Conform definitiei date de Dictionarul Explicativ al Limbii Romane, a media inseamna “a mijloci o intelegere intre doua sau mai multe parti adverse, a face demersuri oficiale pentru a preveni sau pentru a pune capat ostilitatilor dintre doua sau mai multe state”, ca si concept insa, medierea, poate fi privita prin rolul sau social fiind aplicabila de foarte mult timp (inca din antichitate de fenicieni) tuturor aspectelor vietii cotidiene. Medierea reprezinta o schimbare fundamentala la nivel de mentalitate si un progres major al civilizatiei prin faptul ca permite partilor in conflict sa puna din nou stapanire pe propriul destin, atunci cand au esuat in incercarea de a gasi ele insele o solutie ori acolo unde varianta clasica, cea a judecatei in fata instantei, nu satisface interesele tuturor partilor in litigiu (de regula, in instanta o parte pierde si alta castiga).
Medierea este un proces structurat, in care doua sau mai multe parti aflate in conflict incearca, din proprie initiativa, sa ajunga la un acord privind solutionarea litigiului dintre ele, in afara instantei de judecata, cu asistenta unui mediator. Acest proces poate fi initiat de catre parti, recomandat sau impus de instanta de judecata. Medierea reprezinta, de fapt, o modalitate de solutionare alternativa a conflictelor pe cale amiabila, extrajudiciara, cu ajutorul unei terte persoane specializate in calitate de mediatori, in conditii de neutralitate, impartialitate, confidentialitate si avand liberul consimtamant al partilor.
De asemenea, este important de subliniat ca medierea poate asigura o solutionare extrajudiciara eficienta din perspectiva costurilor si rapida a litigiilor in materie civila si comerciala prin intermediul unor proceduri adaptate nevoilor partilor. Este mai probabil ca acordurile rezultate din mediere sa fie respectate voluntar si sa mentina o relatie amiabila si durabila intre parti decat daca numai unei parti in conflict i s-ar da dreptate de catre o instanta.
Mediatorul insa nu este judecator si nu propune solutii partilor, mediatorul este doar un facilitator (de unde si denumirea de “mediere facilitativa”) care prin tehnici specifice de mediere, comunicare, intrebari clarificatoare si pozitiviarea cerintelor partilor adresate una alteia, ajuta partile sa comunice eficient, sa-si exploreze ele insele intersele si sa gaseasca impreuna o solutie, durabila in timp, convenabila ambelor parti (pe principiile “castig-castig/”win-win”) prin care sa puna capat conflictului, solutie care se transpune intr-un acord de mediere, scris. Mediatorul este asadar un profesionist, autorizat ca mediator in conditiile legii, propus de partea interesata, sa conduca procesul de mediere intr-o maniera eficace, neutra, impartiala si competenta.
Introducerea institutiei medierii in Romania in mai 2006 prin Legea 192/2006 privind medierea si profesia de mediator (“Legea medierii”), aplicabila in special domeniului dreptul civil si comercial dar si celui penal si dreptului muncii, « poate fi comparabila cu introducerea democratiei in viata politica ». Acceptarea medierii de catre societatea civila si cetateni dar si de entitatile publice si private este un proces dificil, asiduu si de durata, care nu este niciodata incheiat dar care reprezinta un progres al societatii, a carui realizare merita tot efortul.
In Romania, medierea este o institutie noua iar profesia de mediator se afla la inceput de drum, astfel orice act normativ sau contributie a societatii civile si a organizatiilor profesionale de profil, conduce la imbunatatirea cadrului de desfasurare a medierii dar si la clarificarea unor aspecte de ordin practic pentru mediatori este asteptata cu interes.
In data de 9 iulie 2012, in urma unor eforturi comune si sustinuate ale unor parlamentari si mediatori, s-a publicat in Monitorul Oficial al Romaniei nr. 462, Legea nr. 115/2012 de modificare a Legii medierii, care, instituie de la 9 februarie 2013, obligatia de a participa la sedinta de informare privind medierea, ca procedura prealabila instantei de judecata, pentru cei care se adreseaza instantelor cu cereri de chemare in judecata avand un anumit obiect (ex. in domeniul protectiei consumatorului, in domeniul financiar-bancar, in materia dreptului familiei ori in litigiile civile a caror valoare este sub 50.000 lei). Reglementarea cadru privind procedura medierii, data prin Legea medierii, cu modificarile si completarile ulterioare, urmeaza sa fie aplicata si in cazul serviciilor de plata, in conformitate cu mecanismele implementate la nivel national pe alte sectoare ale serviciilor financiare. In cazul disputelor transfrontaliere privind serviciile de plati, mediatorii coopereaza in mod activ cu organismele din alte state membre care asigura solutionarea pe cale extrajudiciara a disputelor dintre utilizatorii si prestatorii serviciilor de plata.
Obligatia impusa de legiuitor prin Legea 192/2006 privind medierea, modificata prin Legea 115/2012, priveste parcurgerea sedintei de informare cu privire la avantajele medierii, in anumite materii expres stabilite care pot face obiectul medierii. Sanctiunea incalcarii dispozitiilor legale anterior mentionate, se regaseste in Noul Cod de procedura civila (Legea 134 din 1 iulie 2010, modificata si completata, ce va intra in vigoare pe 1 februarie 2013) care stabileste ca instanta de judecata poate sanctiona cu amenda refuzul partii de a se prezenta la sedinta de informare cu privire la avantajele medierii, in situatia in care a acceptat.
Legiuitorul a inteles de asemenea sa sanctioneze refuzul partilor de a se prezenta la sedinta de informare, sanctiune ce se grefeaza pe o prezumtie de rea-credinta a partii. Aceasta sanctiune este o sanctiune complementara si nu o sanctiune in sine, aplicarea sa fiind lasata la aprecierea instantei de judecata. Mai mult, art. 193 din Noul Cod de procedura civila, stabileste ca ori de cate ori sesizarea instantei s-a realizat fara indeplinirea unei proceduri prealabile, daca legea prevede in mod expres aceasta, sanctiunea este nulitatea relativa. Neindeplinirea procedurii prealabile nu poate fi invocata decat de parat prin intampinare, sub sanctiunea decaderii.
Cat timp medierea ramane o optiune, partile fiind singurele care decid sa apeleze la o astfel de metoda alternativa de solutionare a disputelor, nu se poate concepe un plan prin care partile sa fie constranse sa apeleze la aceasta procedura. Ceea ce pot face atat institutiile cu activitate jurisdictionala este sa convinga partile in conflict sa apeleze la aceasta metoda ori cel putin sa se informeze despre avantajele medierii. Chiar daca rezultatul este numai cunoasterea, acesta trebuie privit ca un mare castig si un pas catre o societate mai pution conflictuala.
In final, enumerez si cateva dintre avantajele generale pe care le are medierea, si anume:
Medierea poate fi utilizata in orice moment al evolutiei unei dispute sau conflict si permite totodata pastrarea unor relatii cordiale intre parti;
Prin mediere partile pot ajunge la o intelegere pe care si-o negociaza singure, nefiindu-le impusa de un tert;
Medierea este voluntara, astfel ca partile vin la mediere doar daca doresc, putand renunta in orice moment la mediere, apeland la alte autoritati jurisdictionale;
Sedintele de mediere nu sunt publice intrucat medierea este confidentiala dar partile pot fi asistate de experti, avocati, evaluatori;
Medierea, fiind mai putin formala decat procedurile in instanta ofera posibilitatea partilor aflate in conflict sa isi realizeze fiecare interesele, solutiile fiind durabile in timp, punandu-se punct unor conflicte vechi;
Cheltuielile ocazionate de mediere sunt mult mai mici decat cele ocazionate de solutionarea conflictului in instanta (nu se platesc taxe de timbru, onorarii de expert, avocati, etc.);
Legea medierii prevede faptul ca daca conflictul se solutioneaza prin mediere in timpul unui proces, taxele de timbru deja platite, se restituie.
Medierea este un proces structurat, in care doua sau mai multe parti aflate in conflict incearca, din proprie initiativa, sa ajunga la un acord privind solutionarea litigiului dintre ele, in afara instantei de judecata, cu asistenta unui mediator. Acest proces poate fi initiat de catre parti, recomandat sau impus de instanta de judecata. Medierea reprezinta, de fapt, o modalitate de solutionare alternativa a conflictelor pe cale amiabila, extrajudiciara, cu ajutorul unei terte persoane specializate in calitate de mediatori, in conditii de neutralitate, impartialitate, confidentialitate si avand liberul consimtamant al partilor.
De asemenea, este important de subliniat ca medierea poate asigura o solutionare extrajudiciara eficienta din perspectiva costurilor si rapida a litigiilor in materie civila si comerciala prin intermediul unor proceduri adaptate nevoilor partilor. Este mai probabil ca acordurile rezultate din mediere sa fie respectate voluntar si sa mentina o relatie amiabila si durabila intre parti decat daca numai unei parti in conflict i s-ar da dreptate de catre o instanta.
Mediatorul insa nu este judecator si nu propune solutii partilor, mediatorul este doar un facilitator (de unde si denumirea de “mediere facilitativa”) care prin tehnici specifice de mediere, comunicare, intrebari clarificatoare si pozitiviarea cerintelor partilor adresate una alteia, ajuta partile sa comunice eficient, sa-si exploreze ele insele intersele si sa gaseasca impreuna o solutie, durabila in timp, convenabila ambelor parti (pe principiile “castig-castig/”win-win”) prin care sa puna capat conflictului, solutie care se transpune intr-un acord de mediere, scris. Mediatorul este asadar un profesionist, autorizat ca mediator in conditiile legii, propus de partea interesata, sa conduca procesul de mediere intr-o maniera eficace, neutra, impartiala si competenta.
Introducerea institutiei medierii in Romania in mai 2006 prin Legea 192/2006 privind medierea si profesia de mediator (“Legea medierii”), aplicabila in special domeniului dreptul civil si comercial dar si celui penal si dreptului muncii, « poate fi comparabila cu introducerea democratiei in viata politica ». Acceptarea medierii de catre societatea civila si cetateni dar si de entitatile publice si private este un proces dificil, asiduu si de durata, care nu este niciodata incheiat dar care reprezinta un progres al societatii, a carui realizare merita tot efortul.
In Romania, medierea este o institutie noua iar profesia de mediator se afla la inceput de drum, astfel orice act normativ sau contributie a societatii civile si a organizatiilor profesionale de profil, conduce la imbunatatirea cadrului de desfasurare a medierii dar si la clarificarea unor aspecte de ordin practic pentru mediatori este asteptata cu interes.
In data de 9 iulie 2012, in urma unor eforturi comune si sustinuate ale unor parlamentari si mediatori, s-a publicat in Monitorul Oficial al Romaniei nr. 462, Legea nr. 115/2012 de modificare a Legii medierii, care, instituie de la 9 februarie 2013, obligatia de a participa la sedinta de informare privind medierea, ca procedura prealabila instantei de judecata, pentru cei care se adreseaza instantelor cu cereri de chemare in judecata avand un anumit obiect (ex. in domeniul protectiei consumatorului, in domeniul financiar-bancar, in materia dreptului familiei ori in litigiile civile a caror valoare este sub 50.000 lei). Reglementarea cadru privind procedura medierii, data prin Legea medierii, cu modificarile si completarile ulterioare, urmeaza sa fie aplicata si in cazul serviciilor de plata, in conformitate cu mecanismele implementate la nivel national pe alte sectoare ale serviciilor financiare. In cazul disputelor transfrontaliere privind serviciile de plati, mediatorii coopereaza in mod activ cu organismele din alte state membre care asigura solutionarea pe cale extrajudiciara a disputelor dintre utilizatorii si prestatorii serviciilor de plata.
Obligatia impusa de legiuitor prin Legea 192/2006 privind medierea, modificata prin Legea 115/2012, priveste parcurgerea sedintei de informare cu privire la avantajele medierii, in anumite materii expres stabilite care pot face obiectul medierii. Sanctiunea incalcarii dispozitiilor legale anterior mentionate, se regaseste in Noul Cod de procedura civila (Legea 134 din 1 iulie 2010, modificata si completata, ce va intra in vigoare pe 1 februarie 2013) care stabileste ca instanta de judecata poate sanctiona cu amenda refuzul partii de a se prezenta la sedinta de informare cu privire la avantajele medierii, in situatia in care a acceptat.
Legiuitorul a inteles de asemenea sa sanctioneze refuzul partilor de a se prezenta la sedinta de informare, sanctiune ce se grefeaza pe o prezumtie de rea-credinta a partii. Aceasta sanctiune este o sanctiune complementara si nu o sanctiune in sine, aplicarea sa fiind lasata la aprecierea instantei de judecata. Mai mult, art. 193 din Noul Cod de procedura civila, stabileste ca ori de cate ori sesizarea instantei s-a realizat fara indeplinirea unei proceduri prealabile, daca legea prevede in mod expres aceasta, sanctiunea este nulitatea relativa. Neindeplinirea procedurii prealabile nu poate fi invocata decat de parat prin intampinare, sub sanctiunea decaderii.
Cat timp medierea ramane o optiune, partile fiind singurele care decid sa apeleze la o astfel de metoda alternativa de solutionare a disputelor, nu se poate concepe un plan prin care partile sa fie constranse sa apeleze la aceasta procedura. Ceea ce pot face atat institutiile cu activitate jurisdictionala este sa convinga partile in conflict sa apeleze la aceasta metoda ori cel putin sa se informeze despre avantajele medierii. Chiar daca rezultatul este numai cunoasterea, acesta trebuie privit ca un mare castig si un pas catre o societate mai pution conflictuala.
In final, enumerez si cateva dintre avantajele generale pe care le are medierea, si anume:
Medierea poate fi utilizata in orice moment al evolutiei unei dispute sau conflict si permite totodata pastrarea unor relatii cordiale intre parti;
Prin mediere partile pot ajunge la o intelegere pe care si-o negociaza singure, nefiindu-le impusa de un tert;
Medierea este voluntara, astfel ca partile vin la mediere doar daca doresc, putand renunta in orice moment la mediere, apeland la alte autoritati jurisdictionale;
Sedintele de mediere nu sunt publice intrucat medierea este confidentiala dar partile pot fi asistate de experti, avocati, evaluatori;
Medierea, fiind mai putin formala decat procedurile in instanta ofera posibilitatea partilor aflate in conflict sa isi realizeze fiecare interesele, solutiile fiind durabile in timp, punandu-se punct unor conflicte vechi;
Cheltuielile ocazionate de mediere sunt mult mai mici decat cele ocazionate de solutionarea conflictului in instanta (nu se platesc taxe de timbru, onorarii de expert, avocati, etc.);
Legea medierii prevede faptul ca daca conflictul se solutioneaza prin mediere in timpul unui proces, taxele de timbru deja platite, se restituie.