiunea prin care mai multe persoane transmit bunuri, sume de bani etc. catre un fiduciar care are puteri depline asupra masei patrimoniale astfel formate), intrucat nu era autorizata in BVI sa presteze astfel de servicii. Dar nici pe teritoriul Romaniei nu ar fi putut incheia un contract de fiducie, deoarece nu era autorizata ca institutie de credit, SSIF, SAI sau societate de asigurare.
Si atunci, ramane intrebarea (a doua): cu ce titlu i-au dat cetatenii romani sumele respective de bani d-nului Cristian Sima? Indiferent de titulatura contractului nu pot fi decat trei variante: a) imprumut; b) in temeiul unui contract de comision; c) donatie.
Evident, varianta c) este absolut exclusa. Raman viabile primele doua variante. Daca d-nul Sima a investit pe pietele externe in numele WBS Holding, dar in contul clientilor atunci avem de-a face cu un clasic contract de comision, supus regimului juridic de drept comun. In caz contrar, respectiv daca a investit in instrumente financiare in contul WBS Holding, persoana juridica neautorizata, singura natura juridica posibila a contractului incheiat intre clientii d-nului Sima si WBS Holding este aceea de contract de imprumut, cetatenii respectivi acordand un credit firmei WBS Holding.
Avand in vedere faptul ca un contract de comision avand ca obiect investitiile in instrumente financiare, astfel cum sunt acestea definite de MiFID (Anexa I Sectiunea C din MiFID), nu se poate incheia pe teritoriul Uniunii Europene (sau in teritoriile asociate) fara a respecta dispozitiile legale privind autorizarea (art. 5 alin. 1 din MiFID), cea mai convenabila varianta pentru personajul public al zilei ar fi invocarea naturii de contract de imprumut in privinta conventiei incheiate intre WBS Holding si „clientii” sai.
Exista desigur si posibilitatea ca d-nul Sima sa probeze ca, in calitate de comisionar, nu a realizat nicio investitie cu banii clientilor sai in instrumente financiare, astfel cum sunt acestea definite de MiFID, ci in alte bunuri incorporale sau corporale, operatiunile sale iesind astfel de sub regimul juridic conturat de aceasta directiva si de legislatia Uniunii Europene privind piata de capital. Demn de subliniat insa: contractul pentru diferenta, adica CFD-ul, sau orice contract pe derivate reprezinta un instrumente financiare conform interpretarii Comisiei Europene .
Asadar, numai in cazul in care investitiile nu s-au realizat in instrumente financiare s-ar putea vorbi de un contract de comision licit.
Altfel, lucrurile sunt ceva mai complicate...
Evident ca aceste dileme si posibile interpretari nu ar fi existat poate, daca tranzactionarea pe platformele forex ar fi cu adevarat supravegheata de autoritatile administrative competente din Uniunea Europeana si daca ar exista reglementari neechivoce, astfel cum sunt pe teritoriul Statelor Unite, incepand cu ianuarie 2010, cu privire la conditiile in care pot fi prestate clientilor de retail servicii de brokeraj referitoare la investitiile pe pietele forex.